Libertate: afisul

 

     Am scris acum cateva zile comparand cu bune si cu rele posterele unor comedii romantice. Astazi a aparut afisul lui Libertate si nu pot sa nu-l remarc.

     Simbolic si de impact. Cu sens si cu poezie. Avem patru brate imbracate si inarmate diferit. Revolutionarul cu panglica tricolora, militianul, soldatul si securistul cu geaca de piele. Toti contra toti si fara nicio fatza. Adica fix haosul Revolutiei. Iar in centru acel cuvant care s-a auzit atunci atat de mult si de care, de multe ori in zilele noastre, uitam pur si simplu. Scris cu majuscule, de mana. Iar fundalul, faianta murdara, e tot din film. 

     Nu cred ca in Romania vom ajunge prea curand sa premiem afisele filmelor, dar pentru mine aceasta executie e de top. 

Cateva plaje bulgaresti

 

     Anul trecut a fost de proba, ce am scris atunci despre experienta bulgara gasiti aici. Anul acesta am lucrat extins si metodic, asa ca las mai jos plajele pe care am ajuns plus descriere si imagini. Poate se dovedeste folositor cuiva. Asadar, de la nord la sud:

     Plaja Durankulak

     Nema poza, nema descriere. Bun inceput, nu? La nici 500m dupa ce ai trecut granita, se face un drum la stanga, imposibil pentru Viespea noastra, care duce spre plaja Durankulak. Auzisem de ea de la Ana, e vecina (plaja, nu Ana :) cu o padure si aproape de lacul cu acelasi nume. Asa ca poti intalni fauna si flora diferite de cate cele clasice de plaja. Cu un 4x4, daca-l aveti, puteti. 

     Plaja Krapets

     Foarte cunoscuta si populara printre romani. Se aglomereaza in weekend, dar e o plaja si lunga (vreo 2km estimez) si lata, incat nu am trait senzatii claustrofobice. Exista o zona de sezlonguri, dusuri, un beach bar si cateva restaurante (nimic fancy, totul basic) rasfirate inspre capatul nordic.  Sunt si destule rulote si se campeaza oriunde in susul si josul plajei. Malul inalt de la capete poate oferi umbra naturala dupa-amiaza. Ultimii 200m de drum sunt neasfaltati si cam in valuri din cauza traficului. Am prins aici apa marii in nuante de turcoaz.

     Plaja Ezerets

     E un Krapets mai rough. Sunt 2.5km fara asfalt la capatul drumului. Nu exista facilitati. Mai putin lata, dar cel putin la fel de lunga. La un capat malul inalt poate sa ofere umbra naturala dupa-amiaza. Putina lume vine aici.

     Shabla Beach

     E cea mai mare si populata plaja din apropiere de Shabla, dar pe harta e mai usor de identificat gratie apropierii de lacul Shablenska Tuzla. E o plaja pe modelul Krapets, e lunga si cu ceva facilitati. Tabloul e completat de niste bungalow-uri fara pretentii, dar cu vedere directa si completa la mare.

     Gog’s Beach

     A doua plaja din zona Shablei, e fix in stanga farului ce inca functioneaza. Lunga de 1km, dar foarte putin lata si marginita de un perete inalt in care-si fac cuibul pasarile. Look & feel asemator cu Tuzla noastra. Accesul se face printr-un singur punct, pe o scara de lemn, iar daca marea are o zi agitata, e un pic mai aventuros sa o accesezi. Fara facilitati. Cvasi pustie.

     Stone Sea Beach/Little Sea Beach

     In proximitatea Eroului Sovietic al aerului :) se gaseste o plaja mica de tot (un arc de cerc de 100m sa zic) foarte cautata de parintii cu copii mici. Din cauza pietrelor care formeaza un dig natural, acest golfulet are apa linistita chiar si cand sunt valuri mari oriunde in alta parte. In acelasi timp pe pietre lumea merge la pescuit de crabi si fotografiat valuri spargandu-se. Fara facilitati, nu neaparat aglomerata, dar mai galagioasa.

     Rusalka Beach

     O aveam pe lista, dar oamenii comentau pe net ca in sezonul acesta cereau taxa pe parcare si taxa pentru accesul pe plaja. Am dat skip.

     Bolata Beach

     Preferata mea. Un golf mic (200m pe arc de cerc) protejat de diguri artificiale, marginit de roca rosie pe care asteapta pescarusii. Facilitati minime - doua toalete, un micro bar si un vanzator de inghetata. Ca si la Little Sea dimensiunile mignone ajuta atunci cand cauti o apa un pic mai calda. Ultimii 2km sunt ca la Corbu, o singura banda pentru ambele sensuri, mica intelegere. Bine ascunsa, dar populata. Noi am avut norocul sa o prindem pustie dupa niste stropi de ploaie, dar a fost o exceptie.

     Zelenka Beach

     Greu accesibila, ultimii 200m i-am facut per pedes ca sa protejam Viespea. Foarte putin lata, nu-mi dau seama cat musca marea in zilele ei turbate si cat mai ramane din plaja. Pietre albe. Nici vorba de facilitati. Genul de plaja de mers cu iubita, voi doi, marea si-un prosop. 

Martijn Doolaard: Two Years on a Bike

 

     A treia si ultima lectura din vacanta bulgara a fost povestea calatoriei unui olandez din Vancouver (Canada) pana la Ushuaia (Argentina)… cu bicicleta!

     Am savurat-o incet, segment de calatorie cu segment de calatorie, in fiecare dimineata, dintr-o gradina in care fosneau leandri si lamaiasi, un cires si multa vita de vie. Pozele sunt pur si simplu fascinante, iar notitele tip jurnal asigura contactul cu experienta autorului asa cum a trait-o el. Am ramas in cap cu un loc unde mi-ar placea sa ajung, ii zice Las Pozas, Mexic si mi-am pus pe lista o alta carte despre calatorii: Home is Elsewhere, povestea unui neamt care si-a trait viata calatorind.

     Two Years on a Bike, Martijn Doolaard, Gestalten, 2021

     P.S. Exista si One Year on a Bike despre care am scris aici.

Gerald Marzorati: Pe urmele Serenei

 

     A doua lectura din vacanta bulgara a fost un volum despre Serena Williams. Am facut alegerea cu gandul la Maestrul lui Clarey, o carte care mi-a ramas in cap si-n suflet.

     Doar ca Marzorati n-are condeiul lui Clarey. Poate nici experienta, poate nici dragostea neconditionata pentru tenis. Habar n-am ce ii lipseste, dar ceva ii lipseste sigur. Din primele 33 de pagini nu am ramas cu nimic, doar bla bla-uri si generalitati. Subcapitolele sunt foarte scurte, iar sariturile in timp foarte dese, ca cititor esti cumva ametit. Poate pentru unii ameteala functioneaza ca sa nu bagi in seama minusurile. Nu si-n cazul meu. Descrierile meciurilor n-au suflet, sunt multe repetitii, explicatiile despre cum functioneaza tenisul ca sport si regulile sale de joc aterizeaza sec. Am simtit cartea vibrand de exemplu atunci cand autorul vorbeste cu Rick Macci, dar stiam deja din filmul King Richard despre felul lui de a fi si povestea relatiei dintre el si familia Williams. Ca si filmul, cartea lui Marzorati are insa un merit. Acela de a construi, mai ales pentru un cititor din Romania, imaginea obstacolelor intalnite de o jucatoare de culoare in lumea tenisului. 

     Pe urmele Serenei, Gerald Marzorati, Pilot Books, 2021

Mihai Radu: Extraconjugal

 

     Prima lectura din vacanta din Bulgaristan a fost o recuperare. Anul trecut, fix cam pe vremea asta si tot prin locurile astea, Extraconjugalul lui Mihai Radu nu intrase. Chestie de stare, de potriveala. 

     Anul asta am citit-o in trei zile. Am gasit-o… inegala cu ea insasi. Sunt pagini foarte bune, scrise cu o luciditate care nu poate sa nu doara, despre relatii de cuplu in primul rand, dar si despre realitatile sociale de ieri si de azi, de provincie mica si de capitala. Sunt insa si parti in care autorul m-a pierdut pentru ca am simtit ca-si pierde focusul. Cand taie direct in carne vie, e chirurgical si cu efect maxim. Cand se complica, cand supraconstruieste, suna artificial.

     Mihai Radu, Extraconjugal, Polirom, 2017

Doua afise, o comparatie

 

     In toamna, la distanta de vreo doua saptamani una de alta, vor intra in cinematografe doua comedii romantice romanesti care spera sa adune cat mai mult public: Dragoste pe muchie de cutit si Nunta pe bani. Pana la trailer, afisul va fi cel care va ajunge cel mai usor la ochii publicului potential. Deci de la culorile si fonturile alese si pana la cum esentializezi povestea intr-o singura imagine, hai sa vedem, intr-o comparatie neprofesionista, dar zic eu de bun simt, cum se prezinta:

Dragoste pe muchie de cutit a optat sa aseze in centru si sa ii dea cam 50% din suprafata posterului chipului actritei Carmen Tanase. Una din cele mai talentate actrite din generatia ei neindoielnic si un brand important, dar un nume neverificat la box office si dintr-o generatie care nu are obiceiul sa consume cinema. Cei doi actori tineri, protagonistii, Razvan Banica si Ada Gales, sunt “mici” si pusi la distanta semn ca intre ei, in poveste, se va afla Carmen Tanase. Pe fundal poti descoperi, daca esti foarte atent, tot felul de obiecte din universul unei bucatarii. La nivel de sens insa nu primesti niciun indiciu de ce “pe muchie de cutit”. Cromatic e mult negru, complet nefericit pentru o comedie romantica, o pata mare de galben mustar, o alegere pe care nu o intelegi din acest afis si movul care atrage atentia si face contrast cu galbenul mustar. Afisul nu contine un tagline sau mai bine zis in locul unde te-ai astepta sa fie scris un tagline zice “film concept de…”. Ce o insemna film concept si cine o intelege asta… Executia cu totul e mai aproape de afisele de spectacol de teatru decat de film de cinema.

     Nunta pe bani da spatiu egal pentru trei personaje si ni le prezinta “de sus pana jos” facand trimitere explicita la nunta tinerilor pusi unul langa altul. El, la costum, numara “meleoanele”, iar ea sta sa incalece cutia cu darul expunandu-si piciorul care iese din rochia de mireasa. Daca nu era suficient de clar deja, in titlu intre “nunta” si “bani” a fost introdus un plic. Intre tineri si bunica sunt gandite cateva opozitii care pot trimite cu gandul la comedie: tinuta bunicii e traditionala, are o Biblie in mana si-si pune mainile in cap privind cuplul tanar. Fundalul e gandit intr-un turcoaz bland care-si variaza intensitatea si cateva elemente de lumina alba cumva potrivite cu tema nuntii si cu genul filmului. Pentru fonturi s-au folosit: alb si un galben care sa ofere contrast. Tagline-ul e la locul lui si ofera indicii despre poveste: “Pana cand combinatiile ne vor desparti”. All in all arata a poster de film pentru o comedie care cauta sa prinda cat mai mult dintr-un public tanar si nu foarte pretentios.

Bucurestiul e urat pana cand descoperi ca e frumos

 

     Intersectia Negustori cu Paleologu, iulie 2023

Camouflage completed 95%

 

     Strada Diditel, final de iulie, 2023

Beautiful bugs

 

     More bugs @ http://microsculpture.net/.

Amora

 

   A fost odata o testoasa pe nume Amora. Spre deosebire de celalte testoase Amora nu avea carapace.

     “Cum o sa te aperi? Cum o sa te protejezi?” o intrebau celelalte testoase care aveau toate carapace. Amora se ingrijorase tare de tot, dar o caracatita de adancuri ii spusese o vorba care-i ramasese in minte: “fiecare slabiciune e in acelasi timp o putere”. O putere… dar cum? Ii placuse mult acea vorba, doar ca nu stiuse exact ce inseamna asta pana-ntr-o zi…

     Intr-o zi cand Amora a descoperit ca fara carapace era mult, mult mai rapida. Si nici nu obosea ca celalte testoase. Pentru ca o carapace te protejeaza, dar atarna tare greu. Asa ca Amora castigase deja toate concursurile de testoase cand s-a hotarat: voia sa calatoreasca. Si nu, nu acolo unde o ducea curentul. Acolo ajunsesera celelalte testoase. Stia toate povestile despre acele locuri. Ea voia ajunga acolo unde nu ajunsese nicio alta testoasa.

     Asa ca Amora a pornit intr-o expeditie. Si cand s-a intors, cativa ani mai tarziu, le-a povestit tuturor cate si mai cate vazuse. Locuri si creaturi incredibile, aventuri minunate. Celelalte testoase o ascultau si se minunau. O testoasa mai mica a rugat-o sa scrie povestea calatoriei ei. Pentru ca parintii sa i-o citeasca la culcare. 

     Dintre toate intamplarile si intalnirile extraordinare, una ii era cea mai draga Amorei. Le-a povestit si celorlalte testoase ca intalnise si alte testoase fara carapace. Da, da, nu era singura fara carapace! Erau si alte testoase ca ea. Si se jucasera si se intrecusera unele cu altele. Si Amora nu mai castigase toate cursele. Dar nu se suparase. Si aveau de gand sa se viziteze unele pe altele, dar pana atunci Amora isi dorea sa se bucure ca se intorsese inapoi acasa.

(scrisa pentru Mara intr-o dimineata de iulie 2023)

Cat de tragic

 

     Cat de tragic ar fi sa avem certitudinea ca nu suntem singuri in Univers, dar sa nu putem nicicum sa ii cunoastem pe Ceilalti.

Lake Symphony

 

     Parcul Tineretului, 7:04 a.m, 27 iulie, 2023

Barbenheimer weekend

 

     A fost un weekend nuclear, dar mai mult pe roz, la box office in State. Hype ca asta mai rar s-a vazut, iar aerul conditionat a ajutat si el. 

    De vineri Pinkie il calarea bine pe Oppie, chestie care a ramas valabila peste intreg weekend-ul dublei lansari. Dar ambele au supraperformat glorios v. asteptari. 

     Comentariile si glumitele au fost delicioase. Preferatul meu:

     Astept sa vad cifrele de la noi si fac un update. Din ce am auzit si simtit se va lasa cu incasari groase si recorduri si la noi. Si tot Pinkie va fi deasupra.

Update: La noi Barbie a incasat 2.9m RON, in vreme ce Oppenheimer 2.1m RON. Deci la fel ca ordine, dar diferenta semnificativ mai mica. O confirmare a asteptarilor mele. De notat ca la debut niciunul din cele doua nu bate primele 4 in Ro din 2023 de pana acum - Romina, Fast X, Haita si John Wick 4. Dar impreuna au facut ca acest weekend din iulie sa fie al doilea cel mai bun de pana acum din 2023. Dupa cel in care double header-ul a fost format dintr-un local, Haita, si un international, John Wick 4, de la inceputul lui aprilie.

Oppenheimer

     Vineri, 11:40 a.m, IMAX, am prins un loc chinuit in marginea randului 3. Pentru ca… surpriza numarul unu sala plina ochi. Si surpriza numarul doi medie de varsta sub 30 de ani. Sunt nolanist cu state vechi deci nu puteam lipsi de la Oppenheimer.

    Biopic de 180 de minute in cap din care cel mai bine iese… Einstein. Construit destept, cast bun de tot, pe alocuri parca auzeam dialoguri sorkiene, mesaje inaltatoare care nici ca vor conta vreodata. Cel mai bun film al lui Nolan? Nu si pentru mine. Cel mai bun film al anului? Sper ca nu.

Jessie Murph: Where Do You Go

 

     

Mama, mama, cum transmite fata asta! Mie cel putin…

Jose Naranja, jurnale de calatorie

 

     Am descoperit intr-un newsletter My Modern Met jurnalele de calatorie ale lui Jose Naranja. Am citit pe nerasuflate blogul lui, am dat like insta-ntaneu la insta-ul lui si pot spune ca am gasit in sfarsit potrivirea perfecta pentru un Moleskine. Las mai jos cateva mostre. Poate intr-o zi de Craciun o sa ma bucur de unul din jurnalele sale si fizic.

Geometrie matinala de parc

 

     Parcul Tineretului, 30 iunie 2023, 6:50 a.m

The Bear

      Pe masura ce cantitatea de continut a crescut ametitor in ultimii ani, pe atat parca i-a scazut calitatea. Rar mai dau peste un pilot care sa ma faca sa zic ca vreau sa binge-uiesc un sezon intreg. Exceptie notabila: The Bear produs de FX.

     Shot-uri de cate 30 de minute despre cum se supravietuieste in bucataria unui restaurant fara vreo pretentie din Chicago. E aspru si real, are niste dialoguri scoase de acolo, nimeni nu sta sa-ti explice, totul e in flux, muzica si editul sunt la fix. 

La noi se gaseste pe Disney+.

Indy 5

 

      Am fost in w-end sa-mi iau la revedere de la unul dintre eroii copilariei mele. 

     Nu i-am bagat in seama defectele (un mos care alearga si se bate ca el e mai aproape de Marvel, durata un pic excesiva, un Banderas care nu se vede), i-am apreciat toate trimiterile nostalgice si umorul old school gen “You’re German, Voller. Don’t try to be funny!” So long, Indy!

Reptiland

 

     Experienta de la Reptiland (pe Bulevardul Expozitiei, vizavi de Romexpo) poate fi descrisa scurt si cuprinzator in doua cuvinte: ca afara. Pentru varianta fara cuvinte, las mai jos cateva fotografii. Saptamanile urmatoare vor avea si un magazin de suveniruri, iar noi vom reveni peste un an sa vedem cat au crescut tovarasii cu sange rece printre care si o testoasa Carbonaria, preferata Marei.