The Magnificent Life of Marcel Pagnol (coming 2025)

 

     Intr-o lume in care rabdarea a fost stearsa din dictionare, aflu ca la Cannes Sony a cumparat drepturile pentru The Magnificent Life of Marcel Pagnol, o animatie semnata de Sylvain Chomet ce va fi gata in 2025. Eu abia il astept! Da, da, in 2025, eu abia il astept! Cele cateva still shots care au aparut sunt pur si simplu irezistibile.

 

EPL: finalul sezonului 2021/2022

 

     Asta am postat in timp real in timp ce urmaream ultimele minute ale ultimei etape ale sezonului din Anglia:

     La inceputul sezonului o vedeam pe City campioana, pe Chelsea pe 2, pe United pe 3 si pe Liverpool abia pe 4. United s-a facut iarasi de ras, a terminat pe 6. Incepe sa fie o poveste gen Petrica si lupul. Urmeaza ten Hag. Chelsea are scuza faptului ca razboiul din Ucraina a dat peste cap clubul, in conditiile astea locul 3 nu e de lepadat. Clubul se vinde, pare ca va intra pe mana unor americani. Liverpool i-a suflat in ceafa lui City pana in ultimele secunde. In plus are ambele cupe castigate in Anglia in acest sezon si, cireasa de pe tort, va juca finala UCL cu Real Madrid. Pentru Klopp si ai lui a fost un sezon excelent. In schimb, desi cu 4 titluri in 5 ani, Pep nu e relaxat. Nu mai are vise de UCL, s-au transformat, dupa atatia ani, in cosmaruri UCL. Vine Haaland, masina de goluri norvegiana de doar 21 de ani. Am zis mereu ca Gabi Jesus nu e ce trebuie. O fi Haaland? Desi Arsenal si Arteta au avut o serie buna pe final de sezon, Spurs au terminat deasupra, au prins top 4 si un loc de UCL pentru la anul. Chestie care ma bucura tare pentru ca sper ca Harry Kane sa ramana la Spurs pentru toata cariera lui. Old school.  

Playoff 2022: finalele conferintelor

 

     Nu se intampla des sa le nimeresc la marele fix, dar in runda precendenta asa a fost. Am zis Miami in 6 si asa a fost, am zis Boston in 7 si asa a fost, am zis Golden State in 6 si asa a fost. Si am zis ca va fi surpriza Doncic si am luat Dallas in 7. Si... asa a fost! 

     E cert ca vom avea finaliste NBA fresh fata de sezonul trecut. Si am mai bifat cateva concluzii personale. Cea mai importanta: James Harden e pa-pa! Asadar:

     In Est: Heat, favorita numarul 1, ramasa in cursa. In prima runda n-a avut prea mult de lucru cu Hawks, in a doua ceva a fost, dar nu mare lucru. Harden nu mai duce, iar Embiid era cu multiple accidentari. Butler e beton, si-a elevat jocul iarasi in playoff. Bam o sa munceasca, intrebarea e cine iese la rampa. E nevoie de niste shooting care sa si intre. Evident Herro ar fi principalul candidat, dar Miami e o sursa inepuizabila de cvasi-necunoscuti care ajung sa livreze. De partea celalalta: Boston Celtics. Tatum si Brown plus un Smart si un Horford care au iesit cand si cum trebuia la rampa i-au scos pe Nets, adica Durant, si Bucks, adica Giannis. Va fi strans, dar iau Boston in 6. History is calling.

     In Vest va fi Doncic v. Steph, Klay si Draymond. Da, Luka is the truth cum bine a zis Colin Cowherd, dar pur si simplu Warriors, batrani si imperfecti, isi vor canta cantecul lor de lebada acum. Iau Warriors in 6. 

Zero Fucks Given

 

     Sau in original Rien a Foutre. 

     Chiar si petrecand prea mult in dedesubturile unei companii aeriene low cost, uitand poate pentru prea mult timp de eroina lui, filmul asta nu m-a pierdut. Sunt avid sa vad ce e in spate, ce e dedesubt, ce e pe langa. In plus actrita din rolul principal, nimeni alta decat Adele Exarchopoulos, livreaza fara cusur o personalitate disociata, zambeste cu gura in timp ce ochii stau sa planga. Pana la final am aflat si de ce.

 

    

     

Mr. Jones

 

     La Elvira Popescu, in cadrul Festivalului de Film European. Un film manusa pentru zilele pe care le traim. 

     Un jurnalist galez razbeste prin Rusia de la inceputul anilor ‘30 si vede cu ochii lui foametea provocata de Stalin in Ucraina, dar apoi in calea aflarii adevarului de catre toata lumea se opun santajul bolsevicilor, interesele economice straine si imbuibatii noului val - inclusiv un jurnalist castigator de Pulitzer. 

       

     N-ai ce sa-i reprosezi. E produs, regizat si jucat asa cum trebuie. Pe alocuri parca as fi vrut un pic mai multa rabdare, sa stau mai mult cu feeling-ul personajului. Inteleg ca la premiera filmul avea cu vreo 20 de minute in plus. Lumea s-a plans ca e lungit si asa am ajuns la varianta actuala. Probabil ca mie mi-ar fi placut si mai mult cu acele minute lasate inauntru.

Azul mallorquin

 

     O saptamana de vacanta/concediu de Paste pe insula Mallorca cu Mihnenii. Luat bilete Ryanair cu ceva timp inainte, facut planul la o sticla de vin: rent a car si mers in nord, pe langa Alcudia, pentru cinci nopti plus inca doua in Palma. De unde a ramas zicala “5 cu 2”. Cum fu? Pe foarte scurt: de vis!

     Orarul de zbor e rezonabil, Ryanair a fost ok cap coada, iar clientii de Palma sunt mai relaxati decat pe alte destinatii spaniole. Rent a car-ul a rezultat intr-un Jeep Renegade. Cred ca n-au avut sa-i dea lui Mishu o masina in clasa compact asa ca ne-au facut un upgrade fara sa ne ia bani in plus. Chestie care lui Mishu i-a cam placut. 

     Mallorca are o autostrada care leaga Palma, in sud, de Alcudia, in nord. Si faci maxim o ora traversand insula. Cand am ajuns la cazarea noastra din Marina Manresa, hop si niste ploaie cu vant. Gazda era un batranel care a tinut sa ne treaca in revista fiecare camera. Eu, cu spaniola mea ruginita, am fost interlocutorul sau de baza. Si, si, claro, bien, gracias, martes a las dos de la tarde, hasta luego, si, si, por supesto, gracias. 

     Mamele au plecat dupa gazda care le-a auto-condus la un supermarket. Tatii au ramas cu copiii, bagajele si casa noua. Daca ne duceam noi la cumparaturi nu ne intorceam cu ce trebuie si iesea sigur scandal. Asa? S-au intors ele cand au vrut si cu ce au vrut si n-a iesit scandal. Pe seara era mai bine sa te uiti pe prognoza de a doua zi din telefon - senin si spre 20 de grade - decat afara - plante indoite de rafale de vant si ploaie cu schimbari de directie. Ce-i drept, nici ca ne-a mai plouat in restul vacantei. 

     In diminetile care au urmat am iesit la alergat, m-am salut cu britanici si nemti iesiti la fel ca mine sau cu cainii la plimbare, am tot marit traseul descoperind poteci care duceau la banci asezate strategic pentru a te bucura de rasarit si apus si am ajuns pana la plaja Sa Font de Sant Joan. 

     Iar peisajul de pe terasa casei a fost best ever. 

     In prima zi ne-am aruncat pe drumul serpuit, cu pante zdravane, care duce pana in Sa Calobra. Un soi de Transfagarasan de Mallorca. Stres pentru soferi pentru ca erau zeci si zeci de biciclisti care urcau si coborau in grupuri mari. Pe coborare ne depaseau si noi rulam cu 60-65 km/ora. Simteai ca e soseaua lor, nu a masinilor. Peisaje de cinci stele si mancat de pranz la impinge tava. 

     Plimbat per pedes pana la locul in care Torrent des Ferrets se varsa in Mediterana. 

     Pe drumul inapoi: un town stop la Pollenca. Mara si-a cumparat un volum cu Tea Stilton in spaniola, am primit un sfat bun si am mancat o paella delicioasa si ne-am fatait prin centru. 

     A doua zi era cu risc de ploaie. N-a fost, dar ca sa nu riscam am mers in Palma la Acvariu. Aglomerat, un coral, un rechin, reteta clasica. Mara s-a pozat cu un papagal pe umar si si-a ales un narval de plus botezat Zoey de la magazinul de suveniruri. 

     Apoi am ales inspirat - town stop la Valldemossa. Locul nasterii Catalinei Thomas, intre timp sanctificata, si al unor intalniri amoroase intre Chopin si George Sand. Si un oras… 100% instagramabil. Practic orice poza faci aici e buna de urcat pe site-urile de socializare. Ne-am gasit cu greu un loc de mancat de seara, franti de oboseala, iar sangria nu a fost ce trebuie. 

     Dupa doua zile de alergatura am zis sa luam o pauza: am decretat o zi de plaja care debuteaza cu o vanatoare de cadouri de Paste. Apoi ne incolonam si per pedes pana la Sant Joan. Pe drum, pentru ca deja stiam ce vreau, am pozat un garaj pentru barci si cateva vile dupa care n-are cum sa nu-ti lase gura apa. Preturile sar de 1m de euro, asa ca… Facem castele de nisip, astea sunt gratis, si o cura de turcoaz pentru retina, dar apa e prea rece de baie. Mai putin pentru Mihnea, dar el e din alta specie termica. 

     Dupa-amiaza: town stop - Arta. Un pic sub asteptari venind dupa Valldemossa, dar Santuari de Sant Salvador e la inaltime, pitoresc si depopulat. Fac un filmulet epic cu toata trupa. Iar in oras rezervam o masa pentru ca sa mancam ca lumea. Calamar, caracatita, tot ce trebuie. 

     Ziua cu numarul 4. Ii lasam pe Mihneni sa plece devreme. Mihnea e pasionat de pasari si azi mergem in parcul natural S’Albufera unde lumea vine sa vada pasaret. Desi ajungem tarziu facem doua trasee intr-o caldura care te cam loveste. Vedem… ce am vazut…? Niste rate, niste piciorongi, un rapitor, niste flamingo tineri deci inca albi si… Ii lasam sa faca inca un traseu, luam cele necesare de la Mercadona si pregatim peste la pranz - cod si somon. 

     Dupa-amiaza facem o oprire la Port d’Alcudia de unde Mara isi ia o extensie colorata, alta la Es Colomer, un mirador cu peisaje exceptionale, iar apoi ajungem pana la Platja de Formentor. 

     Se apropie apusul, e pustiu si e incredibil de bine. Formentor iti da un sentiment de capatul lumii bun. E intuneric bezna cand suntem inapoi in Marina Manresa si cerul e plin de stele. 

     Schimbam baza, dar abia la ora doua. Asa ca dimineata mergem pe o plaja din apropiere - ii zice Sant Pere. Reteta e aceeasi: castele, turcoaz, apa rece. 

     Predam cheile. Copiii plang. Efectiv le e greu sa se desparta de locul asta. Balmajim ceva despre cum in Mallorca va fi grozav. Ajungem, ne luam cazarea, soferii duc masinile la aeroport, eu incerc fara succes sa iau bilete de tren pentru Soller. Seara dam o tura prin centru, Mara pescuieste un volum din Gusti si monstrii, aici trebuie sa fim atenti sa fie in spaniola, nu in mallorquin, mancam la un nene pizzar care lucreaza totul sub ochii clientului si ies niste poze bune cu balcoanele Palmei. 

     De dimineata ies si fac o groaza de fotografii. Ajung pana la Catedrala, e pustiu. E aproape ora 8 dimineata. Mai sus orasul era ca un stup. Aici - nici tipenie de om. Ma duc sa alerg paralel cu marea, acolo unde vad alti alergatori. Sunt insa paralel si cu masinile. Chestia asta nu face sens pentru mine. Ma intorc spre catedrala alergand. 

     La 9 iau biletele de Soller, yesss!, si la 11 fara un pic suntem toti on board. Ne ia o ora si un tunel de 3km sa ajungem intr-un orasel cu vibe foarte fain - Soller. Cred ca dupa Valldemossa aici mi-a placut cel mai mult. Catedrala si piata centrala sunt pline de turisti. Cu toate astea, mai departe, in Port de Soller, unde ajungem cu un tramvai, e liniste si pace. Pentru ca sa fie timp de joaca pe plaja comandam la restaurant, dar para llevar. Picnic pe plaja. As fi luat un caiac, dar omul care se ocupa si-a luat liber.

     La intoarcere in Soller incercam un helado. Desi se lauda cu o istorie indelungata, nu stiu meserie. Italia ramane patria inghetatei si basta! La intoarcerea in Palma dam o fuga toti pana la Catedrala. Gotic impresionant si in dimensiuni, si in detalii. 

     Cumparam niste bocadillos si servim cina acasa. Sa avem timp de bagaje si de somn. Ne trezim devreme si soferii de taxi sunt punctuali. Vamonos! In Bucuresti coada de la pasapoarte e ceva ireal. Otopeniul ca aeroport a ramas prea mic pentru nevoile Bucurestiului. O lipsa totala de viziune si de strategie. Suntem deci acasa.

Playoff 2022: incepe runda 2

 

     In Est au intrat in playoff asa cum am zis Nets si Hawks. Si tot cum am zis Heat si Bucks n-au avut probleme. Surpriza mea Toronto Raptors nu s-a intamplat. Ceva emotii le-au dat celor din Philly, de la 0-3 au intors la 2-3, dar fara Van Fleet nu s-a intamplat mai mult. Marele tam-tam insa a fost sweep-ul lui Nets de catre Celtics. Never ever n-as fi pariat pe un sweep. Durant a fost execrabil in meciuri consecutive, Kyrie a jucat foarte bine doar in meciul 1. Nets au avut un sezon nasol si se confirma iarasi ca nu poti veni in playoff de nicaieri si sa bati. Semifinalele conferintei arata asa:

     Iau Heat peste Sixers in 6. In primul rand ca in Philly nu miroase bine deloc. La meciul 5 lumea a parasit arena nemultumita de faptul ca Raptors ii faceau pilaf pe Sixers. Embiid a zis ca e treaba lui Doc sa discute cu Harden ca Harden sa fie mai agresiv. Harden zici ca si-a pierdut unul din motoare. Colac peste pupaza Embiid are buba la degetul mare si a mai incasat o lovitura in meciul trecut... Cred ca Bam poate sa se apere la Embiid, Butler la Harden, iar Heat cu totul par o organizatie mult mai solida si mai concentrata. 

     Intre Bucks si Celtics... greu de zis. Cu Middleton in teren as fi mers pe Bucks. Grecul o sa fie eroic, sunt sigur, dar Boston are o echipa foarte muncitoare, se apara foarte bine. Cand Giannis va fi pe banca sau in teren, dar sleit, cine ii va ajuta pe Bucks sa castige? Cat de buni au fost Celtics sau cat de praf Nets in prima runda? Aura duo-ului JT & JB e brusc foarte stralucitoare, dar pedigree-ul de campion al lui Milwaukee nu trebuie neglijat. Seria e must see-ul rundei pentru mine si cred ca se va duce in 7 meciuri. Iau Celtics in 7.

     In Vest au intrat Wolves, nu Clippers, asa cum credeam. Oricum nu a contat, Grizz au mers mai departe asteptat. La fel si Suns, Mavs si Warriors. Totul asteptat, chiar si in ciuda unor accidentari - Booker si Donic - care au oferit un pic de suspans. Totusi nici o serie nu a avut nevoie nici in Vest de un meci 7. 

     Ce urmeaza? Intre Suns si Mavs o sa merg cu surpriza - Mavs. Doncic nu are inca in jurul lui tot ce ii trebuie pentru un titlu, asta e clar, dar eu cred ca va fi jucatorul cel mai bun din teren in serie si cred ca poate sa o incline in favoarea celor din Dallas de unul singur. De fapt asta e pariul: ca Doncic va avea o serie incredibila si va spune - I am here! Iau Mavs in 7. 

    Warriors si Grizz va fi mega-interesant. Grizz vor domina copios la capitolul recuperari si daca se misca in tranzitie foarte repede au o sansa. Doar ca... sunt inca necopti si intalnesc o echipa in care Steph, Klay si Draymond sunt sanatosi si voinci. Young, but wild contra old, but experienced. Asa ca iau Warriors in 6.

Land

 

     Filmul cu numarul patru pentru mine la AIFF.6. Robin Wright, debut regizoral. 

     O poveste minimalista cu un fundal de salbaticie de Wyoming (de fapt filmata in Alberta, Canada) despre cum faci fata durerii coplesitoare a disparitiei celor dragi.Land sta in picioare din toate punctele de vedere reusind sa comprime doi ani si ceva de auto-terapie in mai putin de 90 de minute. Cel mai mult mi-a placut unghiul native American, inclus in poveste subtil si inspirat.

Sean Baker: the sweet spots

 

     Dulcele e nelipsit din filmele lui Sean Baker. Acolo se mananca, acolo se discuta, acolo se fac afaceri, acolo apar idei, acolo se viseaza. In Los Angeles-ul lui Tangerine e vorba de Donut Time, in Texas-ul din Red Rocket e tot o gogoserie - ii zice ca sa permita tot felul de trimiteri in cheia filmului - Donut Hole. Iar in Florida Project visul copiilor e Twistee Treat.

   

Red Rocket

 

     Numarul trei la AIFF.6 pentru mine. Un Sean Baker venit sub asteptari. 

     E drept ca asteptarile erau inalte pentru ca Tangerine si Florida Project, ultimele doua filme ale lui Sean Baker sunt must see-uri pe lista mea. Ce am scris la vremea aceea despre ele gasiti aici si aici. Red Rocket vine cumva in reteta clasica: un univers marginal credibil, aici cu fundal cu rafinarii texane si femei cu simtul proprietatii bine dezvoltat, si de un erou care traieste la limita legalitatii vanzand iarba si incercand sa combine o pustoaica sa se apuce de filme porno. Buba e ca nu ma atasez. Nu-mi pasa. Raman mereu inafara. Nu descopar niciun personaj care sa ofere mai mult decat superficialitatea initiala. Asta e diferenta colosala fata de filmele anterioare ale lui Sean Baker pentru mine. Nu ajung nicaieri cu Red Rocket. Iar micile trimiteri la Trump, punctate ici colo cu afisele si discursurile sale electorale, s-au racit si ele intre timp.

The French Dispatch: artwork by Javi Aznarez

 

     Favoritele mele mai jos, dar o gramada de alte chestii grafice absolut minunate se gasesc aici: 

The French Dispatch

 

     Al doilea film al meu la AIFF.6. MTR si agitatia voluntarilor. Proiectia e sold out. Minunat, dar mi se pare aiurea ca la zece minute dupa ce ai inceput filmul, sa lasi inca lumea sa intre in sala si ea sa-si caute loc… Prefer sa incepem cu cinci minute intarziere (oricum e ultima proiectie si nu e urmata de nimic), iar cine a ajuns dupa, aia e, nu mai are acces in sala. 

     Filmul? O nebunie! Chiar si dupa standardele lui Wes Anderson, French Dispatch e mai intortocheat narativ, mai creativ vizual si mai inghesuit in 90+ de minute decat orice a facut pana acum. E deopotriva o lauda si o critica. Nu poti sa spui ca nu ti-a placut, dar daca esti cinstit pana la capat trebuie sa spui si ca vrei sa-l revezi cu mana pe butonul de pauza ca sa-l poti studia si aprecia cu adevarat.

The Outfit

 

     

     Primul film vazut de mine la AIFF.6. Eleganta britanica de sus pana jos. 

     O poveste spusa in doar doua interioare, intr-o singura noapte de decembrie de la mijlocul anilor ‘50. Chicago, mafioti si primul wire tap din istorie. Scriitura brici si un Mark Rylance la superlativ. Singurul defect - aterizeaza mereu asteptat pentru mine.

Christmas time is here...

 

     ... for NBA fans!

     Avem bracket-ul pentru playoff-ul 2022:

     Dar inainte de playoff vom avea play-in. In Est Nets o sa elimine Cavs si vor merge pe tabloul de playoff impotriva lui Celtics. Ceea ce va face lucrurile foarte interesante. Ceva grudge vizavi de Kyrie si felul in care a plecat din Boston sigur exista. Si Celtics au fost in super forma in 2022. Dar KD si Kyrie sunt cei mai buni jucatori ai seriei. Sunt old school si merg pe Nets in 6. Tot in play-in in Est, eu zic ca Hawks trec de Hornets si de Cavs. Doar ca nu vad cum sa bata Heat. Iau Heat in 5. Bucks fara probleme peste Bulls care sunt free falling de cateva luni bune. Si... cea mai interesanta serie pentru mine Sixers v. Raptors. Embiid stim cine e si ce poate. Harden, insa, cine e si ce poate? A dezamagit in atatea playoff-uri incat... Presiunea pe Sixers va fi uriasa. Ii creditez pe Raptors ca avand sanse serioase la o, sa zicem, surpriza. Deci pariez pe o runda urmatoare in Est care va arata asa: Heat v. Raptors, Bucks v. Nets.

     In Vest, fara Lakers, fara LBJ. Iau Clippers peste Wolves, iar Clippers v. Grizzlies va fi interesant. PG-13 si Ja reveniti. Clippers parca mai experimentati. Iau Grizzlies in 7. Iau Pelicans peste Spurs, iar apoi habar n-am cine, dar Phoenix fara probleme peste orice adversar in prima runda. Zic Doncic peste Mitchell si iau Mavericks peste Jazz. Si Warriors cu Splash Brothers peste Joker si Nuggets. Deci pariez pe o runda urmatoare in Vest: Suns v. Mavericks, Warriors v. Grizzlies.

Trei chestii scurte din sport

 

      Prima. Despre izbavirea lui Harry Kane. In vara a fost o telenovela intreaga despre daca si cum varful englez pleaca de la Tottenham la City. Jucatorul emblema al celor de la Spurs, ajuns la 28 de ani, furat de mirajul trofeelor la care City e abonata. Basca de banii seicilor. In prima etapa a sezonului City a jucat in deplasare la Spurs. iar Kane a lipsit nemotivat. Dar Spurs, surprinzator, au castigat. Si galeria a scandat intr-un moment care mie mi-a ramas in cap: Are you watching, are you watching, Harry Kane?! Fast forward sase luni. Kane a ramas la Spurs, echipa are trei infrangeri consecutive, se zbate sa ramana in cursa unui loc in Top 4. City e acolo unde te-ai astepta - pe primul loc - si doar Liverpool e cumva prin preajma. Pe Etihad Spurs preiau conducerea foarte repede, dar sunt egalati. Kane ii aduce in avantaj iar, dar iarasi sunt egalati (in minutul 90+2 dintr-un penalty). In minutul 90+5 vine o centrare din care Kane mai scoate un gol. Spurs castiga 3-2, intrerup seria meciurilor fara infrangere a lui City, iar Kane poate sa le strige la randul lui fanilor: Keep watching Harry Kane.

     A doua. Finlanda e campioana olimpica la hochei masculin. E prima oara in istorie cand finlandezii reusesc asta. Si i-au batut pe rusi in finala, chestie care trebuie sa le dea si o extra satisfactie. Si sunt echipa mea preferata de hochei de cand eram mic. Mic mic. Stateam sub masa din camera bunicului meu si ma uitam la hochei si acel Suomi-Finland mi se parea mie fascinant. 

     

     A treia. Marele trade din NBA: Simmons (plus Seth Curry si Andre Drummond) pe Harden intre Sixers si Nets. Sau schimbul de probleme. Harden e foarte, foarte naspa. Mingea aia din meciul cu Detroit... my God, in orice sport, in orice lume, ar trebui sa ajungi pe banca si sa ramai acolo forever. Harden insa, nu. Si-a vazut visul cu ochii. Transferul la Sixers acolo unde Morey cica il stie si va scoate ce e mai bun din el. Sixers au o sansa, dar aceasta expira repede. Sezonul acesta si cel viitor si fereastra se va inchide pentru ca Harden nu mai are chef de baschet. De partea cealalta Simmons va ajunge in combinatia Kyrie-KD. Greu de crezut ca va fi motivat si va face fata presiunii din playoff. Nets arata ca o organizatie fara cap. Iau oricand Bucks in loc de Sixers sau Nets.

Gomorra: sezonul 5 si ultimul

 

     Jos palaria pentru scenaristii si producatorii seriei. S-au tinut de cuvant si au livrat o poveste cu cap si coada vreme de cinci sezoane. Nu au lungit-o, au avut niste arcuri excelente pentru personajele principale, iar de-a lungul timpului au populat seria si cu secundare memorabile. Accentul napoletan si muzica au completat la fix peisajul razboaielor intre traficantii de droguri. Asa arata ultimul cadru din Gomorra:

     Si nu, nu e un spoiler pentru ca era cert, inevitabil si firesc ca asa se va sfarsi. Asta nu inseamna ca finalul nu l-am trait intens. Gomorra e, fara-ndoiala, din categoria best series ever made.  

     O sa ma intorc cand mi se va face dor de ea si sunt sigur ca o sa gasesc niste video-uri tribut faine.

 

Codin Maticiuc: Dresor de lei si fraieri

 

     Auzisem prin targ ca a facut record de vanzari. Naiba stie ce inseamna asta ca foarte rar vezi cifre pe exemplare vandute in zona editurilor din Ro si la fel de bine si usor poate fi doar o strategie de mk ieftina si eficienta. Am intalnit-o la chioscul de ziare cand ii luam Marei Nat Geo Kids. Probabil ultimul numar dupa ce editorul a intrat in faliment dupa o schema pe care a mai aplicat-o de doua ori in aceeasi preafrumoasa Ro. Mai citisem, acum destui ani, niste fragmente okish dintr-o carte scrisa de Codin. Nu stiam mare lucru despre Nutu Camataru, dar sunt si eu curios cum e lumea interlopa de la noi. Asa ca am luat un exemplar. 

     Scurt si la obiect: slab, foarte slab. Scriitura modesta, incep sa cred ca ce am citit anterior a fost scris de un ghost writer, nu de Codin. Sau invers. Cu exceptia catorva pagini foarte bune care preced o lupta intre caini si a acelui moment in sine, in rest, totul este plat si fara vlaga. A doua chestie asteptata: dezvaluirile. Lipsesc si ele aproape in totalitate. E o mica poveste despre o perioada in Monaco, de tare demult, si ceva mai recent despre Dragnea - un fel de cerere de protectie. Atat? Atat! Intru totul de acord ca puscariile din Ro sunt locuri ingrozitoare, sub demnitatea umana. Si ca exista multi procurori care se comporta abuziv. Dar oare a suferit suficient Nutu Camataru asa cum se intreaba retoric autorul cartii la fiecare 30 de pagini? Habar n-am pentru ca e o carte prea putin asumata. Prefer oricand cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu. 

     Dresor de lei si de fraieri: viata lui Nutu Camataru, Codin Maticiuc, Editura Bookzone

Jesus and The Terminator

     Oldies, but goldies.

Encanto

 

     Primul film pe 2022 in cinematograf: Encanto. 2D, daca prindeam 3D cred ca ieseam chiar zdruncinat. Dublat, desi cateva piese de la final s-au auzit in varianta originala, n-as putea spune ca inteleg de ce.

     Va spun din start - si Mara, si Mishu au iesit incantate. De toate culorile, de toata muzica, de bogatia cu care Disney-ul cu numarul 60 te invaluie. Ce-i drept ele au intrat in sala fredonand ceva cu We don't talk about Bruno. Erau cuprinse deja de vraja lui Encanto, eu... mai putin. Sincer mi s-a parut foarte aglomerat, uneori imi cantau trei personaje suprapus in urechi si eu n-am decat doua. Plus nema timp sa respir. Iar eu cand respir, procesez si informatie, patrund un pic din sens... Sunt filme la care ritmul asta ceva-se-intampla-non-stop functioneaza bine, dar sunt no brainere. Nu e cazul lui Encanto. Am mai simtit si ca finalul e tras pe ffwd, iar cateva personaje, pe care voiam sa le vad, sunt doar bifate pe un checklist si cam atat. Nu vreau sa dau cu pietre pentru ca nu e cazul, dar se putea deopotriva mai putin si mai mult.  

Daniel Horia: Epoca mea de aur. Partea intai

 

     Am comandat via Asteroidul B 612, un loc minunat pentru micii cititori, un pachet de lectura surpriza de Mos Gerila. Una dintre cartile din pachet a fost acest roman grafic si autobiografic fata de care majoritatea celor nascuti la finalul anilor '70 sau in prima parte a anilor '80 in Bucuresti vor simti o apropiere sufleteasca aparte. Pentru ca, negresit, ceva din experientele traite si descrise de Dani in carte vor fi si ale celor care astazi se invart in jurul a 40 de ani.

     Eu am lacrimat nostalgic la gradinita IPCM, desenul e incredibil de corect, mai putin curtea interioara pe care mi-o amintesc un pic altfel. Si am mai lacrimat spre finalul acestei prime parti cand parca vartejul destinelor e din ce in ce mai sufocant. In rest am mangaiat cu privirea fiecare detaliu care-mi amintea de lumea copilariei, dioramele de la Antipa, barcutele leagan, vanatorile de tantari si m-am bucurat de toata creativitatea vizuala careia desenatorul i-a dat frau liber. Astept partea a doua negresit si intr-o zi sper sa aud ca exista un film animat Epoca mea de aur. Cred ca ar iesi grozav.

Daniel Horia, Epoca mea de aur, Editura Art