Nostalgicii vor spune ca tot MJ a fost mai bun si statisticienii le vor da apa la moara: pe vremea lui MJ primul tur de playoff se juca in sistemul cel mai bun din 5 meciuri, nu cel mai bun din 7 ca acum. Joci mai mult, inscrii mai mult, vor spune ei. Daca e insa sa ne uitam pe statistici in profunzime vedem ca MJ a ajuns in 13 sezoane in playoff in cariera sa, pentru LBJ acesta este playoff-ul cu numarul 12. Si mai in profunzime, e adevarat, MJ are 179 de meciuri in playoff, LBJ are 199. Totusi performantele celor doi raman apropiate si comparabile.
Profilurile lor sunt diferite, pozitiile lor in teren sunt diferite, stilul de joc e diferit. Vremurile s-au schimbat, baschetul s-a schimbat. MJ a fost un marcator exceptional, LBJ sta mai bine in schimb la recuperari si pase decisive. MJ e peste la steal-uri, LBJ la block-uri. LBJ va avea, probabil, o cariera mai longeviva decat MJ. Dar e mult in urma la cel mai important criteriu in ochii multora - numarul de inele de campion. MJ are 6 astfel de bijuterii, toate castigate cu Chicago Bulls. LBJ doar 3. Primele 2 castigate in Miami, al treilea - cel mai pretios - castigat acasa, in Cleveland.
La inceputul carierei sale, altii il vedeau pe LBJ ca pe o promisiune. La 20 de ani se scria despre el ca nimeni la varsta lui nu a fost atat de bun. Dar cate alte superstaruri in devenire nu s-au ratat in banii, notorietatea, accidentarile si esecurile sportive cu care NBA-ul vine la pachet? LeBron a invatat sa-si promita singur lucruri importante.
In 2006/2007 Cavs s-au indoit in fata lui Spurs in finala NBA. LBJ si-a promis atunci ca va avea un inel de campion cat de curand. Si cel supranumit Regele a plecat in pribegie pentru a-si tine promisiunea. N-a fost o pribegie saraca, Miami si South Florida l-au primit cu bratele deschise, iar Pat Riley i-a oferit coechipierii si organizatia pregatite pentru primele titluri NBA. Cu Wade si Bosh alaturi de LBJ, Heat au fost o echipa detestata, dar eficienta. LBJ a facut o alegere dureroasa, dar corecta: 2 titluri de campion NBA in primii 3 ani in Miami. Acasa, in Ohio, lui LBJ ii arsesera tricoul pe strazi, iar patronul il blestemase ca Mama Omida. Dar LeBron nu-si vanduse casa din Akron, locul unde se nascuse si copilarise, iar in fiecare vacanta se intorcea acolo. Dupa o finala pierduta cu Heat, iarasi in fata lui Spurs, cu un LeBron maturizat si stapan pe ce are de facut, era vremea pentru una din cele mai frumoase povesti ale baschetului nord american - Intoarcerea Regelui in Cleveland.
In discursul si toate interviurile oferite, LBJ nu s-a ferit sa spuna ca s-a intors pentru un titlu. Aceasta era noua lui promisiune. Vorbim de Cavs care nu facusera asta niciodata, nu aveau cultura victoriei, si de un stat - Ohio - care nu mai celebrase un titlu sportiv, de orice fel, de 50 de ani. Era atat de multa emotie in revenirea lui incat parea o mutare riscanta. LBJ punea presiune pe el, dar si pe organizatie si fani. El stia ce are facut si toata lumea s-a aliniat in spatele Regelui. Aproape miraculos, titlul a venit in al doilea an dupa revenire. Un trofeu NBA obtinut astfel - vorbim de constructia de la 0 a unei echipe si a unei mentalitati de invingator - ar trebui sa conteze mai mult decat titlurile castigate back 2 back cu o echipa stabila si sudata.
Ce urmeaza? LeBron stie sa se automotiveze si pune si mai multa presiune pe el insusi: vrea sa prinda din urma o fantoma. Fantoma din Chicago. Imposibil, vor spune multi. Fantoma din Chicago are sase inele de campion. LBJ doar trei. Poate ca la finalul acestei luni va veni al patrulea. Si restul? Habar n-am, dar istoria ne invata ca LBJ isi cam tine promisiunile.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu