Cand te dai jos din avion la Arequipa te izbeste o imagine senzationala: aeroportul e minion, cu o singura pista pazita de varfuri muntoase ingropate in zapada. Orasul are in apropiere masivele Chachani, El Misti si Pichu Pichu. Misti e singurul care la venirea conquistadorilor nu avea nume si atunci bastinasii i-au zis Misti de la mister - omul care vine si deranjeaza. Cam cu asta s-au ocupat conquistadorii, cu deranjatul.
Arequipa are cateva supranume: orasul alb - din cauza rocii vulcanice albe din care sunt construite multe cladiri, Roma Americii de Sud - pentru numarul de biserici si manastiri din oras... etc. Adevarul e ca dupa intreaga experienta peruana il declar cel mai frumos oras pe care l-am vazut, mai traditional decat Lima, mai linistit decat Cuzco.
Muzeul Juanitei, printesa de gheata. O mumie gasita pe varful Ampato, undeva pe la 6000m, e expusa intr-un muzeu din oras. Motivul pentru care e atat de cunoscuta - fiindca in total sunt vreo 18 mumii gasite pe vulcanii activi si inactivi din jurul orasului - e modul extraordinar de conservare al Juanitei. Vulcanul de langa Ampato a erupt, iar gazele si fumul fierbinti au topit gheata de pe Ampato. Speriati, incasii au incercat sa aduca o ofranda muntelui. Sa-l potoleasca cu o jertfa umana. Juanita a fost ingropata chiar la baza craterului lui Ampato. In cateva luni locul a devenit iarasi, din cauza temperaturilor scazute, un tinut de gheata. Juanita a fost criogenizata natural. Cateva sute de ani mai tarziu vecinul lui Ampato a dat iarasi semne de viata. Ampato a fost iarasi dezghetat. O expeditie care profita de acest dezghet a gasit urme clare (sfori, betze, iarba) ale unor drumuri incase. Urmatorul pas a fost sa urce pe varf unde au gasit-o pe Juanita cazuta cativa zeci de metri spre crater. Conditia foarte buna in care au gasit-o a permis analize detaliate - inclusiv in ceea ce priveste ultimele mese si bauturi pe care le servise. Uneori natura da o mana de ajutor stiintei.
Manastirea Santa Catalina. O dimineata intreaga petrecuta sub protectia unor ziduri inalte, pe o suprafata de 5 acri cu stradute, piatete, camarutze ale maicutelor, bucatarii, infirmerii, locuri de rugaciune. Galagia si aglomeratia orasului dispar. Pereti rosii si albastri, piatra alba, flori galbene si mov. Consum maxim de fotografii. Locul dateaza de la 1570. Fetele care veneau aici erau de conditie foarte buna si, daca esti atent, iti dai seama ca viata din manastire era mult peste medie. Si acum sunt multi peruani care traiesc cu mai putin. Spatiile de locuit erau generoase, unele fete aveau dreptul chiar la mai multe camere, aveau obiecte personalizate, bucatariile erau bine dotate, maicutele aveau acces la o fantana cu apa proaspata.
Jose Luis. E un taximetrist care ne face un tur prin imprejurimile orasului. La jumatate din cat am fi dat pe un tur oficial. Am castigat si un pic de conversatie din care aflam cum e viata lor de zi cu zi. Mergem in suburbii mai aratoase - Yanahuara, Cayma, la casa fondatorului orasului si la o moara. Intre timp aflam ca Peru are probleme sociale enorme, cu o coruptie cel putin la fel de infloritoare ca la noi, cu proteste sociale, dar si cu o dezvoltare economica importanta in ultimul deceniu. Are 28 de ani, e casatorit, are 2 copii, dar ii fug ochii dupa fuste pe strada. Face taximetrie fara licenta, ofera tururi, incearca sa se descurce. Cand era mai tanar statea mai mult la mitinguri si proteste. Acum munceste. Nu mai are timp de scandaluri. Nu arata bine, cand il vezi prima oara nu-ti face cine stie ce impresie, dar odata ce il cunosti si iti povesteste viata lui, prinzi drag de el. Trecem la alte capitole: politica - ca la noi, sporturi - dupa fotbal au o pasiune pentru volei unde la mijlocul anilor '80 au avut performante mondiale, migratia fortei de munca - la fel ca romanii, peruanii merg la lucru in tari vecine sau in Europa de Vest.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu