De cand am vazut trailerul am ramas mesmerizat. Am vrut sa merg in cinema sa-l vad, dar a disparut cu totul dupa doua saptamani. Tibi a fost dragut si m-a alimentat ilegal. E genul de situatie despre care FF Coppola spunea ca legitimeaza pirateria. Poate pare ciudat, dar A Gentle Creature e exact, pana la cel mai mic detaliu, asa cum mi l-am imaginat. Sau poate, in contextul filmului, visat...
Film de festival. Imi imaginez ca destui rusi au spus ca e o propaganda negativa la adresa neamului si tarii dinspre Sergei Loznita. Adevarul e ca portretele rusilor vazute prin ochii unui personaj feminin care pleaca de-acasa si merge intr-un orasel care traieste in totalitate de pe urma inchisorii din oras, totul petrecandu-se intr-un mijloc de Rusie post89, nu sunt deloc flatante. Asta nu le face mai putin adevarate. Pana si mamaita simpatica, aparatoare a drepturilor omului, o sfatuieste off the record sa lase plangerile scrise daca n-are chef sa-si faca singura probleme. Cel mai infiorator e sa realizezi ca nu exista iesire, social sau individual.
Poate ca secventele de vis din film sunt socante si greu de digerat. Fara ele insa, si fara decizia ulterioara a personajului principal, A Gentle Creature ar fi ramas un carusel de personaje care n-ar fi dus nicaieri. Asa, mie imi pare ca regizorul scenarist a mutat intrebarile si miza de pe un personaj oarecare pe destinul si mentalitatile unui popor intreg.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu