Pentru ca Mara a venit de la scoala cu ideea ca un brad taiat = mai putin oxigen pentru oameni, am ales sa construim noi insine un brad anul acesta. Ne-am apucat, slava Cerului, din timp. Pe la inceputul lunii decembrie am mers la
Mishu si-a dat seama ca mirosul nu era tocmai in regula - semn ca tovarasii patrupezi isi marcasera teritoriul in plimbarile lor prin parc si nimerisera si crengile noastre. Asa ca a urmat o runda de spalat & igienizat. Apoi le-am lasat pe scara blocului la uscat cu un mesaj "nu aruncati, multumim".
Miracol de Craciun in avans, nimeni nu s-a atins de crengi si dupa doua saptamani a venit vremea sa le curatam de coaja. Operatiune facuta de toata lumea din casa mai putin de Zog, care, deloc surprinzator, a preferat confortul unui calorifer mediu incalzit.
A urmat, un weeekend mai tarziu, datul cu lipici si cu glitter colorat. Aici maestra de ceremonii a fost Mara. Eu m-am ocupat mai mult de curatenia bancului de lucru si a covorului din living dupa. Deja aveam o idee despre care sunt cele zece crengi pe care vrem sa le folosim.
Mishu a tras sforile. La propriu - sforile cu care a legat crengile unele de altele. Eu am batut un cui si uite asa scheletul bradului nostru a fost ridicat. Mara si-a adus aminte de toate globurile facute anul trecut la gradi si anul asta la scoala si le-a pus cum a vrut. Am gasit si o stea de pus in varf. Mara a adus niste clopotei, Mishu niste beculete si le-am pus care cum a vrut si cum a putut.
Ziua arata bine, dar seara, pe intuneric, arata grozav. De unde l-am botezat Vegas.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu