Am mers in noapte la imax sa vad Dunkirk-ul. Coada mare la crantanele si cico, semn ca publicul a venit la o relaxare... pe fundal de WW2. Patru minute trecute din film si incep sa suiere gloantele. Si cum suiera in imax! Ma fac mic in scaun si pe ecranul urias, peste pelicula filmata de Nolan, mi se suprapune o imagine a bunicului meu.
Dunkirk e o ciudatenie pentru mine. Un film parca prea scurt - are 106 minute cu tot cu generic. Prea scurt pentru Nolan, prea scurt pentru un film de razboi (stiu, stiu, o sa-mi ziceti ca Nolan a zis ca nu e un film de razboi), prea scurt pentru trei planuri care trebuie sa se aseze si sa se intersecteze pentru a-ti oferi imaginea a ceea ce a reprezentat momentul Dunkirk. Despre care atunci cand am citit in Last Lion (biografia lui Churchill) m-a facut sa lacrimez si sa deschid repede un documentar. Nolan nu face insa un film mare, ceea ce e corect, nu vrea sa-ti arate salvarea miraculoasa a 300.000 de oameni. Se concentreaza pe o mostra mica, dar semnificativa de destine, sta pe micro. Micro-ul iti da emotia. Macro-ul ti-l imaginezi tu multiplicand ce vezi pe ecran cu 100, 1000.
Problema e ca pe mine filmul nu m-a emotionat. E o experienta senzoriala dintre cele mai puternice. Fara sa fie 3d, simti ca esti acolo. Si e brutal, fara sa fie insa teribil de sangeros sau sa staruiasca excesiv pe imaginea mortii. Ceea ce e deopotriva destept si corect. Cand esti viu, incerci sa ramai asa. Restul e o trauma pe care o vei simti mai tarziu. Si da, filmarile si sunetul sunt bestiale. Dar inghesuind batalia pe apa, uscat si aer intr-un timp atat de scurt - Dunkirk nu mi-a creat atasament fata de eroi. Apropo, cu exceptia unui cadru de final si acela neclar, nu se vede in tot filmul picior de soldat german, urma de uniforma a Reich-ului purtata. Masinaria germana de razboi e necrutatoare - gloante, bombe, torpile. Dar e cu adevarat demonica pentru ca nu capata nicaieri chip. E o alegere evident deliberata, cu beneficiile ei pentru intelectul spectatorului, dar care nu ajuta emotional spectatorul.
L-am asteptat mult, merita vazut, senzorial si intelectual e top, dar emotional nu m-a atins.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu