Pe masura ce citeam Folly, prima parte din Asymmetry, mintea mea se tot foia in jurul intrebarii - oare ce vrea sa spuna mai mult decat spune direct Lisa Halliday aici? Sigur ca romance-ul dintre o pustoaica de douazeci si ceva de ani, care-si plateste inca datoriile din perioada facultatii si nu stie sa pronunte corect numele lui Camus, si un scriitor binecunoscut, multipremiat si potent financiar, trecut de 70 e asimteric din start. Si partea asta e foarte, foarte bine scrisa, dar tot n-ar fi justificat ditamai hype-ul creat in jurul cartii, ce-i drept un hype vechi deja de cativa ani, timp in care am aflat absolut intamplator ca in viata reala Halliday a trait o poveste (cat de?) asemanatoare cu Phillip Roth...
O parte din raspunsuri au venit pentru mine in partile urmatoare ale lui Asymmetry - Madness si Ezra Blazer’s Desert Island Discs. Partea politica, cea cu Vestul si Estul a venit usor, ba chiar in vremurile astea pandemice a capatat rezonante neasteptate pentru ca Madness e scrisa din perspectiva unui dublu cetatean - american si irakian - prins intr-o situatie cu iz kafkian pe aeroportul Heathrow. Si asimetria stilistica a devenit evidenta din diferentele intre primele doua parti. Ce n-a ajuns la mine e toata discutia despre fictiune v. autobiografie, Alice in Wonderland, cultural appropriation...
Asymmetry, Lisa Halliday, Granta
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu