Muntii Macin: panorame si macro

 

     In jurul lui 1 iunie am mers la Greci. Nu la greci, ci la Greci. In Muntii Macin, Dobrogea, Romania. Totul a plecat de la o postare citita intr-o dimineata de weekend. O mamica povestea cum i-a fost in Muntii Macin la sfarsit de mai cu toata familia. Am fost sold on it si in acelasi weekend m-am ocupat de toate: cazare, trasee, tips & tricks. Trei luni mai tarziu, am pornit la drum. Cu tot cu Zog pentru ca aveam o cazare pet friendly. 

     Bucuresti-Braila via A2 pana la Lehliu-Gara (Lehliu-Gara, Doamne, cat de romantic suna!) Plecati cu intarziere de acasa, ne-am trezit ca ar fi bine sa mancam cea mai buna pizza din Braila ca sa nu devenim dive (stiti reclama la Snickers, you turn into a diva...) pana ajungem la destinatie. Si am gasit-o. Ii zice Pizzeria Arena, face doar livrari sau poti ridica personal. Cu pizza inca in gura, am ajuns la bac. Calatoria in sine dureaza vreo 10 minute cu totul, iar Mara a bifat o premiera - a fost prima oara cand a trecut un rau cu bacul. 

     Pe malul celalalt al Dunarii am facut un pit stop in Macin. Cineva si-a adus aminte ca a uitat sa ia pastele. Persoana importanta, nu spui cine. Si fara paste noi nu putem! In sfarsit, tot inainte si iata-ne in Greci. Avem o casuta cu toate cele necesare. In ordinea importantei: internet, dus cald (mai bine deci ca in sectorul 4, varianta pe incalzire centralizata), gradina mare si leagan pentru miss, acoperis din stuf, tot ce e din lemn vopsit in albastru si ghivece albe cu muscate in culori tipatoare. Plus un smochin de toata frumusetea.

     Exploram, despachetam, amusinam, fiecare cu treaba lui. Prognoza meteo arata rau poimaine. Noi voiam sa facem doua trasee: Culmea Pricopan si Varful Tutuianu. Unul era gandit pentru maine, celalalt pentru poimaine. Tutuianu se face chiar din Greci si ar insemna cam doua ore si jumatate de traseu dus-intors. Hmmm. Imi iau inima in dinti si le propun fetelor - Tutuianu azi. Nimeni nu da pe afara de fericire, dar un pic dupa ora 16 ne punem in miscare. In ghiozdan: apa si multe snackuri. Un sfert de ora mai tarziu lasam masina intr-o mica parcare si pornim pe triunghi albastru. E ceva lume pe traseu - majoritatea e insa pe coborare. Sunt si cativa ciclisti. Mie mi se par kamikaze. Aproape toti sunt fara casca, iar panta si felul in care se prezinta terenul (bucati din el sunt grohotis) n-au cum sa ajute. Facem pauze pentru priveliste si pentru alimentare. Nu e usor, dar nici greu. Ne ia un pic peste estimare sa ajungem sus - circa o ora si 45 de minute - insa de acolo perspectiva e wooow! De fapt in Macin sunt doua moduri fotografice cu care te joci - panoramele si macro-urile.

     Pe coborare facem un bilant: miros de musetel si cimbrisor, oi, cai si capre, fluturi si soparle fara numar, ba chiar o lupta intre soparle care-si muscau coada si se alergau nestingherite de noi. Nicio testoasa insa. Poate maine. La cazare, Zog face cunostinta cu o catelusa agitata a gazdei care cerseste in moduri disperate, a se citi roade plastic la impresionare, ceva de mancare. Cina, dus si cadem lati.

     A doua zi. Traseul Culmea Pricopan se face din Macin, e circular si dureaza pe hartie 4 ore. Intram pe langa o cariera de piatra, platim taxa de parc national si la 11:30 incepem sa urcam. La inceput lent si prietenos, apoi din ce in ce mai abrupt. Asta nu inseamna ca nu vrem sa fotografiem tot ce ne face cu ochiul. Si nu-s putine lucruri. E plin de insecte spectaculoase: paianjenul buburuza, chiar asa ii spune, nu e un nume inventat de Mara, sau greierele urias, cu look scos din Alien, despre care Mishu citeste ca-si improasca adversarii cu niscaiva substante chimice. 

      Cucerim primul varf, Sulucu Mare, iar de acolo traseul se vede urcand si coborand cat vezi cu ochii. Bine ca nu vad asa bine la distanta... Urmeaza Sulucu Mic si Piatra Raioasa, alte doua varfuri, apoi coboram pana intr-o vale unde se afla cateva mese si banci de lemn. Evident e si un caine in asteptare de resturi. Cred ca e deja giftuit caci nici nu se sinchiseste de noi. Undeva in dreapta se vede Sfinxul Dobrogean. Cand aude de el, Mara incepe sa vada si in alte blocuri de piatra un elefant, pe Moby... Cum care Moby? Robotul din Brain Pop junior! Mie Sfinx-ul nu-mi iese in fotografii ca lumea, dar de panorame sunt multumit.

     Suntem pe traseu de 4 ore deja. Ar trebui sa urcam pe ultimul varf si apoi sa coboram la manastirea Macin. De acolo insa si pana la cariera unde e masina sunt inca vreo 3km de mers ca prostu’. Adica pe un drum plat, de macadam. Si nu ne surade deloc sa terminam asa. Cercetam harta, vorbim si cu un alt grup. Decidem sa o luam pe un alt semn care ne va scoate, intr-o coborare lenta si serpuita, tot la cariera. Zis si facut. Inca o ora in care fotografiem fluturi la adapat si suntem la masina. O felicitam pe Mara ca a dus ditamai traseul. 

     Facem dus si fiecare e liber sa o lalaie cum vrea. Un vecin pe patru carari ne aduce un tirbuson dupa ce am reclamat absenta unuia. Nu vrem sa bem, vrem sa gatim. Bine, bine, n-o sa creada nimeni asta, dar e adevarat. 

     A treia zi. Exact cum zicea prognoza s-a pus pe ploaie spre pranz si nu s-a oprit pana seara. E si o senzatie de frig din combinatia cu rafalele de vant. Vorbim cu gazda si pornim caldura cu riscul de a parea niste oraseni fitosi. Nu putem insa sa stam locului, asa ca dam o fuga pana la Lacul Iacodeal. Pe net zice sa fi pregatit pentru localnici si manele, dar pe vremea asta nu-i nici tipenie de om, nici cainii nu se deranjeaza, prefera sa ne latre de la distanta. 

     Mishu imi spune ca lacul e proprietate privata. Cat de cool sa fie sa ai un lac al tau? Eu ii vand povestea pe care am citit-o pe net despre cum s-a format lacul: era o exploatare de piatra, apa a izbucnit din pamant si a acoperit totul. Nema cariera, hello lacul cu nuante azur. Nealimentat de vreo apa curgatoare de suprafata, ci doar din subteran. Plus din apa de ploaie ca azi. Mai dau cateva poze, ne mai potrivim un pic pelerinele de ploaie si facem o poza impreuna. Restul zilei ramanem la baza. Chiar daca ploua, leaganul si toboganul raman valabile, iar eu fac poze la smochinul din batatura. Maine dimineata strangem calabalacul (inclusiv motanul) si, tinand cont ca va fi cod galben, am vorbit cu Mishu sa o luam pe varianta Harsova. Nu stim si parca nici nu vrem sa aflam daca bacul de la Braila functioneaza in conditiile prognozate.

EPL: Ziua 38, 2020-2021

 

     Ieri s-a dat campionatul spaniol, ultima etapa, dramatic, l-a luat Atleti. Azi e ultima zi in Anglia. Se joaca la ora asta. Titlul e acontat deja de City. Contrar asteptarilor mele, Pep si ai sai au avut un an foarte bun, in vreme ce Liverpool, cu accidentari fara numar si o perioada mizerabila (istoric mizerabila!) va termina pe locul 3, un pic suparator cred pentru Klopp. Intre cele doua rivale ale ultimilor ani s-a interpus Man United. S-a vazut de la finalul sezonului trecut ca trupa lui Ole a inceput sa miste. Iar in top 4 a intrat la mustata Chelsea, unde a plouat cu bani, Lampard a scapat haturile si Tuchel a preluat cu oarecare succes. Leicester a scapat locul de UCL printre degete si va merge in Europa League, i-a facut-o Spurs - care ramasa fara marele Jose - a batut-o in ultima etapa. Spurs a prins doar locul de Europa Conference, despre care am citit in diagonala ca va fi o competitie a saracilor Europei... In Europa League, alaturi de Leicester, va merge West Ham United, care cu un pic de constanta ar fi putut emite pretentii la top 4. Pentru mine surpriza placuta a sezonului ramane Leeds, au jucat fara frica, au mancat jar si au terminat pe un meritoriu 9. Ce-i drept la egalitate de puncte cu Everton. Dar Everton avea pretentii, Ancelotti si Allan, bla bla. Sper ca Bielsa va face mutarile corecte si sezonul viitor echipa va sta intr-o zona linistita a clasamentului.

     Masinaria de fotbal ramane a lui City, dar Kane iese golgheter si cel mai bun pasator, chestie foarte rara (zic asta fara sa verific). Varful de atac a spus deja ca vrea sa plece de la Spurs si mie imi miroase a United all over. Dar asta inseamna sa scriu deja de viitor si pana acolo mai e. Viitorul sezon incepe pe 14 august 2021. 

Promising Young Woman

 

     Good shit. Mi-a adus aminte de Revenge de acum cativa ani - mai putin cunoscut si mai sangeros, dar atacand fix aceleasi teme. 

     O tipa geniala, care s-a lasat de Medicina dupa ce prietena-i cea mai buna si-a pus capat zilelor fiindca un viol in grup a ramas doar un incident nedovedit, se ocupa cu... castrarea mentala a pradatorilor. E pradatoare de pradatori cum ar veni. Mai departe nu dau din casa, dar plotul e bun, Mulligan fix ce trebuie, iar coloana sonora iti ramane-n cap. Recomand. 

Playoff 2021 bracket si predictia mea pentru runda 1

 

     Spre dimineata ultima echipa care s-a calificat in playoff a fost Memphis Grizzlies. Ja Morant a facut-o cu doua patrunderi in care si-a folosit corpul, a creat spatiu, iar apoi a aruncat din saritura. Are 21 de ani, a fost rookie of the year sezonul trecut si va juca prima oara playoff anul acesta. Am simtit cumva calificarea lui Grizz ca o schimbare de generatie pentru ca de partea cealalta erau Steph (33 de ani) si Draymond (31 de ani). E drept ca Warriors sunt fara Klay, ca au fortat intrarea in overtime, dar cam atat. Anul viitor va fi decisiv pentru Warriors - fie prind o finala de conferinta, fie Steph se gandi la oportunitatea de a castiga inca un titlu in alta parte.

   Bracket-ul pe 2021 e gata, playoff-ul 2021 incepe diseara. Primul meci e la noua seara ora Romaniei, ce sa-ti doresti mai mult?

     Ce cred eu ca se va intampla? In Est in prima runda Sixers vor matura cu Wizards - ii vad facand un sweep. Iar Nets la fel, ii vor bate la 0 pe Celtics. Seriile dintre Knicks si Hawks si Bucks si Heat vor fi mai disputate. Knicks vin dupa o seceta de playoff care dateaza din 2013, Hawks din 2017. Thibs a reusit un mic miracol in Madison Square Garden (n-as fi crezut!), pe Hawks ii astepta toata lumea si iata-i, fara insa sa rupa gura targului. Knicks au in mintea mea un avantaj - defensiva. Au jucat tot sezonul ca si cum ar fi fost playoff. Trae & ai lui nu s-au omorat cu firea, mai exact, dintre echipele din playoff, doar Portland si Brooklyn au avut ratinguri defensive mai rele. Cu o defensiva superioara si cu Thibs pe banca, merg cu Knicks in 6. Cea mai interesanta serie e insa Bucks contra Heat. In ultimii ani Greek Freak era considerat favorit din postura de MVP al sezonului regulat, iar Bucks aveau recordul de victorii in Est. Anul acesta nu le-a mers la fel de bine, dar sunt o echipa solida si cele cateva piese noi vor sa arate ca fac diferenta acolo unde conteaza. Heat au facut un bubble de vis si vin din postura de campioni ai Estului. Sa ajungi acolo, in Finala NBA, iti lasa un gust. Si il au pe banca pe Spo. Iau Heat in 6.

     In Vest campionii en-titre au prins loc via play-in, dar nu ii vad sa nu treaca de Suns. Iau Lakers in 5, intrebarea va fi cum se simte LeBron. Jazz in schimb isi vor respecta relativ usor statutul de favoriti. Mitchell a zis ca va fi ready to go la ora meciului, asa ca Jazz in 5. Sa nu va mirati daca Grizz fac o surpriza in primul meci al seriei, ei intra incalziti bine dupa doua meciuri de play-in cu tensiune maxima. Nuggets v. Blazers e de vazut. Daca Murray n-ar fi accidentat, as zice ca Nuggets castiga seria confortabil. Dar asa... va fi o batalie lunga. Iau, totusi, Nuggets in 7. Clippers contra Mavericks e de super vazut pentru ca... anul trecut intre cele doua a iesit cu scandal si vorbe nasoale. Da, Luka a jucat atunci cu o glezna umflata, iar acum Clippers au pierdut intentionat ultimele doua meciuri ca sa o evite pe Lakers, chestie rusinoasa, dar oare eficienta? In locul lui Clippers, eu as fi vrut sa infrunt Lakers mai repede - pana nu li se refac accidentatii si cu o miza mai mica pe masa. Stim bine ca PG-13 vine cu riscuri majore intr-o eventuala finala de conferinta. Iau Clippers in 6.

Predictia mea pentru Play-In 2021

  

     In ciuda supararii lui LeBron, sistemul cu Play-In a tinut interesul ridicat in randul fanilor baschetului. S-a jucat pana in ultima seara cu miza. Iar ce urmeaza va fi de vazut - meciuri decisive, de care pe care. Locurile 7 si 8 din Est, respectiv Vest, se vor lupta pentru un loc direct in playoff. Pierzatoarea pastreaza inca o sansa, dar trebuie sa castige un meci cu castigatoarea dintr-un alt singur meci, cel dintre locurile 9 si 10. Sistemul pare complicat cand il pui in cuvinte, dar nu e.

     In Est, Celtics si Wizards sunt 7 si 8. Una dintre ele va merge in playoff unde va da nas in nas cu Nets. Risc si zic ca vor fi cei de la Wizards. Cei din Boston sunt intr-o forma mizerabila. Nu stiu care e povestea acolo, dar echipa a avut un sezon ingrozitor si nimeni nu pare sa vrea altceva decat sa se termine odata. Wizards in schimb sunt foarte dornici. N-au fost in playoff in ultimii ani. 9 si 10 sunt Pacers si Hornets. Iau Pacers, desi au o droaie de accidentati si au avut si ei un un sub asteptari. Dar intre Celtics si Pacers, mizez pe o trezire a lui Celtics si cred ca ei vor ajunge in bracket drept adversara lui Sixers.

     In Vest, Lakers si Warriors se bat pentru primul loc direct. Poate Steph sa faca o minune? Nu cred. Iau Lakers in playoff contra lui Suns. 9 si 10 sunt Grizzlies si Spurs. Spurs sunt intr-o forma slaba de tot, asa ca merg pe Grizzlies, dar apoi pe Warriors. Deci imi imaginez un match up Jazz - Warriors in prima runda.

     Play-in-ul incepe marti, 18 mai. 

11 inele

 

     Ma asteptam parca la mai mult de la autobiografia lui Phil Jackson, zen coach. Nici la atatia ani de la razboiul jucatorilor lui Bulls cu Jerry Krause sau de la luptele dintre Kobe si Shaq, antrenorul de aur ale acelor vremuri nu prea vrea sa dea din casa. Sunt cateva fraze scurte - Pipen era frustrat financiar, Krause era frustrat ca nu i se recunosteau meritele si era pitic! sau Shaq era ca un copil XXL, iar Kobe respingea acest fel de a fi, dar all in all am gasit 11 inele prea... gratioasa. 

     Nu ma asteptam nici sa inteleg triunghiul ofensiv, pana la urma sunt jucatori care au jucat in acest sistem si spun ca nu l-au inteles, iar zenismele... p-astea le stiam deja. Ce mi-a placut a fost ca Phil povesteste un pic despre copilaria si parintii sai, despre perioada in care a fost jucator in NBA - vremuri despre care stiu prea putine, despre cateva tehnici aplicate la antrenamente si inafara lor. Filosofia lui era ca in primele 30 de meciuri din sezon sa lase echipa sa-si gaseasca singura identitatea si drumul, in a doua parte a sezonului sa lucreze mult in a-i motiva sa mearga mai departe (sezonul regulat inseamna 82 de meciuri si se joaca cam la fiecare doua zile! + calatoriile care presupun ore intregi in avioane, autocare), iar in ultima parte sa puna presiune pe ei pentru a intra in playoff in varf de forma.

11 inele, Phil Jackson, Hugh Delehanty, editura Pilot Books

Searching

 

     N-aveam mari asteptari cand i-am dat play, recunosc, dar l-am gasit fresh, cu twisturi bune si avand si cateva idei cu niscaiva profunzime. 

     Primele 12 minute sunt o expozitiune drama, concentrata, in care vedem evolutia unei familii in paralel cu tehnologia ultimilor 15 ani. Nu vedem personajele, ci amintirile lor foto si video. E deja un semn pentru ce va urma - un thriller pur sange care ia forma unui rollercoaster emotional cu mine ca spectator identificandu-ma cu tatal care-si cauta fiica disparuta vazut 100% din spatele unui ecran. Am vazut destule filme care n-au stiut sa traduca cinematografic, vizual si/sau ca poveste, transformarile tehnologice recente. Searching le da clasa. In plus vine la pachet cu teme care functioneaza pe dedesubt si iti dau de gandit - un pic despre cultura asiatica, un pic despre relatiile intre generatii, un pic despre cum o iei razna intr-o situatie limita.

   

     Daca va apare in cale, nu-l ocoliti.

Dialog cu regizorii romani

    

     Din numarul 4 al revistei DoR:

     

A Cat in Paris

     La inaltime, la propriu si la figurat.

     La propriu pentru ca majoritatea actiunii se intampla deasupra Parisului, personajele principale fiind un hot care opereaza de pe acoperisuri, un motan care-l insoteste in misiunile sale nocturne si o fetita care are grija de cotoi pe timpul zilei, nestiind cu ce se ocupa el dupa lasarea intunericului. High angle-uri impinse pana la oblic si panormari din cele mai simpatice peste casele, hornurile si monumentele orasului. Arata atat de delicios incat nu m-am putut abtine. Am facut cateva capturi:

     La figurat pentru ca, desi povestea e expediata cu lejeritate si pe alocuri vag, eu ma intreb si acum de ce fura Nico de fapt? cine e el? care e istoria lui Costas cu Colossus-ul? - A Cat in Paris are cateva calitati indubitabile. Look-ul spectaculos venit din munca excelenta a regizorului si a animatorilor e primul pe lista. Urmeaza apoi lejeritatea cu care filmul stie sa te ataseze emotional folosindu-se nu doar de dramatism (vezi fetita care nu vorbeste si e in mare pericol), ci si prin aerul jucaus, comic construit la tot pasul din cele mai banale personaje secundare (catelul vecinului, urangutanul din gradina zoo si tot asa). Foarte bun si recomandabil daca sunteti satui de mainstream animation.

Paste/1 mai in Slon

 

     Slon e la fix doua ore de centrul Bucurestiului luand-o pe Valea Prahovei, doar ca prin Valenii de munte. E deal spre munte si rural spre urban. Am stat la intrarea in sat, la drumul principal si, desi dupa Slon drumul nu mai duce nicaieri, am vazut/auzit destul trafic.

     Am avut parte de o casa veche, reconditionata pastrand multe elemente traditionale si imbunatatita cu lucruri de care noi nu avem parte acasa - spatiu generos, cerdac spre apus, colt de lectura, doua bai, masina de spalat vasele, gradina cu magnoliu si foisor. Nu e de mirare deci ca Mara si-a declarat dragostea pentru acest loc. 

     Aaa, si era sa uit. Exista si ditamai gratarul. Pentru prima oara in istoria vacantelor noastre am pus mana si am facut un gratar. Am taiat niste lemne, am facut jarul, am pus, intors si scos de pe gratar pestele. Mara, fara vreo influenta, l-a declarat “cel mai delicios si mai frumos peste pe care l-a mancat vreodata”. Bine, posibil sa o fi spus si fiind sub influenta unei cantitati considerabile de ciocolata consumate in urma vanatorii de dulciuri de prin curte si/sau bucuriei cadourilor pe care i le-a lasat urecheatul. 

     A fost timp de joaca, la noi e vremea lui rat-a-tat cat, de relaxare si lectura, la mine a fost vremea lui 11 inele a lui Phil Jackson. Si de mici observatii sociologice. Vacile de aici sunt destul de inteligente/independente. Oamenii le trimit dimineata la pascut. Singure. Pe seara se intorc, la fel de singure, dar cu ugerele pline. Bicicletele sunt nelipsite din peisaj. Se dau copiii de scoala primara in gasca, adolescentii doi cate doi la intalniri, adultii care isi fac treburile sau cauta birtul. La dus ii vezi pe doua roti, la intors pe sapte. Primarul pune anunturi mobilizatoare, dar atat cat am simtit noi plimbandu-ne pe ici colo, mai e mult pana departe. Gunoaie aruncate aiurea, muzica data la maxim la fiecare cateva case si masini care ruleaza cu exces de viteza. 

     A doua zi de Paste am luat drumul de Tabla Butii si ne-am cocotat pe cateva dealuri. Sau 23 de etaje asa cum calculeaza aplicatia mea de homo postmodernus. Am facut o carca de fotografii si m-am indragostit de garduri cu fundal de flori de papadie si cer albastru.

     Intr-un mot de deal, pe un vant zdravan, am intalnit o iapa cu stea in frunte si pe manzul ei. Suna de poveste, dar chiar asa a fost. La un moment dat Mishu s-a apropiat de ea si au stat asa, una privind spre alta, minute bune. Nici pana acum nu am aflat ce si-au spus. Eu am avut parte de propria-mi epifanie despre respiratie. Evident a fost implicata si o uluca de gard. 

     Asa a fost, astia suntem. My world in one photo.

Red Ford, not (Robert) Redford

 

     Mustang, Parada Automobilelor Retro, primavara 2021

O luna pana la playoff-ul 2021

 

     Estul

     Una din intrebarile mari de la debutul sezonului era unde va ateriza Harden. Raspunsul a venit repede - Nets. Kyrie, KD, Harden. Toata lumea spune ca atat talent intr-o echipa nu s-a mai vazut demult/niciodata. Title or bust pentru acesti supervillans deci. In teren insa cei trei n-au jucat impreuna decat noua meciuri, deci cum sa existe chimie, cum sa se descurce cand dau de greu? Nets mi se par un balon de sapun care se va sparge in playoff. Da, ofensiv sunt super potenti, dar playoff-ul inseamna sa te aperi, iar Nets sunt ingrozitori la acest capitol. Ideea lui Nash cu dam cu un punct mai mult decat adversarul nu tine in playoff. Iar Nash, un superjucator el insusi, n-are experienta in playoff. Inteleg eu ca uite Steve Kerr a functionat, dar Steph si Klay si Draymond nu aveau fitele vedetelor din Brooklyn. Kyrie dispare din peisaj cu zilele, KD se cearta aiurea pe social media, iar Harden... a ingropat o franciza si apoi si-a luat talpasita. Si Nets mai au o vulnerabilitate mare. N-au inside man. Un big care sa faca treaba buna sub panou. Eu nu cred, cu tot talentul lor, ca vor iesi din Est.

    Vestul

     LBJ si AD se vor intoarce la timp pentru playoff. Odihniti. Sunt sigur ca Lakers au calculele bine facute. Iar conferinta e plina de accidentati - vezi vedete precum Jamal Murray de la Nugets sau Kawhi de la Clippers - si obositi. La propriu - jucatori care au tras echipe dupa ei cu cate un meci jucat la fiecare doua zile.  Vogel a aratat ca e meserias. Toti au crezut, inclusiv subsemnatul, ca Lakers vor aluneca urat fara cei doi, fals. Lakers s-au tinut decent. Mama de bataie pe care le-au dat-o lui Nets a fost poate cea mai discutata. In multe din victoriile astea Drummond, desi a recuperat mult, nu a contat si la categoria puncte marcate. Nici nu stiu cat de mult va conta in playoff aducerea sa. Oricum pentru Lakers e o optiune buna de avut, iar Lakers mi se par de departe favoriti sa iasa din Vest.

Asa sa creasca iarba pe noi

 

     Am citit despre romanul lui Augustin Cupsa intr-un newsletter pe care l-am primit de la Mirela Petre. Nu o cunosc personal, dar de multe ori am rezonat cu scriitura ei intima si onesta. Au trecut luni multe, poate chiar ani, si am ajuns, in sfarsit, sa citesc Asa sa creasca iarba pe noi.

     Cand eram copil ajungeam deseori in vacanta de vara in Craiova. Ma leaga tot felul de amintiri de acest oras, care mai de care mai incredibile. Am fost scuipat doar pentru ca eram bucurestean, am sarutat, mai bine zis m-a sarutat, prima oara o olteanca... si multe altele. Asa ca m-am cuplat usor la spatiul din roman. In plus iubesc nespus marginalul, il gasesc mai potent narativ decat fitele din centru. Asa ca am gasit intamplarile traite de erou pe lunca Jiului la prins pasari cu tovarasi care viseaza la fuga in Italia si gandurile-i incurcate-n cap despre familie si fete, cam toate astea fix inainte sa ajunga sa-si scoata buletin, parfumate nostalgic si aventuroase. 

     Asa sa creasca iarba pe noi, Augustin Cupsa, Humanitas

Undeva in Vrancea

 

     Trei ore pe E85, pulsul sudului Moldovei, e viu, dar e haos. Apoi iesim de pe drumul principal. Si de pe cel secundar. Si la finalul unui mic drum desfundat sunt cateva case adunate. Suntem in Vizantea-Livezi. Nu-l stie lumea, nici hartile de pe telefon nu-s tocmai in tema. Fix cand parcam, o ploaie cu piatra fina ne ureaza bun venit. 

     Exploram casa la interior. Gazda ne suna pe telefonul fix, stie ca am ajuns pentru ca ne-a vazut masina parcata in curte pe camera. Suntem intr-un amestec de vechi, traditional si nou, tehnologic. Sobele pe lemne duduie deja, iar centrala pe peleti incinge extra caloriferele. Poze de demult langa senzori de temperatura. Obiecte decorative de alta data langa mobilier suedez livrat in cutii. In mod bizar combinatia functioneaza. Imaginea cu care vinzi locul asta, vorbesc din propria experienta de cumparator, e canapeaua din vestibul. Esti inconjurat de ferestre si muscate, e un loc sublim in care sa te pierzi citind o carte... 

     Gata cu visarea! S-a oprit piatra, asa ca iesim sa exploram si curtea. Sa tot fie 2500mp cu totul. In fata o gradina dichisita cu flori, in spate o magazie, un atelier de lucru, o gradina de legume, un foisor si, in mot de deal, o platforma de lemn cu o masa si doua scaune pentru savurat panorama. Ma bag sa tai niste lemne, Mishu se amuza copios, Mara ia o tranta pe iarba uda si decide brusc ca e mai bine in casa unde are niste wifi.

     A doua zi sunt in picioare la 7. Nu e pe vrute, e pe concert de pasarele, cu multe inalte si cel putin patru voci distincte, pitigoi si cotofene garantat pentru ca le-am ochit aseara in curte. Soba e calda inca, semn ca am cam exagerat aseara cu aruncatul lemnelor in ea. Consultam toate sursele si decidem sa mergem spre Lepsa. Prima oprire e la cascada Putna. Nu e nimeni sa ne ia cei doi ron taxa de intrare. Coboram printre ambalaje de croissante si copaci dezradacinati si ajungem la un tumult de apa care horcaie asa tare de nu ne mai auzim intre noi. Cascadele au o frumusete aparte. Putna nu face exceptie. O stanca uriasa desparte apa in doi curenti principali, fiecare cu destinul lui pana sa se reintalneasca linstit intr-un bazin natural despre care Mishu a citit ca are 12m adancime. 

    Vrem in Cheile Tisitei, dar drumul e misiune imposibila cu Viespea noastra. Gropile sunt adanci si noroiul gros. N-am fi facut oricum un traseu, voiam sa aruncam doar o privire. Ne intoarcem in drumul principal si inaintam spre Manastirea Lepsa. Unde Mara gaseste zapada, iar Mishu mir. 

     La pizerria Mei Amici din Lepsa, recomandata de gazda noastra pentru proprietarul italian care face mancare ca-n peninsula, o doamna imi striga in timp ce ma uit prin geam ca restaurantul e inchis. Imi amintesc subit de mafiotul italian prins dupa tatuajele vazute de politie in filmuletele gastronomice de pe youtube. Italian cu restaurant la Lepsa? Clar! Incercam si la Dana 3, alta recomandare, de data asta pe peste. Telefon scos din functiune, iar la fata locului caini pusi pe scandal fara alte semne de viata. Nu sunt turisti, dar si cand ei apar nu prea au unde sa manance. Cerc vicios inchis, mergem inapoi acasa. Tarziu, dar mancam bun. 

     Prindem ultimele raze de soare pe platforma. Mara vaneaza alune de pe jos, Mishu le sparge, cand si cand continutul e comestibil. Sau asa cred eu. Mishu imi arata ca ce mancam vine de fapt din buzunarul ei. Dar ce e in buzunarul ei vine dintr-un cos de la bucatarie. Si de unde vin alunele din cos? Tot din gradina... Filosofia-mi e intrerupta de chestiuni practice: facem si noi focul in sobe? 

     A doua zi aceiasi pitigoi ma trezesc intr-o lumina angelica. Pe termen lung cred ca mi-ar deveni la fel de antipatici ca Zog. 

      Facem totul pe modul lenes, dar la 10 si un pic tot suntem iesiti pe usa. Azi dam din picioare. O luam spre Mesteacanu. Serpuim odata cu drumul asfaltat si, in urcare, intersectam una bucata car cu boi si una bucata masina de paine. Dar o si taiem prin niste livezi insorite unde ne oprim la picnicuri. Stiu de anul trecut de cand am facut o excursie pe munte cu Mara care e cheia succesului. “Pauze si gustarele, tati”. 

     Facem vreo trei kilometri si ajungem in punctul de belvedere de care ne-a vorbit gazda. O troita, un monument pentru eroii de razboi si o panorama peste dealuri cu paduri si livezi. Peste vreo doua luni o sa arate si mai bine, cand totul va fi verde plin. Cum stam noi si admiram peisajul, realizez ca suntem fix pe culoarul de zbor al unor albine, asa ca fundalul sonor intens e inclus la pachet. E asa de cald incat dupa-amiaza hoinarim iarasi pe coclauri. Maximul de aventura e cand tragem dupa noi un trunchi de copac ca sa-l facem pod si sa traversam raul.

     A mai trecut o noapte, dar afara peisajul s-a schimbat radical. Ninge cu niste fulgi grasi. Pana si paienjenii sunt luati prin surprindere. In trei zile in Vrancea am prins patru anotimpuri. Noi ne intoarcem acasa.   

Drummond la Lakers

 

     Nici nu am cantat bine prohodul de sezon pentru Lakers si iata-i cu o mutare importanta. Andre Drummond si Cavs s-au inteles la un buyout, iar centrul abonat la double double-uri a optat, dintre mai multe optiuni aflate pe masa lui, pentru Los Angeles Lakers. Cum si Nets au facut aceeasi manevra cu LaMarcus Aldrige, toata lumea s-a revoltat, rich get richer, small market teams have no chance, super teams... textele obisnuite. 

     Pana una alta Lakers au rezolvat problema pe termen scurt. Drummond o sa se inhame imediat la caruta si o sa o traga inainte. Mai sunt vreo 30 de meciuri din sezonul regulat. Ideal Lakers ar putea ramane pe 4 in Vest, dar nici cu locurile 5-6 nu cred ca s-ar supara. A doua veste buna: AD nu mai trebuie grabit sa revina, LBJ o sa-si ia si el maximul de pauza pentru recuperare. Cand vine playoff-ul cei doi ar putea fi sanatosi si odihniti, adica asa cum trebuie pentru repeat. Sunt o gramada de daca-uri in scenariul asta, dar fata de acum 1-2 saptamani Lakers vad o luminita.

Stan Lee's Lucky Man Opening

     Nu am vazut niciun episod din Lucky Man, dar piesa de pe generic si vocea lui Corinne Bailey Rae dau dependenta.

Elif Shafak: Cum sa ramai lucid intr-o epoca a dezbinarii

 

     Citind-o pe Elif Shafak m-am teleportat inapoi in timp in vremurile cand il descopeream pe Erich Fromm in Biblioteca Metropolitana. Sa tot fie vreo... hai sa o lasam asa, fara un numar exact de ani. Si atunci, si acum,  adevarul mi se pare la indemana. Bunoara el se gaseste in carti. Cum il traducem in realitatea noastra - asta e partea cu adevarat dificila. Si aici, eseul Cum sa ramai.. e si el mincinos. Pentru ca nu e un manual, nu e un how to... pe bune, asa cum propune titlul. E o descriere condensata si eficienta a punctului in care suntem si vremurilor recente. Si o viziune a ce am putea, ideal, deveni. Dar cum ajungem acolo? Aceasta-i intrebarea.

Elif Shafak, Cum sa ramai lucid intr-o epoca a dezbinarii, Polirom