Cum fu 2023?

 

     Rapunsul scurt: cu de toate. In varianta lunga si pastrand ordinea cronologica: am revizitat Pisa si Mara a urcat pe propriile-i piciorute pana in varful turnului, am petrecut doua nopti in spital pentru o operatie (chestie pe care o marchez ca premiera absoluta, dar nu-mi propun sa o repet), am citit Maestrul de Cristopher Clarey pe care la final de an o declar cea mai faina lectura pe 2023 (cand o carte te face sa vezi/revezi meciuri de tenis pe yt, e clara treaba), am revizitat Viena unde cele mai bune fotografii se fac cu cladiri (nu cu oameni, ha ha). Am planuit mult si bine a doua calatorie in Bulgaristan, iar asta m-a invatat ceva important: cu cat planuiesti mai in profunzime si cu rabdare (fara sa cazi in obsesie), cu atat ai parte de o experienta de calatorie mai intensa si mai placuta. Am descoperit si carnetele cu insemnari pe care le face Jose Naranja. De care sunt pur si simplu indragostit. Am revenit si pe la Nucsoara unde am facut o tura de lac. La capitolul seriale il incoronez la final de an indubitabil pe Bear. Dar la capitolul filme... desi toata industria zice ca a fost un an foarte bun... eu nu am rege. Nu am vazut un film despre care sa pot spune ca e de neratat in viata. Tot timpul anului a fost despre apartamentul nou, despre operatiunea balconul cu un alpinist utilitar, despre ferestre si usi, despre zeci de saci umpluti cu lucruri, despre mobila, aparatura si decoratiuni. La 1 septembrie ne-am mutat, desi nu aveam inca cadre de pat. Pe 30 decembrie toate s-au asezat parca la locul lor. 

L'ultima notte di Amore

 

     Tot din seria recuperarilor. Un thriller italienesc despre care am stiut ca o sa-mi placa de la primele cadre aeriene de peste Milano cu muzica aia care te baga intr-o stare. Cand trag linie, la final, L’ultima notte di Amore iese pe plus peste tot: poveste, filmari, actorie. Asa ca recomand. Am ramas cu un semn de intrebare pe ultimul cadru, dar sap acum online poate ma lamuresc. 

Un triomphe

 

     A doua recuperare la final de an: un frantuzesc cu priza la public despre dragostea de oameni si teatru. E cam imposibil sa nu-ti placa acest film pentru mesajul lui profund uman si pentru felul relativ discret in care stie sa-l livreze. Rezum Un triomphe intr-un cadru (trupa coboara din autocar, sunt toti goi pusca, beau sampanie si danseaza in jurul stalpului de care e arborat drapelul francez) si un (non-)sens:

Past Lives

 

     Una din recuperarile pe care mi le-am propus la acest final de an. Asteptari mari si… livreaza! Genul de film poetic, de vazut intr-o sala pustie sau cu un pahar de vin acasa. Matur, desi e un debut, inteligent meditativ, retinut, vizual carismatic. Il rezum intr-un cadru si un concept:

Chris van Tulleken: Ultra-proccesed People

 

    Putea sa fie la jumatate ca volum si nu s-ar fi pierdut nicio informatie relevanta. Dar poate oamenii au nevoie de o “poveste” si atunci cand vine vorba de stiinta, asa ca van Tulleken le-o serveste frumos scrisa.

     Ce-am aflat? Istoria “untului” nemtesc pe care nu o stiam. Evident m-am dus si la propriul frigider si… soc! Pe unul din pachetele de unt (luat de la Lidl) scria asa: Ingrediente: unt, sare. Deci: unt cu ingredientul unt. Ati prins-o, da? Pe alt pachet nu scria nimic. Adica nu scria nicaieri pe pachet ce ingrediente au fost folosite. Asta era un unt irlandez. Mi-a explicat Mishu ca i-a explicat Silvie ca Irlanda nu e in UE si de-aia… n-am inteles nimic. Cert e ca de acum ma uit la ingrediente. Ce-am mai aflat? Ca e mult mai naspa prin alte locuri, pe unde nu prea ai alternativa la UPF-urile (ultra processed foods). Nu zic doar de mk ultra agresiv, de preturile mai accesibile, de faptul ca mananci instant, zic ca exista locuri unde pur si simplu nu mai exista alternativa chiar si cand esti dispus sa o cauti si sa platesti extra pentru ea. Partea cu reglementarea sau lipsa ei, naspa. Partea cu studiile care lipsesc sau cand apar sunt ingropate de baietii destepti din pr… naspa iar. Si partea cu responsabilitatea. Aici van Tulleken se pozitioneaza neasteptat pentru mine. El zice ca un consumator de UPF e mai degraba un junkie si ca nu i se pot reprosa prea multe. Si ca societatea si statul trebuie sa intervina, sa informeze, sa legifereze. Cam ca la tutun. Poate din cauza ca sunt roman, eu am asteptari 0 de la stat si vad salvarea doar la nivel de individ si doar cu o vointa extraordinara.

007: Road to a Million

 

     Un game show in care s-au bagat carute si inca niste carute de bani, dar care e mai obosit si mai trist decat mi-as fi putut vreodata inchipui.

      Conceptul e ca perechi de concurenti traverseaza lumea-n lung si-n lat, ajung in locuri in care James Bond a scris istorie cinematografica, si sunt pusi in fata unor probe. Daca raspund corect / rezolva corect, atunci merg mai departe in drumul catre milionul de pounds, daca nu, sunt out. Pe hartie, sunt fan. Pe vazutelea…

     Locatiile, recuzita folosita, inclusiv momentul zilei in care se filmeaza, Brian Cox, totul e pe barosaneala. Ceea ce n-ar fi deloc rau daca ar veni la pachet cu niscaiva adrenalina, agitatie, emotie. Dar show-ul e lent si aseptic. Personajele nu ies cu nimic in evidenta, povestile se simte ca le ies pe gura la comanda producatorilor. Intrebarile sunt aberant de usoare, ceea ce contrasteaza dureros cu toata desfasurarea de forte. Clar tine si de gust, si de obisnuinte, dar acest 007 imi pare doar un tool de mk care ma face sa ma reapuc de Amazing Race ca sa-mi dreg increderea ca se poate face televiziune misto.

Garden of Lights: Alice in Wonderland

     In Gradina Botanica, pana in 3 martie 2024, poti servi un tur de Alice in Wonderland. 

     Personaje in marime XXL, tuneluri colorate, jocuri de lumini pe muzica si un quiz cu zece intrebari la care noi am ramas cu bucuria rezolvarii corecte pentru ca premiile (inteleg ca niste bomboane) se terminasera. 

     Un tur tureaza cam 45 de minute, iar pe traseu se afla si o rulota cu ronti cronti de unde mirosea a scortisoara. De unde zic ca s-ar gasi si un vin fiert. Recomand. Turul, nu vinul, ca nu l-am probat.

Shazam!, scena mea favorita

 

Sicario: Day of the Soldado, scena mea favorita

 

Nucsoara si Corbii de Piatra

 

     E al doilea an consecutiv in care, in vacanta Marei de la final de octombrie, mergem in Livada Bunicului. Am stat mai putin, n-am prins vremea ireala de anul trecut, ba chiar o zi a plouat nonstop (niste urme de Ciaran?) si am fost prin aceleasi locuri. Casa Elisabeta Rizea e inca work in progress, am facut o tura completa de lacul Nucsoara unde au aparut o vila (facuta cu bun gust, ce-i drept) si niste acareturi nautice, Casuta Albastra e la locul ei, la fel si Manastirea Corbii de Piatra. Un drum in lucru ingreuneaza accesul spre Copacii Pietrificati, dar mai bine asa decat cu valurile de pe sosea care de la an la an par mai adanci. Argesul ramane judetul in care soferii nu inteleg ca drumul are doua, repet do-ua!, benzi, cate una pentru fiecare sens de deplasare. In rest, sa vorbeasca pozele.

About Dry Grasses

 

     Al doilea din doua filme bifate de mine in cadrul les films des Cannes. Cu Nuri Bilge Ceylan am o relatie veche si speciala, care dateaza de la un dvd cu Uzak al carui afis mi s-a parut haituitor intr-un raft de pe Istiklal acum mai bine de 10 ani. Dar acest About Dry Grasses, care judecat formal are intreg ADN-ul regizorului, nu m-a atins aproape deloc.

     In primul rand vizual, unde nu am balit dupa nicio incadratura, n-am fost dat pe spate de nimic. Bine, mai putin portretele fotografice si pustoaica in slo mo in ninsoare. Alea sunt faine, dar tot e putin, au fost filme unde mi se parea ca turcul face mult mai multa poezie cu imaginile sale. In al doilea rand narativ. N-am prins foarte bine zona kurda a povestii, iar emotional nu prea am gasit de ce sa ma agat. N-am iesit nici cu o idee in cap dupa 3+ ore de vizionare.

     

     

Monster

      

     Les films des Cannes 14. Primul din cele doua pe care am vrut sa le vad: Monster, un japonez premiat pentru script la Cannes, in regia lui Kore-eda.

     Povestea e simpla, felul in care e spusa e foarte destept si nu e vorba doar de o parada de inteligenta, ceea ce n-ar fi de lepadat in sine, ci de o inteligenta pusa fix in slujba a ceea ce filmul vrea sa transmita. Parintele vede o frantura de realitate in ceea ce-l priveste pe copil, profesorul o alta, oamenii si institutiile functioneaza cu stereotipurile si valorile lor. Rezultatul? Uneori monstruos.

        

    

     Good shit in my book.

Falling into fall

 

     

     Octombrie 2023, Dambovita, Timpuri Noi-Mihai Bravu

Box office Romania: debutul lui Nunta pe bani si vine Inca doua lozuri

 

      Nu am apucat sa scriu despre, dar debutul Nuntii pe bani nu putea sa treaca neobservat. Cu peste 100 de mii de bilete vandute si incasari de peste 2.5m RON mi-a intrecut asteptarile. Si eu unul credeam in potentialul lui de box office... Dupa ce l-am si vazut, despre film am scris aici, si dupa ce am vazut ce campanie puternica de promovare are, aici Ileana mi-a promis ca o sa-mi povesteasca mai multe, deci coming soon, cred ca va avea si niste picioare frumoase. O posibila frana e deja in salile de cinema. Inca doua lozuri - sequelul cu Bucur, Papadopol si Boguta in care se mineaza cripto - e tot o comedie locala. Primul Doua lozuri a fost un hit neasteptat, dar de atunci au trecut cam multi ani. Filmul n-are nicio campanie de promovare de acelasi nivel, iar pe continut, dupa mintea mea, e mai smart, mai retinut si mai... batranesc. Niciuna din aceste caracteristici nu suna incurajator pentru box office.   

     Ma arunc si la o predictie, de fapt doua. Nunta pe bani o sa inchida 9.5m RON. Iar pe Inca Doua lozuri il estimez intre 750k si 1m in lansare.

 

NBA: startul sezonului 2023/2024

 

    Wemby! Unii zic ca e cel mai hot prospect de la LBJ incoace. Altii zic ca e peste LBJ ca potential. Loc mai bun de crescut decat la Spurs cu Pop nu cred sa fie. Deci ochii pe Wemby.

     In Est merg pe o finala Bucks v. Celtics. Lillard cu Giannis e mix-ul perfect si daca sunt sanatosi o sa fie o finala de conferinta bestiala cu Tatum, Brown si ex-Buck-ul Jrue. In Vest merg pe Nuggets si pe Suns. Campionii au pierdut din depth, dar au castigat experienta unui titlu. Suns par sa fi facut curatenie. Vogel are un titlu in spate, Ayton era nemultumit, pana aici all good. Pierderea lui CP3 e alta poveste, dar in playoff oricum era banged up mereu.

     Ce telenovele continua? Harden, clar. Daca ajunge la Clippers unde e si Westbrook, o sa ma umfle rasul. Simmons. Cica iar e gata de lupta, mai vedem. Zion. Omul e o bestie a baschetului, dar nu poate sta sanatos. Sau treaz. Wink wink.

Around the World in 80 Days

 

     Miniserie 8x1ora coprodusa de granzi nationali europeni (zdf, rai, france 2). Filmata si prin Romania zice-se, cativa actori episodici romani (i-am recunoscut pe Bindea, Catanescu si cred ca era Farcas barman in Vestul salbatic). Mara e fan Around the world… asa ca atunci cand am aflat ca o va difuza TVR2 daily de la 19.05 (.05!), mi-am pus reminder in telefon. 

     Traseul geografic al domnului Fogg e clasic, abordarea e pe buget mic (mai putin muzica semnata Hans Zimmer care imi imaginez ca a costat ceva), iar cheia e una… postmoderna/woke. E mult despre emancipare, rasism si o posibila relatie intre rase. Aventura e lasata in secundar. Umorul mai mult lipseste. In concluzie: Marei i-a placut, mie nu prea.

Nunta pe bani

 

      Al doilea film al echipei lui Mircea Bravo e... un mare pas inainte din toate punctele de vedere. E drept ca punctul de plecare, ma refer la Mirciulica, primul film al echipei, a fost ceva de neprivit. Dar in Nunta pe bani, evolutia se simte peste tot - poveste, filmare, actorie. Iar imaginile din viitorul film al echipei arata si mai bine. 

      Filme cu nunti s-au mai vazut. Unii au facut o Nunta muta, mai recent au fost chiar Nunti, botezuri si inmormantari, dar aici avem adevarul si durerea din spatele afacerii (cat bagi, cat scoti) si industriei nuntilor. Si Nunta pe bani puncteaza la fix. De unde si motto-ul meu in viata: I don't do weddings. Restul e asa si asa: clash-ul cultural dintre cele doua familii (tarani cu stare v. oraseni cu aere intelectuale) e cliseu, iar personalitatea eroului care pe masura ce vrea sa se scoata din rahat, se ingroapa mai adanc in el parca mergea impinsa un pic mai mult. 

     Mi-au mai placut interpretarea Alexandrei Spatarelu si faptul ca filmul e curat pe limbaj. Poanta cu numele ei de familie e maximul pe care-l veti auzi si ea se rostogoleste foarte frumos in poveste. Apropo, integrarea unor branduri e facuta cu toporul, dar putine filme romanesti reusesc la acest capitol. Asta insa e deja alta discutie. 

 

    Mai cred ca afisul e bun si ca trailerul loveste mai jos decat duce de fapt filmul. Nu va trimit la cinema, dar nici nu va spun ca e de ocolit. 

  

Lillard to the Bucks

 

     A fost breaking news-ul zilei in NBA. De fapt e un soi de news of the season. Damian Lillard, despre care se zvonea ca-si doreste sa aterizeze in Miami... va juca pentru Milwaukee Bucks. Impreuna cu Giannis The Greek Freak si Middleton si Brook Lopez. Boston Celtics n-au aratat niciodata ca pot domina Estul categoric, iar anul acesta favorita dupa mintea mea va fi Bucks.

     Lillard si Giannis sunt doua piese de puzzle care se potrivesc perfect. Punctele slabe ale fiecarui sunt acum perfect acoperite. Ambii sunt top 15 ca si talent. Supermotivatie exista. Daca exista un punct slab pe care sa-l vad e antrenorul celor de la Bucks. Adrian Griffin, un newcomer in organizatie si principal pentru prima oara.

     Partea cea mai buna: ca iubitor de baschet, in mai putin de o luna o sa inceapa un sezon de vazut.

Summer mood

Summer 2023, between Durankulak & Balgarevo

 

     

Breaking wave