Islandezul din selectia mea TIFF online de anul acesta m-a atras pentru ca promitea sa compuna imaginea tarii insulare - oameni si locuri - via 56 de viniete. Islanda? 56? Count me in.
Fiecare vinieta are o durata medie de un minut si jumatate. Cum face regizorul Runar Runarsson sa nu te pierzi, vizual si intelectual, in aceasta inghesuiala? In primul rand le aseaza intr-o secventa temporala clara - dinaintea Craciunului si pana dupa Anul Nou. In al doilea rand le da o identitate vizuala constanta. Camera e intotdeauna fixa, planul ales larg, spatiul e folosit extrem de inteligent - de multe ori avem actiuni diferite in acelasi cadru, simultan sau succesiv. In al treilea rand mixeaza atent temele (universale vs. locale, familale vs. sociale, trecut vs. prezent si tot asa) si tonurile, nu este nicaieri gros si lasa spectatorul sa-si construiasca lent si personal, ca din niste piese lego fara manual de utilizare, propria sa varianta de sens a insulei si celor care o populeaza.
Ar fi fost fain ca ultima vinieta, cu muzica si valuri, s-o fi vazut pe un ecran mare, in intuneric, iar din toate partile sa rasara mici aplauze pentru ca filmul e un pariu riscant castigator... In schimb, am verificat cum stau cu bateria laptopului si am lasat ecranul sa coboare peste tastatura, gandindu-ma ca maine e work form home. Unele lucruri n-au cum sa fie, din pacate, la fel.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu