Mi-a trecut prin cap ca ma vor trimite sa sar cu parasuta. Dar colegii mei sunt niste oameni sanatosi la cap si doar mi-au facut cunostiinta cu Cornelia. Relatia noastra a fost poate cam scurta, dar al naibii de intensa.
Wing span-ul planorului e impresionant, dar in cockpit/habitaclu (nu stiu cum e corect) nu e loc de petrecere. Asa ca am facut petrecerea afara, ne-am tras in poze, iar apoi - ce sa vezi - a venit si intrebarea: zburam si noi?
Am fost remorcati pana la 1.100m altitudine si de acolo incolo toata treaba au facut-o Cornelia si pilotul din spatele meu. Bine, bine, am fost erou si am tinut si eu mansa, am executat cateva viraje, dar datul peste cap multiplu si acrobatiile gen tirbuson, peak experience, le-au apartinut in totalitate lor. La un moment dat am vazut cum imi zboara ochelarii de pe nas, i-am prins la timp si am auzit in spate ceva de 3g. Am vrut sa ma dau mare ca am deja 4g pe telefon, dar aveam organele interne adunate toate intr-un singur punct asa ca am dat skip la datul din gura.
Aterizarea e speciala pentru ca esti mult mai aproape de sol decat intr-un avion de pasageri cu care esti obisnuit sa zbori. Totul pare mult mai aproape si mult mai repede.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu