Asa sa creasca iarba pe noi

 

     Am citit despre romanul lui Augustin Cupsa intr-un newsletter pe care l-am primit de la Mirela Petre. Nu o cunosc personal, dar de multe ori am rezonat cu scriitura ei intima si onesta. Au trecut luni multe, poate chiar ani, si am ajuns, in sfarsit, sa citesc Asa sa creasca iarba pe noi.

     Cand eram copil ajungeam deseori in vacanta de vara in Craiova. Ma leaga tot felul de amintiri de acest oras, care mai de care mai incredibile. Am fost scuipat doar pentru ca eram bucurestean, am sarutat, mai bine zis m-a sarutat, prima oara o olteanca... si multe altele. Asa ca m-am cuplat usor la spatiul din roman. In plus iubesc nespus marginalul, il gasesc mai potent narativ decat fitele din centru. Asa ca am gasit intamplarile traite de erou pe lunca Jiului la prins pasari cu tovarasi care viseaza la fuga in Italia si gandurile-i incurcate-n cap despre familie si fete, cam toate astea fix inainte sa ajunga sa-si scoata buletin, parfumate nostalgic si aventuroase. 

     Asa sa creasca iarba pe noi, Augustin Cupsa, Humanitas