Am fugit cateva zile la Comarnic. Habar n-aveam cum se intinde Comarnicul asta peste dealuri, noroc ca e asfaltat si am prins uscat. Altfel Viespea Verde ar fi avut probleme in niste ace de par in panta minim 30%. A fost o aventura si cu cazarea. Stiam o strada si un numar. Pentru ca ni s-a parut ca o pisica ne deschide drumul, am intrat in curtea locului cu pricina. Pentru ca Mara avea nevoie urgenta la toaleta, am intrat si-n casa. Era deschis. Odata intrati nu arata ca-n poze si... am iesit de urgenta afara :)
Altfel a fost tare bine. Am facut bai de soare, ore intregi dupa pranz, pe un balansoar unde ne insiram cu cartile de citit. Am vazut o veverita, cu blanita de un brun atat de inchis incat as fi jurat ca e neagra. Se trezea cam tarziu. Sau poate ii placea sa leneveasca. Pe la 12 isi facea aparitia, facea un traseu de salturi si trecea pe langa noi, pe gard. Am batut nucile ca sa o atragem pana cand ne-am dat seama ca in curtea noastra si cea vecina era plin de nuci. Ce-o fi fost in mintea ei? Uite-i si pe astia, eu am scorbura plina... Am hranit in schimb un catel din partea locului. Mara a botezat-o Auria. Venea dimineata si la pranz, fix pe la ora mesei, sa vada ce pica. Si a picat. Am vazut si o caprioara in curtea vecina, un uliu, o groaza de pitigoi si o ciocanitoare. Pe cea din urma mai mult am auzit-o. Ii era foarte drag lemnul cabanei unde am stat. Atat de drag incat si dimineata si dupa-amiaza vedeam pe jos rumegus de la cat ciocanea. Totusi niciodata mai devreme de ora 9. A fost liniste, asa ca am dormit multe ore.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu