De cand am vazut primul sezon de American Gods pe Prime, iar apoi l-am abandonat pe al doilea pentru ca nu mai era ce trebuie, mi-am propus sa citesc materialul original, cartea lui Neil Gaiman. Mi-am reamintit de ea toamna trecuta cand am gasit volumul in biblioteca unei case de vacanta din Comarnic. I-am propus un schimb proprietarului, eu tocmai terminam un volum minunat de proza scurta, Manualul pentru femei de serviciu al Luciei Berlin. Omul a refuzat trocul meu literar, desi retrospectiv ar fi fost o situatie win win. Pana la urma mi-am primit exemplarul, sa fi fost parca de Craciun cred. In fine, ce vreau sa zic e ca eu si acest Zei americani avem o istorie intortocheata.
E ceva ce ma atrage ca un magnet la nucleul povestii - ideea de zei care traiesc si astazi printre noi, de zei vechi care se chinuie sa supravietuiasca, de zei noi care isi vad puterile crescand si a confruntarii dintre cei noi si cei vechi. Un amestec de fantasy cu unele nuante horror gandit pe fundalul melting pot-ului american, un melting pot nu doar pentru rase, etnii, culturi si religii, ci si pentru zei. Mi-au placut toate origin stories-urile zeilor, ba chiar as mai fi vrut, iar finalul aparent anticlimatic functioneaza al naibii de bine pentru ca, desi mie imi plac zeii si povestile lor, in centrul Zeilor americani e de fapt muritorul cu alegerile sale.
Neil Gaiman, Zei americani, Editura Paladin
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu