Nu stiu cum s-o zic pe ocolite, asa ca o scriu direct: nu mi-a placut Another Round. Dincolo de faptul ca l-am gasit lalait si deloc, dar deloc, surprizator, marea mea buba cu el e ca nu m-a facut sa-mi pese vreun pic de eroul/eroii sai. Am rezistat cu greu cu tot finalul lui cu coregrafia cool a lui Mads. Care luata separat poate sa functioneze minunat pentru ca poti proiecta pe ea orice vrea mintea ta...
M-am tot gandit la asta: de ce e lumea data pe spate si eu nu? Si am gasit un alt film cumva pe aceleasi coordonate: Sideways. Hipsterii si intelectualii, acum 15 ani, erau dati pe spate. Toti! Eu, zero, blank, nimic. Pe atunci mi-am zis ca poate nu sunt la varsta care trebuie. Dar, fuck it, la anul voi fi fucking forty. E din cauza ca nu pot empatiza cu depresivii? Melancholia lui von Trier (apropo, tot un danez), mi-a placut foarte mult, am in cap imagini din filmul ala si e chintesenta depresiei acolo. Deci nu e asta. E din cauza ca nu pot empatiza cu alcoolicii? Nici asta nu cred. Am in cap tot felul de betivani care mi-au ramas in cap din filme si seriale, e drept ca mai simpatici decat Martin... Dar asta m-ar intoarce la depresie, iar pe aceasta am exclus-o deja. Hmmm, mai caut, pana atunci luati-ma ca pe o exceptie - cel caruia nu i-a placut Another Round.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu