Ma asteptam parca la mai mult de la autobiografia lui Phil Jackson, zen coach. Nici la atatia ani de la razboiul jucatorilor lui Bulls cu Jerry Krause sau de la luptele dintre Kobe si Shaq, antrenorul de aur ale acelor vremuri nu prea vrea sa dea din casa. Sunt cateva fraze scurte - Pipen era frustrat financiar, Krause era frustrat ca nu i se recunosteau meritele si era pitic! sau Shaq era ca un copil XXL, iar Kobe respingea acest fel de a fi, dar all in all am gasit 11 inele prea... gratioasa.
Nu ma asteptam nici sa inteleg triunghiul ofensiv, pana la urma sunt jucatori care au jucat in acest sistem si spun ca nu l-au inteles, iar zenismele... p-astea le stiam deja. Ce mi-a placut a fost ca Phil povesteste un pic despre copilaria si parintii sai, despre perioada in care a fost jucator in NBA - vremuri despre care stiu prea putine, despre cateva tehnici aplicate la antrenamente si inafara lor. Filosofia lui era ca in primele 30 de meciuri din sezon sa lase echipa sa-si gaseasca singura identitatea si drumul, in a doua parte a sezonului sa lucreze mult in a-i motiva sa mearga mai departe (sezonul regulat inseamna 82 de meciuri si se joaca cam la fiecare doua zile! + calatoriile care presupun ore intregi in avioane, autocare), iar in ultima parte sa puna presiune pe ei pentru a intra in playoff in varf de forma.
11 inele, Phil Jackson, Hugh Delehanty, editura Pilot Books
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu