Se consuma pe drum. Am fost cu trenul la Cluj, am fost cu avionul la Cluj, era vremea sa vedem si cu masina cum stau lucrurile. Lucrurile dureaza al naibii de mult. E drept ca am plecat tarziu, ne-am luat si o bine meritata pauza de pranz la Brasov si mergem legal, dar ne prinde seara cand am ajuns la destinatie. De vina sunt si niste semafoare de dupa Sighisoara, puse acolo ca sa dirijeze traficul peste podurile la care se lucreaza.
Ca deobicei apartamentul in care vom sta e mai spatios decat cel de acasa, iar Mara ii face o impresie asa faina gazdei noastre incat ne alegem cu un mic discount sub pretextul ca nu suntem 3, ci 2 si jumatate. N-a vazut-o pe diva la Brasov cand de foame a speriat tot personalul si clientela, e drept subtire, de la Prato. Reclama aia la batoane de ciocolata - you turn into a diva when you're hungry - e 110% reala.
La lasarea intunericului trec cu cumparaturile de la Carrefour prin fata locului de joaca unde le-am lasat pe fete. Sunt fix tot acolo, iar Mara se da singura si de zor in leagan, mandra nevoie mare: sunt destul de mare si suficient de puternica sa ma dau singura - ca sa citez exact. Pe mine ma pisca tantarii - la Cluj e bizar de cald - imi pica ochii in farfurie, se face bezna, dar pitica a dormit de la 16:15 la 19:00 in masina, asa ca ne asteapta o noapte lunga si alba.
Ziua 2
O jucam in forta si, dupa micul dejun, setam waze-ul spre Salina Turda. Am mai fost acolo acum niste ani - cand deja era renovata cu bani europeni, dar nu ajunsese inca cel mai vizitat loc din Romania. Stim deci cat de grozav vor arata lucrurile. Eu imi setez telefonul pe modul panoramic. Mara e incantata. Linge peretii de sare la propriu, alearga pe tobogane. Mishu alege un sapun de sare si un cosulet cu bucati de sare. Habar n-avem noi acum cate bucati de sare vom plimba in picioare prin apartament. E deja foarte aglomerat asa ca luam scarile, coada la lift e deprimanta. Cineva chitaie de foame.
Evident nu se doarme, ci se sare in pat. Asa ca dupa-amiaza cautam sa ne facem de lucru cu un dulce de la Vlad Muresan. Pana acolo distractia cea mai mare sunt o fantana arteziana din centru si vantul care ii imprastie stropii care-ncotro. Dulcele nu e cine stie ce si se manaca pe repede-nainte. Fiindca Parcul Central e aproape, mergem in cautarea unui loc de joaca. Mara se oftica crunt ca nu are si ea un hamac, apoi se miortaie ca vrea un balon, unde naiba s-or gasi astea umflate cu heliu?, si tot asa. Abia cu o jumatate de ora de leagan o dam la pace.
Ziua 3
Dormim pana tarziu, asa ca ne propunem o destinatie mai lejera. Vrem sa ajungem la o ferma cu animale de pe langa Cluj. Ii zice Moara de vant si ultimii 5km pana la ea se fac pe un drum ingust, de pietris, care nu te lasa sa te bucuri de peisaj. Doamna de la casa e intruchiparea spiritului ardelenesc - ii spui ce vrei si pana sa bata bonul a si uitat, asa ca te intreaba iar ce vrei. Cand iti da restul, uita ca bate vantul, asa ca iti culegi bancnotele de pe unde au ajuns. Un hamac, o trambulina si o bufnita sunt punctele de atractie pentru Mara. Eu dau morcovi la lame, iar lui Mishu ii cade cu tronc un cerb lopatar.
Dupa-amiaza suntem inapoi in Parcul Central. Lui Mishu ii place sistemul in care platesti parcarea prin sms. Clujul in general s-a dus in alta liga - pe Cluj Arena vin sa cante Depeche Mode, la Sala Polivalenta vor fi parte din Campionatele Europene de baschet, parcurile inseamna verde, nu betoane, iar una din laturile Pietei Unirii a devenit in aceasta vara zona pietonala. Bani sa fie ca terase gasesti, ne spune un taximetrist. Si apropo de bani, Clujul imi pare anul acesta un oras mai scump ca Bucurestiul.
Seara fug la mall sa vad primele 2 filme. Pana sa intru, dau o tura de Iulius Parc - o peluza verde pe care familistii se tin de picnicuri si sporturi in aer liber. Imi plac muzica in surdina si relaxarea de aici. Intre filme gasesc un ceai in food court si sunt cel mai fericit - din cauza aerului conditionat gatul ma tinea zdravan.
Ziua 4
Vroiam Gradina Botanica, dar cineva tine mortis sa mergem in Parcul Central. Bate soarele, 27-28 de grade spre pranz, te cam face cu capul, asa ca ne chinuim sa o convingem pe Mara sa stam pe la umbra. Un lucru e clar: jucaria outdoor preferata a Marei ar trebui sa fie o plasa pe care sa se catere ca sa ajunga la un tobogan pe care sa se dea si sa ajunga direct intr-un leagan. Saltam si o Hello Kitty pe heliu, iar pe drumul de intoarcere ne oprim sa antamam de un minitort. Maine pisicuta face 4.
Un pranz si 3 ore de somn mai tarziu suntem in acelasi Parc Central. Hello Kitty isi ia zborul peste Hotel Sport si Mara nu se da dusa de pe trambulina. La intoarcere, fetele ma lasa in centru. Mananc la una din terasele din Piata Unirii. O experienta traumatizanta. Scene de umor absurd - n-au jumatate din meniu, dar chelnerul tine mortis sa servesc rata. Ii explic ca vreau niste paste. Zice: pai paste mancati si acasa, doar n-ati venit la noi pentru paste. Sunt pe punctul sa-i spun ceva de mama si sa ma car, dar simte si o intoarce ca-n Curba Mortii - imi garanteaza ca vor fi cele mai bune paste. La scorul afisat ar trebui sa fie. N-au fost, dar pana sa intru la film imi fac o bucurie cu doi pumni de cirese serviti fix in fata Casei de Cultura a Studentilor. Abia apoi intru la (M)ucenic.
Ziua 5
Umflam baloane, punem coifuri si Mara primeste primele cadouri ale zilei pe trezire. Am invatat ceva de ieri, se anunta 30 de grade azi, asa ca sapam dupa un loc de joaca la umbra. Si gasim! Gasim cel mai grozav loc. Ii zice Exploratoriu. Si are de toate. Teren de minifotbal, panouri de baschet, leagane, trambuline, niste plase numai bune sa te-ncurci in ele, minitenis de masa, minibiliard, zeci de jocuri de logica, cuburi, masinute, trenulete, bucatarii, locuri de construit, o garderoba cu costume si palarii, castele, puzzle-uri, carti, sotron, zona pentru medicina veterinara, zona de facut muzica, canapele, scaunele, o zona dedicata stiintelor cu tot felul de experimente. Si... aer conditionat la o inaltime la care nu te deranjeaza vreun pic. Nu e aglomerat - poate si din cauza ca e un inafara orasului, in Apahida.
E atat de grozav incat fetele vor dupa-amiaza tot acolo. Eu imi schimb un pic planurile. Vroiam sa vad 2 filme - al doilea de la 22:15, dar la 3 dimineata se joaca meciul 2 din finala NBA. Asa ca o iau per pedes pana la mall pentru un fake docu, apoi bag un taxi pana Florin Piersic ca sa prind o comedie ex-iugoslava si tup! la somn cu ceasul pus sa sune pentru Cavs/Warriors.
Ziua 6
Drumul inapoi. Alegem varianta prin Sibiu. Cu bucati zdravene de autostrada (Alba Iulia - Sibiu si Pitesti - Bucuresti) scoatem cu o ora si jumatate mai putin decat la dus. Valea Oltului e bara la bara, dar waze-ul ne scoate pe malul celalalt si vitezometrul nu scade sub 50 km/h. Mara trage un pui zdravan de somn si se trezeste fix la intrarea in Bucuresti. Altfel, am citit in masina de cate trei ori Alba ca Zapada si Ariel, de doua ori Brotacul, o data Povestea puiului de arici si Curajul. Data viitoare alegem avionul.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu