Okja

     Produs de Netflix, prezent in competitia pentru Palme d'Or anul acesta si lansat zilele trecute worlwide.

     Mi-a atras atentia pentru ca e scris si regizat de Bong Joon-Ho, coreeanul care a facut acum cativa ani Snowpiercer, o rara avis in cinematografe despre care am scris aici. De la cast la teme, Okja are acelasi aer global. Daca Snowpiercer era mai grav si pe alocuri meditativ, Okja jongleaza intre o doza intreaga de sarcasm si momente emotionale. Sarcasmul si-l impart cu generozitate corporatiile si grupurile ecologiste, emotia apare din povestea de corazon, de prietenie intre o fetita care traieste cu bunicul ei in varf de munte si un super porc. Ca sa placa mai mult consumatorilor - si celor din film, si celor din fata ecranelor - super porcul e o incrucisare simpatica de porc cu hipopotam.

     Filmul are calitate. Jongleriile de stari emotionale sunt sustinute destept din filmare, montaj si sunet. Lumea naturala, linistita si viu colorata e tratata emotional, in timp ce zona urbana, agitata si tehnologizata - ironic. Personajele iti raman in cap, desi nu e timp pentru mai mult de 2-3 tuse. Tilda Swinton cool - aici in dublu rol, old school business si new school business. Totusi prezenta lui Okja in competitia mare de la Cannes este exagerata. Filmul n-are greutatea necesara si, dupa gustul meu, e sub Snowpiercer.