Marriage Story

     Probabil ca un titlu ca Divorce Story ar fi sunat mai trist, dar cumva mai potrivit. Pentru ca despre casnicie nu e vorba decat retrospectiv - ca-n niste cioburi imprastiate pe jos dupa ce oglinda s-a spart, pe care le cureti mai atent sa nu te tai sau sa vezi in ele partea care-ti covine decat sa-ti amintesti ce a fost odata cu adevarat. Iar in rest e vorba despre o masinarie a divortului care ii toaca, social si personal, pe cei implicati. Si care nu lasa nicio scapare, nici cand pornesti la drum cu cele mai bune intentii.

     Marriage Story e deopotriva bland si abraziv, ofera intimitate si emotioneaza pe bune, fara sa cerseasca sau sa stoarca. Faptul ca e bagat in seama la Oscaruri e un lucru misto. Pentru ca e o poveste simpla, dar incredibil de bine spusa si minunat jucata si slefuita. Si intotdeauna ar trebui sa fie loc si pentru ele. Iar pe cei care au trait un divort (al lor sau al parintilor lor), myself included, filmul asta n-are cum sa nu-i atinga.


   
     Se gaseste pe Netflix.

Inima grea (scurtmetraj)

 INIMA GREA*

EXT. INTERSECTIE. ZI

Semaforul se face verde si cateva masini se misca lent printre urmele de zapada. Din turturi clipoceste apa. MAGDA (68) calca apasat prin amestecul de zapada si apa. Are bocancii cu doua numere mai mari, o haina zdravana care-i acopera genunchii, fular si caciula ponosite.

                                   MAGDA
                         Hai odata ca nu mai prindem nimic!

In urma Magdei vine ICA (71). Mers sovailenic, par la vedere, carunt si nearanjat, parpalac subtire si pantofi in picioare.

                                   MAGDA (CONT'D)
                         Cum naiba ai ajuns tu la loto, tot nu pricep!
                             (isi face cruce)
                         Iarta-ma, Doamne, ca vorbesc asa!
                         Dar ma innebuneste Ica.

EXT. IN FATA UNUI SUPERMARKET. MAI TARZIU

Cele doua batrane stau una langa alta.

                                   MAGDA
                         Daca nu era colonelul, nici ca aflam ca esti acolo.
                         Fuguta dupa tine, fuguta inapoi... Cine stie
                         acum cat e ora, am pierdut praimtaimul.

                                   ICA
                         Praitai?!?

                                   MAGDA
                         Offff! Ca la Antena 3. Cand e toti
                         telespectatorii seara la Gadea.

Din supermarket iese o doamna cam de varsta lor, imbracata brici. Lasa sa-i coboare din brate catelul imbracat cu o hainuta rosie.

                                   ICA
                             (sec)
                         E 12 si un pic.

                                   MAGDA
                         De unde stii?
                                        
                                   ICA
                         Magellan iese la cumparaturi abia la 12:00 cand e frig.
           
EXT. IN FATA UNUI SUPERMARKET. SI MAI TARZIU

                                   MAGDA
                         Ce te costa - ii zic eu...
                         Ma aduci inapoi cu macaraua, la ce dureri de spate am.
                         Auzi la el raspuns! Asa ca... nu s-a dus.
           
Din supermarket iese un tanar si se indreapta spre ele. Are in maini plasele de cumparaturi si restul. Ii intinde Magdei o bancnota de 1 ron.

                                   MAGDA (CONT'D)
                         Bogdaproste! Sanatate, mama!

Tanarul ii intinde si Icai cealalta bancnota de 1 ron. Ica nu-l baga in seama. Magda ii da un ghiont. Ica ia banii mecanic si-i indeasa in buzunar.

                                   MAGDA (CONT'D)
                         Doamne-ajuta! Multumim mult.
             
Tanarul se indeparteaza.

                                   MAGDA (CONT'D)
                         Vezi, Ico, inca mai sunt oameni buni pe lumea asta.
                         Daca Ghita se ducea la bilete si dadea peste un
                         om bun, poate mergeam si noi la bai la anu'.

                                   ICA
                         Bun pe naiba.
                         Ii era prea frig sa-si mai caute portofelul.
                             (pauza)
                         Uneori zici ca suferi de utopie.

                                   MAGDA
                         Ce-i aia?!? Poate de miopie.
                         N-am mai fost la un control nici eu nu mai stiu de cand.
                         Uneori cand astept tramvaiul 13 nu vad exact ce vine si atunci intreb si...
                                               
Ica o ia, dintr-o data, la pas.

                                   MAGDA (CONT'D)
                         Alooo? Unde-ai plecat? Icoooo!

                                   ICA
                         E cum ai zis tu. Gata praitaiul.

                                   MAGDA
                         Praimtaim!
                             (dupa o pauza scurta, mai tare)
                         Ne vedem maine, da?

                                   ICA
                         Da, da!

                                   MAGDA
                         La ora care trebuie? Si unde trebuie?

Ica e deja departe, vorbeste ca pentru ea.

                                   ICA
                         Da, da...

                                   MAGDA
                             (striga dupa Ica)
                         Nu vrei sa trecem pe la covrigi?
                         Tare mi-e pofta de unul din ala cu ciocolata...

Ica ofteaza vag si-si strange buzele.
             
INT. LIVING. MAI TARZIU

Cadrul este foarte strans, nu ne dam seama unde ne aflam.

                                   MAGDA (CONT'D)
                         Se topeste vazand cu ochii. Si nici cine stie ce frig nu mai e...
                         Ai putea sa iesi.

EXT. CIMITIR. IN ACELASI TIMP

Cadrul este foarte strans, nu ne dam seama unde ne aflam.
                                                          
                                   ICA
                         A fost chiar blanda anul asta.

INT. LIVING. MAI TARZIU

Cadrul se largeste, vedem ca Magda sta pe o canapea langa GHITA (70). Amandoi molfaie din covrigi inveliti in aceeasi patura.
                       
                                   MAGDA
                         2 lei, dar am luat si covrigii astia cu ciocolata.
                         Bine, azi mai mult am alergat dupa Ica.
                         Iar are o stare din-aia...

EXT. CIMITIR. IN ACELASI TIMP

Cadrul se largeste, vedem ca Ica sta asezata in dreptul crucii lui DUMITRU MATEUT (1948-2018).

                                   ICA
                         Magduta e bine... Vrea la bai, iar Ghita nu se duce dupa bilete...
                             (pauza)
                          Bai, iti dai seama!

INT. LIVING. MAI TARZIU

Magda si Ghita sunt in aceeasi pozitie. Se uita la ecranul televizorului unde ruleaza imagini cu Mihai Gadea pe Antena 3.
             
EXT. CIMITIR. IN ACELASI TIMP

Ica se strecoara afara din cimitir. Strada e pustie. Se lasa intunericul.

Sfarsit.

*primul draft l-am scris acum vreo 5 ani

Brice de Nice

      Prima oara cand fugim cu Mara de Ziua Principatelor undeva in strainatate. Si pentru ca luni a fost zi libera in step by step a iesit de un weekend extra-lung la Nisa cu bai de soare & pain au chocolat.

     Am zburat cu wizz la ore la care ne-am trezit de voie - chestie esentiala cand calatoresti in 3 - si cu cate un ghiozdan in spate fiecare (si atat!). Desigur ca din al Marei nu au lipsit creioanele colorate, un plush de dimensiuni exagerate, cartile cu Geronimo Stilton sau Findus si jocul Sleeping Queens.

     La aterizare am aflat ca e greva generala in transporturi, ceva cu Macron si propunerile sale injuste privind sistemul xxl de pensii, blah-blah... deci autobuzul pe care voiam sa-l luam nu functioneaza. Intreb un pic ingrijorat: si maine, e tot greva? Din spatele unui plexiglas o doamna imi zambeste cu toata gura: mais non, demain c'est weekend!  No comment si ne suim in taxiul care ne plimba prima oara pe Promenade des Anglais si ne lasa mai saraci cu 32euro - flat fee-ul de la aeroport in oras.

     Ne luam cazarea de la Fabien si iesim sa mancam... daca sunt 15 grade atunci inghetata sa fie! Luam fiecare cate doua gusturi de la Amorino, dar alte cateva gelaterii sunt intr-o raza de 5 minute de mers pe jos de noi - Pinocchio despre care am citit care un gust de snickers bun, Grom-ul pe care-l stim de la Florenta, cateva branduri locale. Grade in termometru sa fie ca inghetata avem de unde testa. Facem cateva cumparaturi si le lasam acasa.

     Ne plimbam ca sa ajungem la Promenade de Paillon unde i-am promis Marei o runda de catarat prin burta unei balene - e doar un loc de joaca! - dar nimerim fata in fata cu o roata uriasa. Hai sa o luam ca sigur vedem balena de sus, propun eu. Orasul vazut de sus: nici urma de balena, dar piata Massena, principala piata a orasului arata grozav.

     Apelam la google maps si ajungem si la locul de joaca. Pe langa burta balenei, mai sunt niste mini trambuline, tobogane si cataratori. Mara trece prin toate de cate 2 ori si intre timp s-a lasat intunericul. Mi-e clar ca vom mai ajunge pe aici, dar acum mergem la cazare, facem niste paste quatro formaggi - acest soul food al Marei - si cadem lati.

     Ne trezim sambata devreme si pusi pe fapte mari. Pornim sa vedem Nisa de sus, din Parc de la Colline du Chateau, dar alegem sa facem drumul pana acolo pe plaja. Iar Mara nu vrea decat sa stea pe plaja, sa arunce pietre in apa si sa se bucure de soare. Intr-un final ajungem la Hotel Suisse, de unde ne-a spus soferul de taxi ca putem lua un lift gratis pana sus pe deal. Prindem o bubuitura fix pe varf de deal si ne cam sare inima din loc. Ma uit la ceas - 12 fix. Oamenii in jur sunt calmi - semn ca e ceva obisnuit. Vom afla zilele urmatoare ca se trage cate un tun la pranz.

     Mara descopera un nou loc de joaca cu un spiderweb urias. Noi descoperim imagini panoramice cu vechea Nisa si noua Nisa. Plus avioanele - private sau de linie - care trec foarte aproape de noi, plus un pescarus tantos pe care il botez pe loc Le Roi de Nice.

     Coboram cu acelasi lift si ne strecuram printre stradute cautand un restaurant pentru masa de pranz. Multe localuri inchise - suntem in plin extra sezon - dar destule oportunitati foto pentru mine. Ne proptim intr-un local traditional si eu aleg scoici cu cartofi prajiti si un cidru local. Desertul il luam mai tarziu si pana acasa mai facem o tura de balena, trambuline si toate cele.

     Pe seara ne vedem cu Morarita, Robin si copiii sai la Parc Phoenix unde e o baie de lumini facuta de chinezi. Aglomeratie mare, francezii nu-s tocmai poporul meu preferat, dar cateva din instalatii si felul in care sunt puse in valoare merita efortul. Ne intoarcem cu tramvaiul si cadem toti lati again.

     Duminica Mara se trezeste infundata si pe low energy. Vantul si ziua lunga de ieri isi spun cuvantul. Planul initial, cel cu pana-n Monaco la oceanograf, e amanat pana data viitoare. O jucam local si pe chill. Iesim tot la plaja, dar o luam spre Negresco. Ne plimbam printre stradute, dar mancam la apartament ca sa fie liniste & confort. Dupa-amiaza iesim cu ideea de hop on/hop off bus, dar ultimul a fost la 4 dupa-amiaza, asa ca ne reprofilam cu un muzeu de Stiinte Naturale - fix 3 camere! si o tura de loc de joaca. Cumparam si niste socca. Mara refuza sa guste, lui Mishu i se pare ca are gust de mamaliga, eu sunt cam singurul care se da in vant dupa ea. Mara descopera la un chiosc de ziare niste dinozauri. Primul ii cade un ankilozaur, apoi un pachicefalozaur, apoi un pteranodon... Pe seara ies dupa o pizza si o aduc la apartament sa manacam impreuna. 

     Las lumea sa doarma in voie si cu tot cu jucatul de Sleeping Queens plecam la 11 fix. Gasim un chiosc de ziare sa mai luam o doza de dinozauri. Ne pica prima dublura, un ankilozaur, dar Mara nu se supara. Ne luam la revedere de la mare si refacem stocurile de la boulangerie cu pain au chocolat si eclere. Cautam o statie de T2 si traversam cateva strazi care luni, la ora asta, arata ca un oras, nu ca o statiune turistica. Tramvaiul ne duce agonizant de serpuit, dar ne duce, la aeroport. Zburam sub 2 ore de la Nisa la Bucuresti si ne mai ia aproape o ora cu taxiul de la Otopeni pana-n Tineretului. Ca sa ne aducem repede aminte ca suntem acasa.

Queen Marie of Romania

     Mi-am propus sa fiu foarte atent cu alegerile pe care le fac in 2020. Se produce atat de mult incat mi se pare esential sa nu pierd timp cu lucruri care nu merita. Din pacate cu Queen Marie of Romania am gresit. E chiar mai mult decat pieredere de vreme - m-am enervat pentru ca mi se pare o ocazie uriasa ratata.

     Mi-au placut Roxana Lupu, costumele si locatiile. In rest - nimic. Scenariul n-are zvac, povestea si personajele nu se incarca nicaieri de emotie (desi in permanenta ni se spune pe gura ca trebuie sa ne emotionam), regia e pe alocuri barbara, lipseste acea muzica care sa potenteze discret, dar atat de necesar momentele cheie. Sa ai un personaj ca Regina Maria si acel moment istoric si sa vii cu atat de putin...

J'ai perdu mon corps

     Stiu ca 2020 abia a inceput, dar am vazut destule filme la viata mea ca sa va spun ca, la final de an, J'ai perdu mon corps va fi pe lista celor mai bune filme vazute de mine. Pe alocuri te sperie, pe alocuri te emotioneaza - dar e tot timpul atat de viu si creativ.

     Un baietel ce visa sa devina astronaut si pianist, ramas orfan in Rabat, ajunge dupa ani pizza delivery boy la Paris unde isi cunoaste jumatatea.  In paralel o mana (incheietura si degete ca sa fie totul clar) scapa dintr-un frigider si vrea sa ajunga... undeva. Despre viata si cum e ea, uneori nedreapta.

     Sunetul si muzica sunt absolut incredibile. Nominalizare la Oscar pentru animatie lungmetraj pentru Jeremy Clapin si Guillaume Laurant. Disponibil pe Netflix.

One Child Nation

     Docu despre cum au facut chinezii planning familial cu forta - cu propaganda intr-o mana si cu sterilizarea cu forta in cealalta. Si cum se privesc in oglinda astazi autorii de facto ai ei.

     Nu e usor de dus, dar e o lectie de istorie care trebuie spusa. Sunt multe unghiuri din care poti privi situatia. Da, China avea o problema uriasa - o bomba demografica care ii ticaia lent, dar sigur. Felul in care Partidul a ales, insa, sa o dezamorseze... e atat de dureros si de degradant la nivel uman incat nu poti sa nu te gandesti ca poporul cu totul a suferit o trauma uriasa.

The Capture: season 1

     Nu stiu de ce nu s-a auzit in bula mea despre The Capture. E o incrucisare excelenta de Bodyguard cu Line of Duty. Totul pus intr-o tema la ordinea zilei - deepfake-urile folosite de chiar de serviciile secrete.

    Britanic (BBC) asa ca scurt, cu o poveste comprimata in sase episoade facute brici. Tensiune, straturi care se dezvaluie unul cate unul, intrebari de morala si etica bune de pus si un final destept - cazul sezonului e inchis oferind satisfactie completa, dar si pentru sezonul urmator ramanand cateva intrebari care-si asteapta raspunsul. E complicat sa tii atatea etaje narative suprapuse, sa nu te incurci in ele, mai bine zis sa le faci credibile in ochii spectatorului. Nu stiu cat poate Ben Chanan sa o tina asa - dar pana atunci nu pot decat sa remarc un prim sezon double thumb up.

Despre succesul la box office al lui 5Gang: un altfel de Craciun

      Am fost sa vad 5Gang-ul in primele zile de ianuarie, dar am plecat la Sibiu si abia acum apuc sa scriu doua vorbe despre el. Cand m-am dus eu sa-l vad era deja cel mai bun debut romanesc de nu stiu cati ani incoace. Intre timp a virat serios spre top 10 incasatori cu lansare in 2019. Ceva inimaginabil pentru mintea mea - in 2019 au fost doua romanesti comerciale care s-au batut pentru un loc cu alde Marvel-uri, Fast & Furious-uri sau Frozen-uri. Din start deci chapeau pentru succesul la public repurtat.

     Ca paranteza - 2019 e un an atipic in istoria recenta a box office-ului romanesc, dar cu siguranta replicabil - in majoritatea tarilor exista cateva titluri locale care se bat de la egal la egal cu francizele cu bugete uriase. Trebuie doar sa intelegi ce vrea publicul si sa livrezi pachetul corect - produs+promovare+programare & distributie. De data asta feeling-ul meu e ca nu suntem in situatia cu o floare nu se face primavara, ci in aia cu drumul cel bun. Unde prin bun inteleg ca e nevoie si de filme care sa faca bani, nu doar de filme premiate in festivaluri care nu aduna spectatori acasa.

     In salile de cinema succesul la noi si oriunde are mare legatura cu tot ce inseamna marketing. Si 5Gang e un produs bine gandit. Targetul e foarte clar - 6-12 ani si produsul curatel, cumintel (la fel cum Oh, Ramona! mergea pe un 12-20 fiind acneeic cu perdea). Bugetul e mic, dar numele locale sunt extrem de atractive pentru target si promovarea s-a facut la greu in online, adica fix unde trebuie. Avantajul cand te duci dupa publicul tanar e ca el ajunge relativ usor in sala de cinema. Pentru ca o frecventeaza oricum. Si nici nu e asa pretentios. N-a vazut asa multe si inghite mai pe nemestecate. Mai mult - s-ar putea sa fie dispus sa revada filmul tot in cinema. Un film precum Maria, Regina Romaniei presupune un public mai in varsta, dezobisnuit de mersul la cinema si mai pretentios. Nu e imposibil, drept dovada ca si acest titlu de esenta istorica s-a miscat bine la box office in 2019 (2.8m RON nu sunt deloc de lepadat). Alta chestie desteapta e legarea filmului de ideea de Craciun si valorile sale (vezi si 2 filme Ho Ho Ho care vanau aceleasi emotii). Fiind vorba de un film de Craciun programarea in cinematografe vine, desigur, in decembrie. Unde consumul la noi e in varful sau anual. Deci la fix ca sa maximizezi incasarile. Chit ca in film nu vedem nici macar un fulg de nea... (sa zicem ca de vina e bugetul). Chit ca implicit se promoveaza si valori contrare celor promovate explicit... Dar nu-i pot reprosa asta lui 5Gang cand ditamai Disney e mama si tatal lor cand vine vorba de duplicitate in valori promovate...

Marginimea si Sibiul: liniste, traditional si alb

     Ne-am luat vacanta pentru ca... avea Mara vacanta! Cand esti parinte cam asa stau lucrurile... Am ales sa mergem in Vale, un sat din Marginimea Sibiului. Populatie: 338. Wifi: lipsa. 3G: rar. Cand am plecat inapoi spre casa dupa 5 zile, Mishu a zis: ascultati linistea asta ca o sa va lipseasca in curand.

     Cele mai multe zgomote din Vale le-am auzit din partea pasarilor si a gastii lui Razvan. Primele erau peste tot. A doua am cunoscut-o la derdelus - vreo 7 copii din sat de la 5 la 12 ani. Tot din sat am luat si mancare. Locurile sunt cunoscute pentru oierit, asa ca n-a fost o surpriza ca laptele, untul si branzeturile au fost la superlativ. Nici cu gulasul n-am facut o alegerea rea. Dincolo de Vale am ajuns la Sibiu si spre Paltinis.

     In Sibiu era... liniste. Mereu ma surprinde cata liniste poate fi aici. Am vazut urmele targului de Craciun, am patinat, am mancat la Kulinarium si am gasit niste dinozauri in curtea Mezeului de Stiinte Naturale cu intrarea pe Strada Cetatii - autorecomandata drept cea mai frumoasa strada din oras.

     Spre Paltinis ne-am luat si portia de alb dupa care venisem. De derdelus si de ingerasi facuti in zapada. Mishu a vazut niste urme si a dat verdictul ca o experta - lup! Cinci minute mai tarziu un caine latos s-a ridicat de unde dormea si a pornit sa traverseze diagonal tot tabloul de iarna pe care il admiram. Iete lupul! 

     La dus si la intors am zburat pe vreo 30km de autostrada de pe langa Sibiu. Am ajuns la concluzia, inevitabila, ca tara asta ar fi grozava cu niste autostrazi decente.

Abstract: The Art of Design (season 2)

     L-am savurat cat mai lent posibil.

     La sezonul 2 Abstract reuseste performanta, deloc la indemana, de a pastra nivelul de excelenta setat odata cu sezonul de debut. Nu stiu cat o sa poata sa mai faca asta. Pana la urma volumul tinde sa determine o scadere in calitate - lucru pe care l-am simtit deja la Chefs Table, pe care eu il asez la acelasi nivel cu Abstract - si anume super premium. Cele mai spectacoloase Abstract-uri de aici mi s-au parut Olafur Elliason, Neri Oxman si Jonathan Hoefler.

Generation Wealth

     Haotic si enervant de inegal. Sunt cateva povesti inauntru care iti raman in cap multa vreme dupa vizionare, dar pe care le-as fi vrut dezvoltate, adancite. Exista insa si o parte personala pe care as fi scos-o cu totul din Generation Wealth - nu se aseaza bine cu intregul, ba chiar il distorsioneaza cumva.

     Laura Greenfield se uita in arhivele sale si regaseste personajele de altadata analizand cum a deraiat visul american incepand cu anii '80 incoace si cum s-a molipsit de el intreaga planeta de la Moscova la Beijing. Nici placut, nici comod de privit. Insa lipsit de acea lovitura care sa te faca knockout.

Klaus

     A trecut anul si n-am apucat sa scriu doua vorbe despre animatia Klaus. Origin story pentru Mos Craciun facut de spaniolul Sergio Pablos (creatorul francizei Despicable Me) si disponibil pe Netflix.

     Fara sa se duca prea mult in sirop si fara sa exagereze cu umorul - desi avea loc sa cada in fiecare din pacatele astea, Klaus a iesit fix ce-ti poti dori pentru Sarbatori - un feel good movie pe care sa il poti revedea an de an despre bunatate si schimbare. Si tehnic vorbind, Klaus e o mica bijuterie - despre asta puteti citi aici.

Un pic de Brasov

     Sau varianta cu cifre: 27 de ore si 32 de minute la Brasov. A treia zi de Craciun (exista asta?) ne-am trezit de voie, am pus fiecare cate un ghiozdan in spate si ne-am suit in masina. Cu care ne-am dus fix... pana la Gara de Nord. De unde am luat un tren privat (daca ar fi avut si geamurile spalate ar fi fost cu adevarat magic) catre Brasov. Punctual, doua ore si jumatate mai tarziu, deci mai repede decat daca am fi ramas in masina, cumparam bilete pentru autobuzul 51. Cel care avea sa ne duca pana la Biserica Neagra.

    Inainte sa ne luam cazarea din Piata Sfatului - daca tot stam o singura noapte, boieri sa fim! - ne-am oprit la Vino e sapori pentru un pranz italienesc. Local mititel, dichisit si putin populat. Mancarea a venit repede si toata lumea a fost thumb up in privinta alegerilor facute. Am lasat in urma noastra un turist japonez solitar care cu o mana tinea mobilul si cu cealalta aparatul foto in timp ce mancarea i se racea in farfurie. N-am facut prea multi pasi si am ajuns in mansarda noastra de vis. Mai mult spatiu decat la noi acasa, decoratiuni de sezon simpatice, iar de la fereastra vedeam mare parte din Piata Sfatului unde era targul de Craciun.

     Unde la lasarea intunericului am ajuns negresit. Mara s-a dat in carusel si trenulet. Facut poza, poza pusa pe magnet, magnet pus pe frigider amintire. O fetita facea playback, dar Mara a aplaudat-o frenetic. Nu m-a lasat inima sa-i spun ca e playback. Ne-am plimbat printre casute si am declarat-o castigatoare pe cea cu globuri, jucarii si tichii din fetru viu colorat. Targul e mult mai mic si mai modest decat cel de la Sibiu. A aparut Anca si am baut cu totii un vin fiert. Si ne-am plimbat cu Mara incantata de balonul ei cu beculete colorate branduit cu Pocoyo. Castane si fotografii pentru mine.

     A doua zi dimineata lenea a fost totala si intentionata. Afara ningea ca si cum cineva freca doua bucati de polistiren expandat. Acoperisurile au capatat look ideal de poze. A fost si ceata, a fost si vant, dar pana la 11 cand am iesit noi pe usa se linistise treaba.

     Am facut cel mai mic om de zapada imaginabil si ne-am razboit cu bulgari in timp ce am urcat la telecabina. Apoi telecabina ne-a urcat pe Tampa. De sus de tot Mara a tras o concluzie opusa asteptarilor mele - tati, e mic Brasovul asta! Ne-am dat jos de pe Tampa si am vrut sa ne testam claustrofobia pe Strada Sforii. Bine branduita, semnalizata si vopsita, este una dintre cele mai stramte strazi din Europa. Si de acolo la pas catre Trattorian pentru pranz. Tot italienesc ca sa fie toata lumea ubermultumita. Ghiftuiti bine, ne-am recuperat rucsacii si am pornit catre casa - taxi, tren, Viespea Verde.

Bradul nostru DIY

     Pentru ca Mara a venit de la scoala cu ideea ca un brad taiat = mai putin oxigen pentru oameni, am ales sa construim noi insine un brad anul acesta. Ne-am apucat, slava Cerului, din timp. Pe la inceputul lunii decembrie am mers la furat  cules de crengi si crengute din parc. Am cules dupa puteri, destule cat sa avem si rezerve, le-am luat sub brat si ne-am intors acasa.
     
     Mishu si-a dat seama ca mirosul nu era tocmai in regula - semn ca tovarasii patrupezi isi marcasera teritoriul in plimbarile lor prin parc si nimerisera si crengile noastre. Asa ca a urmat o runda de spalat & igienizat. Apoi le-am lasat pe scara blocului la uscat cu un mesaj "nu aruncati, multumim".

     Miracol de Craciun in avans, nimeni nu s-a atins de crengi si dupa doua saptamani a venit vremea sa le curatam de coaja. Operatiune facuta de toata lumea din casa mai putin de Zog, care, deloc surprinzator, a preferat confortul unui calorifer mediu incalzit.

     A urmat, un weeekend mai tarziu, datul cu lipici si cu glitter colorat. Aici maestra de ceremonii a fost Mara. Eu m-am ocupat mai mult de curatenia bancului de lucru si a covorului din living dupa. Deja aveam o idee despre care sunt cele zece crengi pe care vrem sa le folosim.

     Mishu a tras sforile. La propriu - sforile cu care a legat crengile unele de altele. Eu am batut un cui si uite asa scheletul bradului nostru a fost ridicat. Mara si-a adus aminte de toate globurile facute anul trecut la gradi si anul asta la scoala si le-a pus cum a vrut. Am gasit si o stea de pus in varf. Mara a adus niste clopotei, Mishu niste beculete si le-am pus care cum a vrut si cum a putut.

     Ziua arata bine, dar seara, pe intuneric, arata grozav. De unde l-am botezat Vegas.

 

Sound Bites (2)

   
     Clopote si toaca, biserica Slobozia, cartierul Tineretului, martie 2018.
 

     Bila molfaie, februarie, 2016.


   
     Handpan (instrument muzical) si Mara care voia sa ne duelam, parcul Tineretului, aprilie 2018.

Best of 2019

     Cel mai bun film vazut in cinemtografe

Parasite. Cred ca nici macar n-am apucat sa scriu despre el pe blog. Zic acum: esenta sud coreeana pura. Iesi din sala in stare de soc si, chiar daca mai sunt doua luni pana la finalul anului, stii ca ai vazut cel mai bun film al anului.

     Cel mai bun film romanesc

Ca-ntotdeauna vad romanestile alandala, iar in 2019 mi-au placut foarte tare, nu pot sa las vreunul p-afara, trei titluri:
Pororoca. Poate ca daca nu eram tata... dar nu, cred ca tot m-ar fi “agatat” emotional. Rar vezi la noi un element thriller asa bine executat.
Caini. Western chiar in zilele noastre.
Calatoria fantastica a Maronei. Un feel good animat cu creativitate debordanta.

     Cel mai bun documentar

American Factory. De cand l-am vazut au trecut cateva luni bune si ma tot intorc la el in discutiile pe care le am cu ceilalti. Semn ca isi merita locul in acest best of.

     Cel mai bun serial

...au fost multe dezamagiri - American Gods la sezonul 2 nici nu l-am putut termina de cat de prost l-am gasit, Eve mi s-a parut ca a luat-o prin papuris tot de la sezonul 2, iar Gomorra si Peaky Blinders, ambele la sezonul 4, au fost si ele sub asteptari. Au mai fost si alde Bad Banks sau Moscow Noir care au pus in centru lumea finantelor, deloc rele, dar nici cu adevarat memorabile. Intr-o lume in care se produc seriale in draci, eu nu am gasit unul care sa merite atributul de best.

     Prima mentiune speciala

Eighth Grade. Un coming of age al unei adolescente americane din zilele noastre. Pentru autenticitate si naturalete.

     A doua mentiune speciala

On Impact de Stephen King. Un articol despre intamplarile vietii si moarte. Autobiografic 100%. Articolul aici.

Moonlight Sonata: Deafness in Three Movements

Un docu peste care am dat intamplator (mai exista intamplator astazi cu toate datele personale stocate?) pe HBO Go. Despre o familie la care fiecare a doua generatie sufera de pierderea auzului, despre progresul tehnologic (implanturile cohleare), aspecte psihologice mai subtile si un pic despre Beethoven.


     I-am gasit mai interesanti, mai profunzi si mai memorabili pe bunici decat pe nepoti, iar polish-ul animat foarte fain - dar per total lui Moonlight Sonata ii lipseste acel ceva, e dezarticulat si nu duce cu adevarat nicaieri.

Umbre 3

     Relache si compania in alte 7 episoade. Emilian match-uit in nebunia sa de Nicu spaniolu'. Chestie care balanseaza al naibii de frumos. In rest suntem in reteta obisnuita: dialoguri bestiale, grija la detalii vizuale, un ritm un pic sub ce-as vrea... Si un final care m-a dus cu gandul la Breaking Bad. Nu pentru ca Relu n-ar fi fost bad din primul minut al primului sezon, ci pentru ca... he is really breaking it.



   

Octombrie si noiembrie 2019 in EPL

     Alte 7 etape scurse din sezonul 2019/2020 au adus cateva clarificari.

     La varf Liverpool a ajuns la un avans de 11 puncte fata de City. Cormoranii au deja o mana pe mult ravnitul si asteptatul titlu, doar o scadere serioasa de forma ar putea sa schimbe soarta sezonului. Chiar daca au castigat la limita cateva meciuri, Liverpool arata maturitate si concentrare. City joaca in continuare un fotbal foarte bun - au cel mai bun pasator, cele mai multe goluri inscrise si cele mai multe pase reusite, dar ceva le lipseste. In defensiva, incaseaza prea mult si prea usor. Mendy e o umbra a ceea ce a fost. Lipseste ancora Kompany, lipseste spiritul lui City. Nici in fata nu e de fapt roz. Kun si Silva sunt mai batrani si mai des accidentati, iar Gabi Jesus e de multe ori absent nemotivat. La nivelul asta nu ai voie sa dai blank dupa blank. Singura lumina e KDB. Belgianul a fost singurul caruia nu i-au tremurat picioarele, ba chiar a reactionat cu un orgoliu si o determinare care ii dovedesc clasa. Sterling sau Bernardo nu sunt din aceeasi liga. Sau poate primul deja se gandeste la Real Madrid. La coada clasamentului, Watford a pierdut 1-2 dupa ce a condus-o 1-0 pe vecina de suferinta Southampton si pare condamnata sigura la retrogradare.

     Spurs s-au despartit de Pochettino. Trist, dar necesar pentru ca echipa parea blocata mental si toate solutiile incercate esuasera. Solutia de a-l instaura pe Mourinho... nefericita. Rezultatele imediate au fost bune si cu cateva victorii legate, Spurs au urcat semnificativ in clasament. Dele Alli s-a trezit la viata. Ce va fi insa pe termne lung? Poate Mou sa se curete de rugina, sa nu cada iar in dramatisme, sa nu-si critice elevii, sa nu-i puna sa se bage cu fundul in poarta? Poate Mou sa nu fie Mou? Cred ca Spurs au gresit apeland la portughez, dar mai vorbim despre asta peste un an. Cei de la Arsenal s-au despartit de Emery. In sfarsit! Ce am vazut din partea tunarilor a fost jalnic in ultimele luni. Pepe nu s-a integrat inca, ok, dar cu lotul lui Arsenal nu poti sa baltesti sub locul 8 in EPL. Ai in fata un Lacazette si un Auba! Iar mental echipa era praf.

     Leicester City again! Surpriza, desi unii o vedeau in top 6, sunt Vulpile. De cand am facut eu poza clasamentului, au mai castigat un meci, sunt pe 2 cu 32 de puncte. Defensiva solida, Ndidi recuperator de incredere, in fata cu un James Maddison cu sclipiri si un Jamie Vardy in vana, ce sa-ti mai doresti? Sa o ajunga pe Liverpool nu sunt sanse, dar sa o intreaca pe City da. La City pierderea sperantelor la titlu va trage echipa in jos, in vreme ce locul 2 e o miza in sine pentru Leicester.

Octombrie si noiembrie 2019 in NBA

      A trecut un sfert din sezonul regulat cat ai zice Luka. Pana sa zici si Doncic, parca vad ca vine All Star Game-ul peste noi. Si pentru ca mai nou joc un fantasy NBA, am inceput sa fiu foarte atent si la performantele individuale, nu doar la liniile de clasament ale echipelor...

     In Est treaba e cumva asteptata. Bucks on top cu Greek Freak facandu-si treaba la nivel de MVP - 31/13/6 si titlul de cel mai eficient jucator al ligii. Pentru Bucks provocarea adevarata va veni in playoff, acolo n-au voie sa greseasca. Raptors, ramasi fara Kawhi, se tin foarte bine. Adevarul e ca nici inainte sa vina el nu aveau probleme sa termine sezonul regulat la varful conferintei deci nu e vreo surpriza. Pascal Siakam a primit un max contract si presteaza fix de banii astia - 25/8/4. Boston cu Kemba in loc de Kyrie e ce trebuie - o echipa de muncitori care-si vad de treaba. Tatum si Brown arata mai bine pe cifre, dar Hayward, cand sa prinda aripi a patit-o iar cu o accidentare. Boston are motive legitime sa creada ca va fi in top 4 in Est la final de sezon, iar la TD in playoff... O surpriza e Miami Heat. Jimmy Butler a fost hot to start, avea ceva de demonstrat. Intre timp s-a mai racit, dar Heat e peste Philly si Indiana. Daca Pacers fara Oladipo sunt doar o echipa muncitoare, Sixers nu prea au scuze. Simmons a dat primul sau cos de 3 intr-un meci in NBA, yuppy!, Embiid e o bestie. Si totusi... ceva nu se leaga. Cifrele lui Embiid sunt mai jos ca anul trecut, iar cu Raptors, cei care i-au scos acum cateva luni din playoff, a jucat 32 si a dat... 0 puncte! Asta nu inseamna ca nu vor prinde playoff, dar fara o finala de conferinta sezonul va fi flop. Spre coada Estului e Brooklyn Nets. Kyrie traieste acelasi scenariu ca-n Boston. O echipa tanara si cu o identitate bine definita la care se adauga Kyrie. Efect? Un regres. Cu Uncle Drew in teren Nets erau sub .500, dupa o accidentare a lui Kyrie Nets au trecut pe +.500. Nasolica, dar probabil e un sezon de tranzitie in asteptarea lui KD.

     In Vest Lakers si LeBron sunt in total control. Asta dupa meciul de deschidere cand Clippers i-au capsat ca lumea. Care Clippers fac load management la greu si par focusati pe playoff. Si care pot da peste 150 de puncte intr-un meci fara prelungiri. Daca Regele e insa iarasi rege - cu 25/7/11, nici AD nu e departe - cu 26/9/3. Si atunci care pe care? Lakers sau Clippers? Ramane cum am stabilit: vorbim in playoff, acolo e miza adevarata. In rest, Nuggets sunt iarasi sus, desi unii nu credeau ca vor sta tot acolo, la fel si Rockets unde The Beard are 36/6/7!!! Aseara iar a dat 60 de puncte intr-un meci. Cu toate astea sunt doi jucatori mai eficienti ca el. De Greek Freak am zis deja, iar al doilea e... Luka Doncic. Un sophomore cu cifre de MVP - 30/9/9, o senzatie pur si simplu. Americanii care strambau din nas inainte de draft, acum nu stiu cum sa-l mai laude. Iar Mavericks cu Doncic si Porzingis e clar in playoff picture. La fel si Jazz. Pentru ultimele doua locuri se vor bate mai multe echipe - Wolves si Suns sunt acum in, dar Blazers sau Spurs vor da tarcoale. Warriors sunt intr-o situatie incredibila. De la finalisti NBA, la ultimul loc in Vest. Sezonul ar fi trebuit sa stea in Steph plus Russell plus Draymond, dar rand pe rand toti au ajuns pe bara. Pana sa revina ei sunt multe nume noi care capata o experienta importanta. Warriors au sansa sa reconstruiasca repede si bine.