A trecut mai bine de o saptamana de cand am fost sa vad, in deschiderea de la Films de Cannes, Sheherazade. Suficient timp cat sa mi se cristalizeze opinia despre acest coming of age a carui actiune se petrece in Marsilia.
De bine: toti actorii sunt neprofesionisti sau la prima aparitie si sunt fix ce trebuie. E un aer inegalabil de autenticitate. Povestea si regizorul - Jean-Bernard Marlin, si el la debut in lungmetraj - marcheaza foarte corect trecerea inegala, uneori teribil de dura, dinspre copil spre adult.
De rau: nu am inteles de ce filmul poarta numele personajului feminin atata vreme cat nu el este centrul de gravitatie a filmului. Nu perspectiva Sheherazadei e cea care il intereseaza pe Marlin si atunci de ce sa-si intituleze filmul asa? Mi-a parut rau ca nu am putut sa raman la q&a sa aflu un raspuns. Nu-mi place sa fiu carcotas, dar traim intr-o lume in care da bine sa faci filme la feminin, asa ca mie imi miroase un pic a oportunism.
Dincolo de asta, problema cu Sheherazade e ca nu devine nicaieri memorabil. Propunerea lui e deja reteta. Si in Romania am avut un Lumea e a mea acum cativa ani, iar pentru mine Bande de filles ramane titlul de vazut pentru un coming of age feminin si frantuzesc.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu