La ora la care scriu aceasta postare in Anglia se joaca ultima etapa din sezonul 2019/2020. Sezonul in care fotbalul, sportul in general si viata cu totul si-au luat o pauza fortata de vreo 2 luni. Si, uite asa, el va ramane in istorie. Dincolo de faptul ca Liverpool a luat titlul dupa o pauza uriasa si rotunda de 30 de ani, el va ramane in istorie si drept cel mai lung sezon. Atat de lung incat pana la primul fluier din urmatorul mai sunt doar 49 de zile. Iar pentru echipele care vor juca in august fazele finale din UCL si Europa League, pauza va fi practic inexistenta. Dar sa ajungem noi pana acolo…
Noua
normalitate, de dupa lockdown, a fost cam trista. Spectatorii din tribune nu
pot fi inlocuiti cu sunet si imagine adaugate via ecrane uriase. In teren s-a
jucat pe fast forward si cu miza mai degraba pentru ultimul loc de Champions League si evitarea retrogradarii.
Liverpool si-a vazut visul implinit. Si inca la o distanta uriasa fata de urmaritoare. Se dusese in castigatoare dinainte de intrerupere. Daca castiga azi in ultima etapa va termina cu 99 de puncte. Adica sub cele 100 istorice ale lui City din 2018, dar peste cele 98 ale lui City din 2019. Si cam asta pare ideea. Dupa cativa ani de domnie ai lui City, suntem intr-o perioada de varf pentru Liverpool. Klopp a zis ca mai vrea 4 ani pe Anfield si apoi 1 an de vacanta. Succesul aduce liniste.
La City lucrurile sunt evident incordate. Au fost alergatorul solitar de locul 2, dar Pep e un catalan care suporta greu sa piarda. Daramite sa fie batut la fundul gol. Sunt destui care zic ca la ce bani baga seicii, recolta a fost chiar saraca. Plus ca in Europa, acolo unde Pep isi dorea mai tare, City n-a miscat. Iar Liverpool, da. City a fost aproape si de o excludere din Europa (pe motive de suprafinantare), intre timp decizia a fost intoarsa. Pep trebuie sa poata sa-si da un reset. Altfel City va trebui sa faca unul.
Una din echipele care au arata bine post lockdown a fost United. Chiar si cu neatentiile lui Pogba si alte scapari in defensiva, trupa lui Solskjaer a proiectat o imagine si forta deosebite. In fata mai ales – United arata young & fierce. Martial are 24, Rashford are 22, Greenwood 18! Si azi, acum, in ultima etapa, United poate castiga in meci direct cu Leicester. Daca termina pe 3, foarte probabil, dar nesperat mult timp, United da senzatia ca poate sa se bata pentru titlu la anul.
Chelsea sub Lampard pare un work in progress. Albastrii au avut ups and downs, dar situatia arata mai bine, cu potential fata de alti londonezi, din nord. Arsenal are nevoie disperata de o reconstructie. Nu-mi e clar daca Arteta va avea mana libera si nici cam ce buget i s-ar da. In plus, Auba zice-se ca e pe picior de plecare. Si lasand momentele lui de delasare, el chiar e un varf adevarat, unul dovedit si in Premier League.
Pe Spurs nici nu-mi vine sa-i bag in seama. Venirea lui Mou n-a
produs niciun mare efect. Cu exceptia eternului Harry Kane – care-mi imaginez
ca isi va gasi o casa noua, unde spera sa castige trofee, cat de curand – lotul nu e cine stie ce. Si se zvonesc
niste transferuri second hand. Mai degraba a fost sezonul in care s-au remarcat
(iarasi) Leicester si Wolverhampton. Amandoua graviteaza in jurul
aspirationalului top 6. Si mi se pare ca au o viziune mai coerenta despre ce si
cum fac decat alde Arsenal sau Spurs.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu