duminică, 24 martie 2019

Spania: bits & pieces from 2006


     In vara lui 2006 aveam un bilet interrail zonal - Spania, Portugalia si Maroc - si doua amice din facultate - Sim si Papi - cu care porneam la drum. Canon-ul pe care imi dadusem bursa de un an de zile ramasese acasa. Aparatul digital castigase definitiv batalia din sufletul meu. Putea stoca pana la 300 de poze ceea ce, pe vremea aia, era o performanta.

     Am aterizat in Barcelona pe seara. Era vara, full season, iar noi nu aveam nicio rezervare pentru toata calatoria noastra. Inconstienta totala. Pe La Rambla jumatate din englezi dormea ciorchine pe bagaje sub cerul liber. Cealalta jumatate se alcooliza metodic. Un pat liber parea un vis frumos dupa care bajbaiam disperati. Dupa vreo doua ore si dupa zeci de voci care spuneau sec No rooms, auzim un Come up. Ni s-a parut, a fost o iluzie auditiva? Totusi interfonul zumzaie, cineva ne-a deschis.

     A fost un noroc chior, o camera pentru doua persoane plus un extrabed... fara extracost. Meritul de negociatoare a fost al lui Papi. Stramba atat de tare din nas de ce ni se oferea incat imi venea sa o strang de gat de frica ca ne dau aia cu flit. Dar a functionat! Conditiile de la Rembrandt Apartments erau beton. Amintiri vagi de la Barcelona: fantanile cantatoare, Boqueria si excursia la Montserrat.




     Next stop: Madrid. Tren de noapte care ne lasa in Atocha, o gara cat un orasel. Fetele se dau dintr-o data culte in cap - ele vor la Prado. No way! Imi iau frumos bagajelul si ma duc o zi intreaga la parcul de distractii Warner Bros. Ma dau cu rotile in sus de dimineata pana seara. Pe seara, la o sangria, facem schimb de impresii.



     Ultima oprire in Spania o facem in Granada. Fara sa vrem am pastrat ce e mai bun la final. Granada e perfectiunea intruchipata. Un oras mic, cu Sierra Nevada in backdrop, cu oameni si atmosfera chill.

   
     Si cu un obiectiv turistic listat in primele 100 in lume pe merit: Alhambra. Singurul loc unde am avut rezervari facute via Mishu via cumnatul ei din State pentru ca n-aveam card bancar pe vremea aia si pentru ca exista un numar limitat de turisti ce pot vizita gradinile si palatele intr-o zi. Arhitectura maura, bun gust, racoroare cand afara termometrul sare lejer de 30 de grade... Doua fetite in fata unui bazin cu pesti colorati - poza pe care o incapsulez in memoria mea.










SHARE:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig