Cred ca Mara s-a lecuit in excursia asta, macar partial, de frica de trafic. Au roit atatea scutere, biciclete, masini si autobuze prin jurul ei incat a trecut de la tresaritul ei obisnuit la o nepasare justa.
Si tot la capitolul concluzii bologneze notam faptul ca arcadele - care se intind pe o lungime totala de mai bine de 90 de kilometri in acest oras - exista cu un motiv intemeiat si functional. Norii chiar se scutura des la Bologna si coafura 'taliana trebuie sa reziste. Si apropo de arcade, ele devin o problema pentru gps-ul telefoanelor mobile. Cat timp esti sub ele localizarea da rateuri. In conditiile astea n-ar trebui sa fie Bologna un punct fierbinte al spionajului? (m-a lamurit Tudor ulterior ca exista sisteme mult mai performante in localizare decat gps-ul telefonului meu)
Nu-mi vine sa cred ca n-am apucat sa beau niciun pahar de vin, in schimb cred ca n-am mancat niciodata mai multa inghetata decat acum. In unanimitate declaram Sorbetteria Castiglione drept locul cu cea mai buna inghetata din oras.
Dam o ultima roata prin centru, pozez cel mai mare ficus pe care l-am vazut vreodata, mancam o portie de paste proaspete la Mercato di Mezzo si finita la partita, ne intoarcem dupa bagaje si pornim catre aeroport. Acolo unde e randul ultimei inghetate - Mara termina prima cu 15 gusturi. Ma pune sa i le recit pe repeat, deopotriva mandra si impresionata: capsuni, caramel sarat, fistic cu praline, crocante, crema di grom, mascarpone con nutella, fistic simplu, menta, Dolce Ema, crema Michelangelo, nociolla, speculoos, budino di Provenza, vanilie Tahiti si cacao. Acasa ne asteapta, asa cum zice Mara, printul Baulica.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu