Harghita, nu Human Resources. Dupa mai multe bilete de avion ratate din cauza de muci, ne-am decis sa mergem de Paste undeva in Romania. Cum nimeni nu avea chef sa mearga pana-n Maramu’ sau Bucovina pentru doar 2 zile full, am cautat ceva mai aproape, dar in reteta noastra, mai putin umblat si cunoscut. Asa am ajuns la Pauleni-Ciuc. Undeee? Pauleni-Ciuc, la 8km de Miercurea Ciuc, judetul Harghita. Polul frigului in Romania, miezul secuimii, hop si noi! Prognoza meteo de ploi si furtuni n-a avut nicio treaba cu realitatea (asta pana pe drumul de intoarcere, dar sa lasam povestea sa curga de la sine), gazda noastra si cazarea oferita au fost minunate, iar locurile si oamenii i-am gasit asisderea. Fiindca Pastele lor/catolic fusese cu o saptamana mai devreme, am putut sa facem de toate.
In prima zi am ajuns la Leliceni. Ploia s-a oprit ca la comanda, asa ca am putut sa fac fotografii in voie. Locul e pur si simplu fotogenic. Biserica satului are in fata un tei - as zice 4 frati tei crescuti dintr-un singur trunchi - batran de peste 500 de ani. Imaginea lui spectaculoasa a fost dublata de un cantec unguresc care se auzea dinauntrul bisericii.
Apoi am mers in Miercurea Ciuc unde noi am vrut la castelul Miko, iar Mara a vrut sa se dea in leagan. Am vazut exteriorul, curtea interioara si magazinul cu suveniruri de unde fetele si-au luat brose (si nu briose asa cum am enuntat eu la un moment dat fara vreun strop de palinca la bord). Am vazut foarte bine leaganul si celelalte elemente de la locul de joaca. Mult lemn si pietris, ciucanii nu au vreo placere dubioasa cu betonul si bordurile multiple. De fapt, cum bine remarca Mishu, in secuime drumurile sunt bune, chiar si cele neasfaltate au un pietris pe deasupra. Tot in Csikszereda ne-am clatit ochii si cu Biserica Mileniului, opera arhitecturala recenta si spectaculoasa unde avea loc o nunta.
Dupa-amiaza am stat la parau, adica in gradina casei, unde Mishu s-a imprietenit cu Jerbu (oare asa se scrie?) - cateaua de 8 ani a gospodariei, Mara s-a extaziat ca a vazut o broasca si a incercat bicicleta fara pedale a lui Max, baiatul de 4 ani al gazdei noastre, iar eu m-am conversat cu Annamaria in romana si-n engleza. Apropo de limba, n-am avut in toata minivacanta noastra nicio dificultate sa ne intelegem cu oamenii. Pentru ca dincolo de o limba sau alta, au fost cu totii curiosi si saritori.
A doua zi Mishu e de neoprit. Are pata pusa sa mergem la Ivo Wildpark asa ca ne imbracam in fuga si gonim o ora si jumatate ca sa prindem grupul de ora 11:00. La 11:07 suntem la doi munti distanta de cazare si pornim cu Andras si vreo 10 turisti, majoritatea mai in varsta, sa vedem caprioarele si musuroaiele, porcii mistreti si pasarile, fluturii si lacul din rezervatie. Mara mangaie o caprioara, dar ma lasa singur cand vine vorba de mistret. Are un par aspru si sarmos si ii place sa fie scarpinat.
La plecare cerem o recomandare de loc unde sa servim pranzul si ajungem la Hanul Arpad Haza unde, uitand ca aceleasi serpentine ca la dus ne asteapta si la intors, ne ghiftuim intr-un mare fel - gulas, carnuri cu varza, lapte de pasare, sirop de afine. Toate absolut delicioase. Mara se bucura de balansoarul din curte asa ca nu e nicio graba.
Dupa-amiaza facem o tura de Pauleni-Ciuc la pas. Gospodariile in toata Harghita sunt foarte ingrijite. Suntem la 750m altitudine, intr-o depresiune, asa ca primavara abia isi intra in drepturi, bifam un manz, caini de toate dimensiunile si atitudinile, biserica romano-catolica si scoala unde se joaca cativa copii (deci locul asta e viu!). Pe cer e concurs de pasaret - cotofene, grauri, mierle, soimi, berze.
La dus ne-am oprit in Sfantul Gheorghe sa mancam de pranz. Fix in centru, la Gado, local cu iz hipsteresc in fata caruia se jucau in paralel mai multe meciuri 3x3 de baschet. Nu scriu intamplator de asta, dupa numarul de panouri pe care le-am vazut, as zice ca baschetul e un sport foarte popular pe aici.
La intors alimentam cu cartofi din Miercurea Ciuc, se pare ca in Bucuresti calitatea lasa prea mult de dorit, si ne oprim sa mancam la Gainusa de munte din Cheia, o locatie de 4 margarete dichisita bine, inclusiv cu o miniferma cu tot felul de motate. Restul statiunii mi se pare in paragina sau fara personalitate. Pana la Bucuresti prindem o furtuna cu nuante apocaliptice.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu