Pe site-ul oficial al triatlonului de la Mamaia in dreptul numelui meu zice DNS - did not start. Fals. Am luat startul, dar nu am terminat cursa. Ceea ce echivaleaza cu un DNF - did not finish. Las insa rationalizarile, aceste mecanisme defensive simpatice, deoparte si va zic pe bune cum mi-a fost.
Acum nu stiu cati ani am mai facut proba de inot supersprint intr-un triatlon pe langa Brasov. Daca nu ma inseala memoria proba s-a tinut atunci in lacul Codlea. La fel ca si acum nu m-am antrenat pentru inot in vreun fel. M-am dus si am inotat cei 400m. Era o dimineata de vara insorita, apa avea aproape de 20 de grade, era curata si ioc valuri. La Mamaia la inceput de octombrie conditiile au fost diferite. Inotul s-a mutat din cauza ca marea era agitata, in spume mai pe romaneste, in lacul Siutghiol. Un lucru bun pentru siguranta participantilor. Lacul insa avea temperatura de doar 14 grade. Neopren obligatoriu. Imi cumparasem unul, ce-i drept cel mai ieftin posibil, si asa m-am prezentat la start. Innorat, racoros si, cel mai nasol, vantos. Siutghiol cu niste valuri deci. Cand am intrat in apa nu mi s-a parut vreo drama, dar pana la prima baliza - 150m parcursi - am avut parte de senzatia ca neoprenul meu nu ofera cine stie ce protectie termica. Iar apa, foarte aproape de suprafata, e plina de mazga verde. Din chestiile astea doua incep sa dau mai tare, prea tare. Evident obosesc. Ma intorc pe spate - voi fi ceva mai lent, dar o sa imi reasez un pic mintea si ma odihnesc. E solutia mea pentru astfel de momente. Cateva valuri imi trec peste cap si ma obliga sa ma intorc la loc. Ok, sa o luam incet. Cotesc stanga pe dupa baliza, dar mi se pare ca dureaza foarte mult. Habar n-am cat mai parcurg, senzatia e ca sunt lent. Vad baliza urmatoare, dar mai am pana la ea, iar apoi ar urma alti 150m inapoi la tarm. Ma gandesc ca pe ultima parte ma vor ajuta valurile si mai dau cateva brate, dar apoi ridic o mana.
Un caiac se apropie de mine. Ma prind de el, iar tipul din caiac rade si-mi zice: mi-e mie frig aici doar uitandu-ma la tine… vine o barca si sunt tras inauntru. Ma misc in reluare sau asa ma simt. In barca mai sunt doi "pescuiti". El e relaxat, ne privim in ochi si zambim. Are un ceas cu cronometru. Deduc ca am inotat 8 minute. Atat! 8. Ea in schimb e neagra de suparare. Schimbasem cateva vorbe inainte de cursa fiind vecina mea de rastel. Acum refuza sa ma priveasca. Chestie de asteptari banuiesc.
Din barca hop-top pe mal. Spun ca sunt ok si nu-mi vreau decat adidasii. Cineva de treaba mi-i aduce pentru ca eu nu am voie in zona de tranzit. In timp ce-mi leg sireturile pleaca o salvare cu sirena pornita.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu