De multe ori ma raportez la filme in sistemul "m-a tinut" sau "nu m-a tinut". Si Oameni de treaba a lui Paul Negoescu m-a tinut.
E un film cumva intre lumi. Nici comercial, nici doar "pa pretentii". Are un miez dur despre realitatile romanesti - despre cum ne adaptam la hotie si cum ii suntem partasi fiecare in felul nostru. Dar invelisul este cat se poate de comestibil, poate e exagerat spus comedie, dar pe acolo. Iulian Postelnicu in rolul principal al lui Ilie, politistul satului, e jos palaria. Vine cu un amestec de candoare si inadaptare care ti-l face placut pe cel pe care, din chiar prima secventa a filmului, il vezi protejand infractorii. Pentru mine au fost cateva bube pe poveste. N-as fi lasat momentul in care primarul isi recunoaste fapta in fata lui Ilie, inteleg ca defineste cat de putred e sistemul, dar eu ca spectator m-am detensionat complet afland ce s-a intamplat asa de devreme in film. Si n-as fi pomenit nimic despre trecutul lui de politist la oras decat dupa sau cumva chiar in timpul finalului pentru ca imi seteaza mult prea clar si devreme asteptarile pentru acesta.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu