Despre cum am plecat la Cleveland in toamna lui 2014…
O poveste lunga si mai mult despre baschet decat despre calatorii. In vara lui 2014 finala NBA s-a jucat intre Spurs si Heat. Am tinut cu Spurs cu speranta secreta ca, in situatia unui esec cu Heat, LeBron James se va intoarce in Cleveland. Parea un nonsens, plecase de acolo cu patru ani mai devreme, alesese brand-ul, banii si trofeele - 2 inele de campion in 3 ani. In Cleveland ii arsesera tricoul pe strazi, fusese declarat tradator si patronul Dan Gilbert il blestemase in stilul mamei Omida. Si totusi... LeBron se nascuse in Akron, Ohio, fusese draftat de Cleveland Cavs si in fiecare vara venea in vacanta acolo. Ii dusese pe Cavs intr-o finala NBA. O echipa fara vreun titlu in toata istoria, intr-un oras fara vreun titlu in sport de 50 de ani incoace. Toate astea se asezau perfect pentru povestea Intoarcerea Regelui si continuarea sa ideala - Visul Interzis. Un titlu cu Cavs inseamna cat trei luate cu o organizatie puternica gen Lakers sau Bulls. Si ce sa vezi? Miami a pierdut finala, LeBron nu si-a prelungit contractul, Nike a cumparat tot panotajul outdoor disponibil in nord est-ul Ohio-ului si... LeBron s-a intors acasa.
In euforia asta am promis 3 lucruri: sa merg la un meci live al celor de la Cavs, sa tin cu ei pana iau un titlu si sa cumpar un tricou LeBron, Cleveland. M-am gandit ca voi merge la meci in primavara lui 2015, dar pas cu pas data plecarii s-a tras pana pe 29 octombrie 2014. Pe 30 octombrie Cavs jucau meciul de deschidere cu Knicks. Primul meci cu LeBron acasa, meciul revenirii. Daca era un meci care trebuia vazut, inafara de cel in care LeBron va ridica trofeul, asta era. Asa ca trei avioane schimbate si traversat jumatate de lume pentru o destinatia finala improbabila: Cleveland, Ohio, USA.
Un meci din NBA vazut la mama lui
Nu chiar orice meci, ci meciul intoarcerii acasa pentru LBJ. Nebunie in downtown cu multe ore inainte de start. Nike da mingi moca, pe o scena construita in fata arenei e concert, lumea s-a strans ca la urs in fata studiourilor tv improvizate ad-hoc. Barurile sunt pline ochi si vor ramane asa pana mult dupa finalul meciului - sunt 100 de mii de oameni pe strada si doar 22 de mii intra la meci. Patronii isi freaca mainile, se invart bani cu lopata. Pe deasupra survoleaza elicoptere, la sol politistii si-au parcat masinile de fite pe mijlocul drumului.
Intrarea la meci e cu inghesuiala si scandal. O fata lesina in fata mea, se executa rapid un culoar de evacuare si imediat e scoasa din multime. Pentru mine e o secventa cunoscuta - gen ora 8:00 pe magistrala care duce din Tineretului spre Pipera. Pentru ei nu, asa ca se scandeaza din ce in ce mai hotarat - let us in! let us in! De ce dureaza atat? Pentru ca nimeni nu are bilete fizice, ci niste coduri pe gadgeturile mobile. Autentificarea e rapida, dar apoi astepti sa ti se dea un bilet fizic. Si asta cere timp. De ce asa? Pentru ca patronul celor de la Cavs, Dan Gilbert, sa taxeze cu 23% orice revindere a biletelor la acest meci. Specula speculata de patron, vagoane de bani pentru el. Eu de exemplu i-am bagat in buzunar un extra de 73$. Capitalism salbatic, my friend.
Suntem in si mai sunt 10 minute. Iau ceva lichide si imi caut locul - sector 100, row 5, seat 9. In spate am niste guralivi latino, in stanga un cuplu cumintel, iar in dreapta niste baieti albi ca varul imbracati office. Ii salut, asa se face p-aici, si intru-n atmosfera. Am pe scaun un cilindru care se aprinde rosu flourescent marcat cu Cavs, un tricou cu Cavs, 2 tuburi pe care le umflu cu aer ca sa enervez adversarii care vor arunca libere si un poster LeBron Nike in alb negru. Freebies, gotta love'em.
Sala e plina ochi, totul se ridica in sus precum un crater vulcanic rasturnat in jurul terenului care pare atat de mic. Freamat de asteptare, echipele isi termina incalzirea. Incep prezentarile. Usher - detinatorul a 5% din Cavs - canta imnul Americii. Tot felul de vedete sunt introduse pe ecranul urias de deasupra. Pe unele le stiu, pe altele nu. Si reactiile variaza, de la aplauze stufoase pentru un QB de la Cleveland Browns si pana la huiduieli moi pentru Bieber si Spike Lee. Prezentarea celor de la Cavs e precedata de noua reclama alb negru Nike LeBron. O executie de peste 2 minute, la corazon, despre cum tot orasul se aduna la propriu in spatele echipei. Toata lumea ridica bratul drept in sus, exact ca in reclama. Senzatia de secta atinge apogeul cu prezentarea primului 5. Mii de luminite rosii, flacari, muzica data la maxim. LeBron la capat de lista provoaca un delir total. Fac un filmulet sa am la ce sa ma uit cand voi fi mos. Gata, incepe meciul. Pana aici au fost show si marketing.
Fata de tv, treaba live se misca parca pe ffwd. Nu exista timpi morti. Ecranul gigantic pompeaza reluari, announcer-ul tine numarul punctelor, schimbarilor, faulturilor. Doua ecrane laterale pompeaza neintrerupt cifre si statistici. Guralivii din spate isi arata sfarcurile sperand sa-l deconcentreze pe Carmelo Anthony, cel mai bun jucator de la Knicks. In time out-uri se arunca cu tricouri spre spectatori, se dau premii pentru abonatii fideli, iar sponsorii ofera premii la mini-concursuri gen Deal or no deal sau aruncari de la linia de libere. Agitatia e continua. La pauza Cavs au in fata cateva puncte, dar clar nu miroase bine. LeBron nu e in apele lui - o fi presiunea asta de vina? - cifrele sunt mizerabile: 6 turn over-uri si 2 aruncari din 7. Pana la final nu-si revine, Blatt cere time out-uri sperand pana in ultimele secunde, dar meciul e al celor de la Knicks fara mari emotii. Cum aveam sa citesc a doua zi pe prima pagina a unui ziar: Everything but a win. Imi strang acareturile care vor deveni si ele amintiri. Sezonul e lung, inseamna 82 de meciuri, maine echipa deja va fi in Chicago pentru un meci cu Bulls. Sigur ca asta nu inseamna ca n-ar fi fost misto o victorie. Dar e primul sezon inapoi in Cleveland. Rabdare, e timp. Si daca la anul Cavs ajung in finala NBA...
Alte cateva constatari dupa Cleveland, Ohio, USA
Criza n-a trecut de tot, petrolul insa s-a ieftinit, iar masinile americane au ramas exagerat de mari. Visul meu ca America va invata sa circule compact si de aici sa traiasca not so big e kaputt.
Nici in Ohio nu stiu sa gateasca. Portiile sunt uriase, desigur, dar mancarea nu are gust. Sa arunci tone de dressing-uri si sosuri nu inseamna ca mancarea are gust. Un mic dejun englezesc servit la Larnaca e o amintire de demult care inca ma face sa salivez mai bine decat un mic dejun recent in Ohio. Apropo, e cumva anormal si sa ai mai multa carne decat cartofi in farfurie. Sper sa ajung intr-o zi in sud, pe Mississippi, acolo e ultima mea speranta pentru niste soul food.
Toamna e sublim colorata. Vazusem poze de pe coasta de Est in plina toamna, dar suspectam softurile de prelucrare foto. Nu e cazul, treaba chiar arata demential. Sigur ca daca nimeresti un val de frig de la vecinii canadieni iti cam ingheata degetul pe aparat, dar culorile si lumina - alea sunt.
Nebuni dupa sport si in Ohio. N-are legatura doar cu LeBron si intoarcerea lui acasa. Are legatura cu barurile cu ecrane uriase, cu finala de baseball dusa pana in game 7, cu posturile de radio locale care toaca marunt marunt fiecare subiect sportiv, cu fotbalul de colegiu la care toata lumea pare conectata si cu fotbalul mare la care 80 de mii de oameni stau 3-4 ore pe un stadion neacoperit la 0 grade Celsius, cu pijamalele cu Browns in care dorm si echipele de copii indiferent de sport.
N-o fi Cleveland-ul pe harta turistica a Americii, dar are un obiectiv cu care se poate lauda & mandri. Si o si face - fix din aeroport. Hall of Fame-ul construit in buza lacului Erie povesteste in imagini, materiale video, obiecte si cateva cuvinte bine alese totul despre muzica de peste ocean - de la muzica sclavilor din sud si pana la hip hop-ul de azi, trecand prin rock'n'roll si rock si punk, prin revolutii si contrarevolutii, prin festivaluri ajunse sa celebreze mai multi ani de istorie decat am eu in buletin, prin premii si sinucideri si cate si mai cate. De vazut deci.
Ultimul, dar nu cel din urma, lacul Erie. Probabil merita si traversat. Vara.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu