007: Road to a Million

 

     Un game show in care s-au bagat carute si inca niste carute de bani, dar care e mai obosit si mai trist decat mi-as fi putut vreodata inchipui.

      Conceptul e ca perechi de concurenti traverseaza lumea-n lung si-n lat, ajung in locuri in care James Bond a scris istorie cinematografica, si sunt pusi in fata unor probe. Daca raspund corect / rezolva corect, atunci merg mai departe in drumul catre milionul de pounds, daca nu, sunt out. Pe hartie, sunt fan. Pe vazutelea…

     Locatiile, recuzita folosita, inclusiv momentul zilei in care se filmeaza, Brian Cox, totul e pe barosaneala. Ceea ce n-ar fi deloc rau daca ar veni la pachet cu niscaiva adrenalina, agitatie, emotie. Dar show-ul e lent si aseptic. Personajele nu ies cu nimic in evidenta, povestile se simte ca le ies pe gura la comanda producatorilor. Intrebarile sunt aberant de usoare, ceea ce contrasteaza dureros cu toata desfasurarea de forte. Clar tine si de gust, si de obisnuinte, dar acest 007 imi pare doar un tool de mk care ma face sa ma reapuc de Amazing Race ca sa-mi dreg increderea ca se poate face televiziune misto.

Garden of Lights: Alice in Wonderland

     In Gradina Botanica, pana in 3 martie 2024, poti servi un tur de Alice in Wonderland. 

     Personaje in marime XXL, tuneluri colorate, jocuri de lumini pe muzica si un quiz cu zece intrebari la care noi am ramas cu bucuria rezolvarii corecte pentru ca premiile (inteleg ca niste bomboane) se terminasera. 

     Un tur tureaza cam 45 de minute, iar pe traseu se afla si o rulota cu ronti cronti de unde mirosea a scortisoara. De unde zic ca s-ar gasi si un vin fiert. Recomand. Turul, nu vinul, ca nu l-am probat.

Shazam!, scena mea favorita

 

Sicario: Day of the Soldado, scena mea favorita

 

Nucsoara si Corbii de Piatra

 

     E al doilea an consecutiv in care, in vacanta Marei de la final de octombrie, mergem in Livada Bunicului. Am stat mai putin, n-am prins vremea ireala de anul trecut, ba chiar o zi a plouat nonstop (niste urme de Ciaran?) si am fost prin aceleasi locuri. Casa Elisabeta Rizea e inca work in progress, am facut o tura completa de lacul Nucsoara unde au aparut o vila (facuta cu bun gust, ce-i drept) si niste acareturi nautice, Casuta Albastra e la locul ei, la fel si Manastirea Corbii de Piatra. Un drum in lucru ingreuneaza accesul spre Copacii Pietrificati, dar mai bine asa decat cu valurile de pe sosea care de la an la an par mai adanci. Argesul ramane judetul in care soferii nu inteleg ca drumul are doua, repet do-ua!, benzi, cate una pentru fiecare sens de deplasare. In rest, sa vorbeasca pozele.

About Dry Grasses

 

     Al doilea din doua filme bifate de mine in cadrul les films des Cannes. Cu Nuri Bilge Ceylan am o relatie veche si speciala, care dateaza de la un dvd cu Uzak al carui afis mi s-a parut haituitor intr-un raft de pe Istiklal acum mai bine de 10 ani. Dar acest About Dry Grasses, care judecat formal are intreg ADN-ul regizorului, nu m-a atins aproape deloc.

     In primul rand vizual, unde nu am balit dupa nicio incadratura, n-am fost dat pe spate de nimic. Bine, mai putin portretele fotografice si pustoaica in slo mo in ninsoare. Alea sunt faine, dar tot e putin, au fost filme unde mi se parea ca turcul face mult mai multa poezie cu imaginile sale. In al doilea rand narativ. N-am prins foarte bine zona kurda a povestii, iar emotional nu prea am gasit de ce sa ma agat. N-am iesit nici cu o idee in cap dupa 3+ ore de vizionare.

     

     

Monster

      

     Les films des Cannes 14. Primul din cele doua pe care am vrut sa le vad: Monster, un japonez premiat pentru script la Cannes, in regia lui Kore-eda.

     Povestea e simpla, felul in care e spusa e foarte destept si nu e vorba doar de o parada de inteligenta, ceea ce n-ar fi de lepadat in sine, ci de o inteligenta pusa fix in slujba a ceea ce filmul vrea sa transmita. Parintele vede o frantura de realitate in ceea ce-l priveste pe copil, profesorul o alta, oamenii si institutiile functioneaza cu stereotipurile si valorile lor. Rezultatul? Uneori monstruos.

        

    

     Good shit in my book.

Falling into fall

 

     

     Octombrie 2023, Dambovita, Timpuri Noi-Mihai Bravu

Box office Romania: debutul lui Nunta pe bani si vine Inca doua lozuri

 

      Nu am apucat sa scriu despre, dar debutul Nuntii pe bani nu putea sa treaca neobservat. Cu peste 100 de mii de bilete vandute si incasari de peste 2.5m RON mi-a intrecut asteptarile. Si eu unul credeam in potentialul lui de box office... Dupa ce l-am si vazut, despre film am scris aici, si dupa ce am vazut ce campanie puternica de promovare are, aici Ileana mi-a promis ca o sa-mi povesteasca mai multe, deci coming soon, cred ca va avea si niste picioare frumoase. O posibila frana e deja in salile de cinema. Inca doua lozuri - sequelul cu Bucur, Papadopol si Boguta in care se mineaza cripto - e tot o comedie locala. Primul Doua lozuri a fost un hit neasteptat, dar de atunci au trecut cam multi ani. Filmul n-are nicio campanie de promovare de acelasi nivel, iar pe continut, dupa mintea mea, e mai smart, mai retinut si mai... batranesc. Niciuna din aceste caracteristici nu suna incurajator pentru box office.   

     Ma arunc si la o predictie, de fapt doua. Nunta pe bani o sa inchida 9.5m RON. Iar pe Inca Doua lozuri il estimez intre 750k si 1m in lansare.

 

NBA: startul sezonului 2023/2024

 

    Wemby! Unii zic ca e cel mai hot prospect de la LBJ incoace. Altii zic ca e peste LBJ ca potential. Loc mai bun de crescut decat la Spurs cu Pop nu cred sa fie. Deci ochii pe Wemby.

     In Est merg pe o finala Bucks v. Celtics. Lillard cu Giannis e mix-ul perfect si daca sunt sanatosi o sa fie o finala de conferinta bestiala cu Tatum, Brown si ex-Buck-ul Jrue. In Vest merg pe Nuggets si pe Suns. Campionii au pierdut din depth, dar au castigat experienta unui titlu. Suns par sa fi facut curatenie. Vogel are un titlu in spate, Ayton era nemultumit, pana aici all good. Pierderea lui CP3 e alta poveste, dar in playoff oricum era banged up mereu.

     Ce telenovele continua? Harden, clar. Daca ajunge la Clippers unde e si Westbrook, o sa ma umfle rasul. Simmons. Cica iar e gata de lupta, mai vedem. Zion. Omul e o bestie a baschetului, dar nu poate sta sanatos. Sau treaz. Wink wink.

Around the World in 80 Days

 

     Miniserie 8x1ora coprodusa de granzi nationali europeni (zdf, rai, france 2). Filmata si prin Romania zice-se, cativa actori episodici romani (i-am recunoscut pe Bindea, Catanescu si cred ca era Farcas barman in Vestul salbatic). Mara e fan Around the world… asa ca atunci cand am aflat ca o va difuza TVR2 daily de la 19.05 (.05!), mi-am pus reminder in telefon. 

     Traseul geografic al domnului Fogg e clasic, abordarea e pe buget mic (mai putin muzica semnata Hans Zimmer care imi imaginez ca a costat ceva), iar cheia e una… postmoderna/woke. E mult despre emancipare, rasism si o posibila relatie intre rase. Aventura e lasata in secundar. Umorul mai mult lipseste. In concluzie: Marei i-a placut, mie nu prea.

Nunta pe bani

 

      Al doilea film al echipei lui Mircea Bravo e... un mare pas inainte din toate punctele de vedere. E drept ca punctul de plecare, ma refer la Mirciulica, primul film al echipei, a fost ceva de neprivit. Dar in Nunta pe bani, evolutia se simte peste tot - poveste, filmare, actorie. Iar imaginile din viitorul film al echipei arata si mai bine. 

      Filme cu nunti s-au mai vazut. Unii au facut o Nunta muta, mai recent au fost chiar Nunti, botezuri si inmormantari, dar aici avem adevarul si durerea din spatele afacerii (cat bagi, cat scoti) si industriei nuntilor. Si Nunta pe bani puncteaza la fix. De unde si motto-ul meu in viata: I don't do weddings. Restul e asa si asa: clash-ul cultural dintre cele doua familii (tarani cu stare v. oraseni cu aere intelectuale) e cliseu, iar personalitatea eroului care pe masura ce vrea sa se scoata din rahat, se ingroapa mai adanc in el parca mergea impinsa un pic mai mult. 

     Mi-au mai placut interpretarea Alexandrei Spatarelu si faptul ca filmul e curat pe limbaj. Poanta cu numele ei de familie e maximul pe care-l veti auzi si ea se rostogoleste foarte frumos in poveste. Apropo, integrarea unor branduri e facuta cu toporul, dar putine filme romanesti reusesc la acest capitol. Asta insa e deja alta discutie. 

 

    Mai cred ca afisul e bun si ca trailerul loveste mai jos decat duce de fapt filmul. Nu va trimit la cinema, dar nici nu va spun ca e de ocolit. 

  

Lillard to the Bucks

 

     A fost breaking news-ul zilei in NBA. De fapt e un soi de news of the season. Damian Lillard, despre care se zvonea ca-si doreste sa aterizeze in Miami... va juca pentru Milwaukee Bucks. Impreuna cu Giannis The Greek Freak si Middleton si Brook Lopez. Boston Celtics n-au aratat niciodata ca pot domina Estul categoric, iar anul acesta favorita dupa mintea mea va fi Bucks.

     Lillard si Giannis sunt doua piese de puzzle care se potrivesc perfect. Punctele slabe ale fiecarui sunt acum perfect acoperite. Ambii sunt top 15 ca si talent. Supermotivatie exista. Daca exista un punct slab pe care sa-l vad e antrenorul celor de la Bucks. Adrian Griffin, un newcomer in organizatie si principal pentru prima oara.

     Partea cea mai buna: ca iubitor de baschet, in mai putin de o luna o sa inceapa un sezon de vazut.

Summer mood

Summer 2023, between Durankulak & Balgarevo

 

     

Breaking wave

 

Libertate: afisul

 

     Am scris acum cateva zile comparand cu bune si cu rele posterele unor comedii romantice. Astazi a aparut afisul lui Libertate si nu pot sa nu-l remarc.

     Simbolic si de impact. Cu sens si cu poezie. Avem patru brate imbracate si inarmate diferit. Revolutionarul cu panglica tricolora, militianul, soldatul si securistul cu geaca de piele. Toti contra toti si fara nicio fatza. Adica fix haosul Revolutiei. Iar in centru acel cuvant care s-a auzit atunci atat de mult si de care, de multe ori in zilele noastre, uitam pur si simplu. Scris cu majuscule, de mana. Iar fundalul, faianta murdara, e tot din film. 

     Nu cred ca in Romania vom ajunge prea curand sa premiem afisele filmelor, dar pentru mine aceasta executie e de top. 

Cateva plaje bulgaresti

 

     Anul trecut a fost de proba, ce am scris atunci despre experienta bulgara gasiti aici. Anul acesta am lucrat extins si metodic, asa ca las mai jos plajele pe care am ajuns plus descriere si imagini. Poate se dovedeste folositor cuiva. Asadar, de la nord la sud:

     Plaja Durankulak

     Nema poza, nema descriere. Bun inceput, nu? La nici 500m dupa ce ai trecut granita, se face un drum la stanga, imposibil pentru Viespea noastra, care duce spre plaja Durankulak. Auzisem de ea de la Ana, e vecina (plaja, nu Ana :) cu o padure si aproape de lacul cu acelasi nume. Asa ca poti intalni fauna si flora diferite de cate cele clasice de plaja. Cu un 4x4, daca-l aveti, puteti. 

     Plaja Krapets

     Foarte cunoscuta si populara printre romani. Se aglomereaza in weekend, dar e o plaja si lunga (vreo 2km estimez) si lata, incat nu am trait senzatii claustrofobice. Exista o zona de sezlonguri, dusuri, un beach bar si cateva restaurante (nimic fancy, totul basic) rasfirate inspre capatul nordic.  Sunt si destule rulote si se campeaza oriunde in susul si josul plajei. Malul inalt de la capete poate oferi umbra naturala dupa-amiaza. Ultimii 200m de drum sunt neasfaltati si cam in valuri din cauza traficului. Am prins aici apa marii in nuante de turcoaz.

     Plaja Ezerets

     E un Krapets mai rough. Sunt 2.5km fara asfalt la capatul drumului. Nu exista facilitati. Mai putin lata, dar cel putin la fel de lunga. La un capat malul inalt poate sa ofere umbra naturala dupa-amiaza. Putina lume vine aici.

     Shabla Beach

     E cea mai mare si populata plaja din apropiere de Shabla, dar pe harta e mai usor de identificat gratie apropierii de lacul Shablenska Tuzla. E o plaja pe modelul Krapets, e lunga si cu ceva facilitati. Tabloul e completat de niste bungalow-uri fara pretentii, dar cu vedere directa si completa la mare.

     Gog’s Beach

     A doua plaja din zona Shablei, e fix in stanga farului ce inca functioneaza. Lunga de 1km, dar foarte putin lata si marginita de un perete inalt in care-si fac cuibul pasarile. Look & feel asemator cu Tuzla noastra. Accesul se face printr-un singur punct, pe o scara de lemn, iar daca marea are o zi agitata, e un pic mai aventuros sa o accesezi. Fara facilitati. Cvasi pustie.

     Stone Sea Beach/Little Sea Beach

     In proximitatea Eroului Sovietic al aerului :) se gaseste o plaja mica de tot (un arc de cerc de 100m sa zic) foarte cautata de parintii cu copii mici. Din cauza pietrelor care formeaza un dig natural, acest golfulet are apa linistita chiar si cand sunt valuri mari oriunde in alta parte. In acelasi timp pe pietre lumea merge la pescuit de crabi si fotografiat valuri spargandu-se. Fara facilitati, nu neaparat aglomerata, dar mai galagioasa.

     Rusalka Beach

     O aveam pe lista, dar oamenii comentau pe net ca in sezonul acesta cereau taxa pe parcare si taxa pentru accesul pe plaja. Am dat skip.

     Bolata Beach

     Preferata mea. Un golf mic (200m pe arc de cerc) protejat de diguri artificiale, marginit de roca rosie pe care asteapta pescarusii. Facilitati minime - doua toalete, un micro bar si un vanzator de inghetata. Ca si la Little Sea dimensiunile mignone ajuta atunci cand cauti o apa un pic mai calda. Ultimii 2km sunt ca la Corbu, o singura banda pentru ambele sensuri, mica intelegere. Bine ascunsa, dar populata. Noi am avut norocul sa o prindem pustie dupa niste stropi de ploaie, dar a fost o exceptie.

     Zelenka Beach

     Greu accesibila, ultimii 200m i-am facut per pedes ca sa protejam Viespea. Foarte putin lata, nu-mi dau seama cat musca marea in zilele ei turbate si cat mai ramane din plaja. Pietre albe. Nici vorba de facilitati. Genul de plaja de mers cu iubita, voi doi, marea si-un prosop.