duminică, 3 iunie 2018

Casa de papel


     Multa lume incantata, asa ca m-am chinuit la propriu sa termin primul sezon ca sa pot sa strig in gura mare: BULLSHIT!


     Casa de papel e cand telenovela, cand videoclip, dar nicaieri, repet nicaieri, nu e un serial destept asa cum se pretinde. Sau cum il promoveaza unii si altii. Stie sa ia ochii, dar e un fals absolut. Detaliez mai jos (spoiler alert: intru in detaliile povestii in cele ce urmeaza).

     Premiza e subtire - nu exista tiparnita de bani cu sisteme de securitate atat de soft. Dar asta o inghitim, nu? Ca asta e premiza show-ului. Mai departe insa, lucrurile trebuie sa stea in picioare. Ori serialul e plin de fake cliffhangers, de treceri intr-o viteza absurda de la intim dramatic la comic, punand in aceeasi oala heist thriller-ul cu combinatiile amoroase. E jignitor pana si la nivelul dialogului. Exemplu la intamplare din episodul 7. Negociatoarea se intreaba - de ce sa ceri o barca despre care stii ca va dura 5 zile sa fie disponibila? E o intrebare corecta, logica, simpla. E evident ca autoritatile sunt puse pe o pista falsa, iar spargatorii trag deliberat de timp. Intrebarea e deci - pentru ce au ei nevoie de timp? Ceea ce pare evident pentru un licean din Barlad, nu poate fi decriptat de seful serviciilor secrete. El jefe raspunde cu ceva de genul... ca sa vezi cine o are mai lunga? Woow! Atat de credibil pentru un sef de servicii secrete.


     Secventa de mai sus e din categoria "orice baieti le place ceva frumos". Personajele trec de la lacrimogen la dat din cur fara prea mult sens, altul decat niste tequilla. Traim intr-o lume in care posturile comerciale de muzica, privite fara sonor, arata la fel si arata a soft porn. Sa vad un serial cu pretentii facand la fel e dezolant. Din aceeasi categorie in episodul 10 e o secventa in care doua fete raman in sutien si chiloti. Secventa e motivata stupid - una din fete, ostatica, are tinuta murdara, iar cealalta se plange ca dupa 50 de ore de tiparit bani simte nevoia unui dus. Hilaaaar!

     Scenaristii sunt deopotriva amezici si lenesi. Nu lipseste o boala rara, de care n-a auzit nimeni, dar care e folosita dupa bunul lor plac. Dar cel mai tare m-a scos din sarite ditamai story-ul cu portretul robot. Situatia e cam asa: un rus de la un parc de masini abandonate l-a vazut si a vorbit cu Profesorul. Politistii s-au prins si rusul a fost dus in cortul de interventie al politiei. Acolo, un specialist a folosit un soft de portrete robot si, pe baza informatiilor date de rus, i-a facut portretul Profesorului. Maxima tensiune! All is lost pentru Profesor si spargatori daca negociatoarea vede portretul... Cum ies scenaristii din asta? Profesorul anunta telefonic un jaf la 112 ca sa patrunda prin efractie intr-o masina de politie de pe a carei statie, pentru ca statiile sunt toate pe aceeasi frecventa, nu-i asa?, sa-l ameninte direct in rusa (!!!) pe cel care daduse detaliile portretului sau. Auzindu-l si speriat nevoie mare (claaaar!), acesta sterge portretul. Toata chestia se intampla cand specialistul plecase la pipi :). Si ce sa vezi - portretul nu fusese salvat! Si nici vorba ca specialistul, retineti specialist care lucrase cu rusul, sa-si mai aminteasca vreo trasatura, una singura macar a celui descris de rus. N-a-d-a, domnule, n-a-d-a. Fake, fake si incredibil de fake. Si toata povestea acestui rus si a portretului se intinde pe cateva episoade. Adicatelea o frumoasa si completa pierdere de timp.

     N-am pretentia sa opresc pe cineva din privit Casa de papel, banuiesc ca e o lume in care ei sunt din ce in ce mai numerosi, doar va rog sa nu mai spuneti ca e un serial inteligent sau vreo culme in materie. Ca mancati...


SHARE:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig