Produs de BBC si AMC, eu l-am vazut pe Amazon Prime. M-am apucat de el si nu am mai putut lasa deoparte cele 8 episoade.
McMafia? se mira toti cei carora le aduc vorba de el. Pe multi ii duce cu gandul la ceva comic. E o juxtapunere surprinzatoare de simboluri. Capitalismul si corporatismul. Banii negri si organizatia criminala. Impreuna. In generic titlul McMafia e scris la foc automat in cateva zeci de limbi. Si chiar in primul episod unul din personajele principale explica direct titlul - stii de ce McDonald's e mai tare decat Burger King? Pentru fiecare Burger King, exista doua McDonald's. Afacerile ilegale nu mai au granite, cei care misca banii sunt jolly jokerii lumii, iar imperiile se fac si se desfac fara stiri la televizor.
Ce-mi place la McMafia e ca se ancoreaza foarte bine in prezent. Oligarhi rusi care-si beau averile goniti pe la Londra, structuri de securitate rusesti care supravegheza si iau maul la ordin, paradisuri fiscale prin care se spala profiturile retelelor care misca dintr-o parte in alta a lumii de la droguri la carne vie, Praga infestata de interese rusesti, Israelul ca broker de putere in toata colcaiala asta de interese pestrite. Inclusiv la nivel vizual sunt imagini pe care le recunosti ca facand parte deja din mentalul colectiv - toti il stim pe Putin, cel la bustul gol care taie lemne. Si indiferent cat de departe e McMafia de realitate, serialul stie ce si cum sa-ti vanda pentru ca sa crezi ca asta e realitatea.
Structura primului sezon e iarasi una foarte puternica. Suntem intr-un Russian Godfather updated. Obiceiuri, stil de viata si valori rusesti. Ca si in Nasul, si poate ca peste tot in lume, familia pusa pe primul loc. Un tanar plecat foarte devreme din Moscova, cultivat, civilizat si educat in UK & US. Si neavand nicio treaba cu afacerile necurate si trecutul zbuciumat al familiei sale. Finantist. Logodit cu o englezoiaca sadea care propovaduieste ca etica e singura care poate salva capitalismul de la autodistrugere. Cam asta e punctul de plecare. Si tot sezonul intai e o alunecare lenta, dar ireversibila, a sa catre originile pe care, de la un punct incolo, nu si le mai poate nega.
Sunt cateva momente de scriitura geniala. Am doua care mi-au ramas in cap. Primul e o trecere din mana in mana a unui cutit de icre, un obiect superincarcat emotional fata de care eroul trebuie sa fie complet impasibil. Al doilea e cu doua gesturi succesive aparent in opozitie: inchisul ochilor unui mort, urmat imediat de scuipatul cu sete peste cadavru. Dar, tot pe scriitura, sunt si cateva minusuri: cateva personaje foarte interesante raman subdezvoltate, se intampla mai ales in cazul celor feminine, iar o relatie de dragoste e atat de inocenta incat mi-e foarte greu sa o accept in peisajul serialului. Muzica e buna, dar genericului ii lipseste acea piesa de care sa te lipesti.
Davai, davai cu sezonul 2.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu