Al treilea meu Nuri Bilge Ceylan, dupa Uzak si Once Upon a Time in Anatolia. Vazut in avanpremiera la Cinemateca Eforie, alaturi de o mana de spectatori cunoscatori.
Un puzzle al identitatii si devenirii masculine privite transgenerational (bunic-tata-fiu) in Turcia unde urbanul mic e lipit inca de rural. Nu durata in sine - mai mult de trei ore - a fost o problema pentru mine, ci volumul urias de dialog, uneori redundant, alteori cam preachy. Filmul functioneaza, dar il prefer pe NBC cand lasa imaginile, simbolurile si coloana sonora sa vorbeasca.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu