Joel si Ethan Coen pentru Netflix. Initial au vrut sa faca un serial, cel putin asa citisem la un moment dat. Noroc ca fiind vorba de Netflix nu s-a suparat nimeni cand a iesit altceva: o colectie de scurtmetraje pe care le leaga locul si timpul (Vestul salbatic), umorul absurd si violenta extrema si stilul narativ si vizual al fratilor.
Dog eat dog de la un capat la altul care mi-a adus aminte de argentinianul Wild Tales. Aceeasi senzatie pentru mine - in goana de la un personaj exceptional la altul si de la o situatie absurda la alta, am ajuns la final anesteziat emotional. Foarte bine scris, dialoguri delicioase, atentie la detalii, dar in acelasi timp mi-a fost foarte usor sa intuiesc cam toate intorsaturile povestilor. Ba chiar as zice ca le-am vazut venind de prea departe. Cel mai mult mi-a placut segmentul Meal Ticket. I-am gasit ironia mai fina si tristetea mai palpabila. Si l-am citit intr-o cheie acut de actuala.
Look and feel premium, ideal de vazut pe un ecran mare, dar Ballad of Buster Scruggs nu e vreun must see pentru mine. In schimb mi-a facut pofta sa revad True Grit-ul.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu