Jurnalul din Peru: part 4

Puno, lacul Titicaca si liniile de la Nazca 

     Puno, malul lacului Titicaca. Credeam ca va fi doar un satuc, dar e un orasel destul de intins, la vreo 150.000 de locuitori. Polul frigului. Nimic neasteptat. Sunt dotat: caciula, fular, manusi. Acasa lumea se chinuie sa scape de caldura. Aici ii duci lipsa. La 4000 de metri altitudine, pe la sase seara, atunci cand se intuneca, ingheti de frig. Primim un termos cu apa fierbinte, ceai, cafele si cate o plosca fierbinte de fiecare. Pentru a doua zi ne-am luat un tur pe insule.

     Titi=felina, caca=gri. Felina gri. Pentru ca imaginea lacului vazuta de sus aduce cu o felina prinzand un iepure. Dar de unde sa stie cineva acum cateva sute de ani, fara harta, fara satelit, fara google, cum arata lacul? Explicatia oferita de ghid e ca de pe varfurile Cordilierei Real din Bolivia - de la peste 6000m inaltime poti vedea intr-o zi senina aceasta forma.

     Insulele plutitoare Uros. Populatia Uros s-a asezat initial pe marginea lui Titicaca cand a descoperit totora, un fel de stuf care crestea in zonele putin adanci ale lacului. La inceput a folosit-o drept hrana. Am gustat. Nici mai bun, dar nici mai rau decat alte legume. Ulterior, fiind un material usor, au folosit totora ca sa confectioneze barci. In acele vremuri o barca putrezea in 5-6 luni. Azi Uros folosesc sticlele de plastic pentru a-si proteja fundul barcilor si asa o ambarcatiune rezista pana la 1 an. Cand popoare agresive (iclusiv incasii) au amenintat Uros... astia s-au suit pe barci si au plecat pe lac. Nu s-au mai intors de atunci. Si-au construit insule plutitoare din straturi succesive de totora pe care le ancoreaza oriunde pe lac folosind bete sau pietre legate cu sfoara. Pe o insula traiesc intre 7 si 10 familii, fiecare cu 4-7 copii. Atunci traiau din pescuit si vanat (pasari de pe lac). Azi fac bani din turism, conservandu-si modul de viata traditional si obiceiurile. O insula rezista si 30-40 de ani, dar in timp ei o refac continuu. Straturile care putrezesc se dezintegreaza, iar Uros pun alte straturi deasupra. N-am vazut in viata mea asa ceva: totora e casa, mobila, mijloc de transport, hrana. Era chiar acolo, pe lac, astepta doar sa fie culeasa si folosita. Ma intind pe jos pe totora. Tine de cald. Strange caldura in timpul zilei si o elibereaza noaptea protejand locatarii. Totora land.

     Excursie de o zi sa vedem liniile de la Nazca. Pe drum citesc tot felul de chestii. Cred ca nemtoaica aia care si-a petrecut viata cercetandu-le, pe vremea cand nu aveau avioane, pe vremea cand ea se suia pe o scara inalta ca sa le vada de sus si apoi cobora ca sa le masoare, avea dreptate. Toate aberatiile cu landing place for ufos si alte din-astea... apa de ploaie. Calendar multifunctional, da. Facem o tura cu un avion de 6 locuri. In spate, o singaporeza da la rate. In avioanele astea simti fiecare curent de aer si fiecare miscare a mansei. Incerc sa ma tin dupa indicatiile pilot: The spider on your right. The monkey on your left. The triangles on your right... Mai impresionat de Uros decat de Nazca, desi, vezi, liniile sunt celebre in toata lumea. It's all about marketing.