Je suis un Caillou

     Un scurt animat facut de absolventi francezi de ESMA. Despre familie, puterea imaginatiei si lectiile vietii.

Red Notice

     Este fix ceea ce v-ati putea imagina dupa trailer, poster si plot synopsis. 

     Asa ca plesniti cucuruzul si luati ceva cu multe bule. Sala de cinema din mall s-a mutat in livingul personal. Din cauza sau datorita - depinde de perspectiva - lui Netflix. Suntem intr-un adventure a la Indiana Jones, la un moment dat se si fluiera tema muzicala din Indiana ca sa priceapa tot prostu'. Suntem si in action comedy cu un cuplu de masculi care-si impart calitatile - Ryan Reynolds e cu vorbele, Dwayne The Rock cu muschii. Pereche clasica cu imparteala de intepaturi si pumni. Cu creierul pare sa fie multa vreme Gal Gadot. Dar, fara sa va stric surprizele, sunt si ametitor (pana la vomitiv) de multe rasturnari de situatii si tabere. Ca-ntru-n heist movie. Si, daca tot cocktailul asta care vine la pachet cu locatii pe vreo 3 continente nu e suficient, e acolo si un sarut. Cam fortat, dar este.

     Guilty pleasure si mergem mai departe.

The Elephant's Song

 

     Lynn Tomlinson face animatii folosind plastelina si pictura in ulei. Dupa povestea lui Old Bet din Elephant's Song nu-ti mai vine sa spui nimic.       

Lucia Berlin: Manual pentru femei de serviciu

     Nu stiu cum a ajuns pe raftul meu, insa am citit cu o placere totala aceasta antologie de proza scurta. Lucia (se pronunta Lu-sia) Berlin a trait cat altii in zece vieti, iar povestirile ei sunt piese, intuiesti, fara sa ti se spuna acest lucru, dintr-un puzzle care nu poate fi dus pana la capat. Pe de o parte pentru ca nu ai toate piesele, pe de alta parte pentru ca iti par prea diferite. 

     De multe ori povestirile ei m-a dus cu gandul la Charles Bukowski. Marginalul adus in prim plan, alcoolismul, onestitatea cruda ce tradeaza inevitabil umor. Doar ca totul vine aici intr-o cheie feminina. Cu un plus de senzitivitate si cu o atentie la detalii care ii transforma scriitura, ca intr-un exercitiu alchimic, in mostre de perfectiune literara pe care iti vine sa le impartasesti cu toata lumea. 

     Lucia Berlin, Manual pentru femei de serviciu, Editura Art

EXT/INT. Comarnic. Toamna.

 

     Am fugit cateva zile la Comarnic. Habar n-aveam cum se intinde Comarnicul asta peste dealuri, noroc ca e asfaltat si am prins uscat. Altfel Viespea Verde ar fi avut probleme in niste ace de par in panta minim 30%. A fost o aventura si cu cazarea. Stiam o strada si un numar. Pentru ca ni s-a parut ca o pisica ne deschide drumul, am intrat in curtea locului cu pricina. Pentru ca Mara avea nevoie urgenta la toaleta, am intrat si-n casa. Era deschis. Odata intrati nu arata ca-n poze si... am iesit de urgenta afara :)

    Altfel a fost tare bine. Am facut bai de soare, ore intregi dupa pranz, pe un balansoar unde ne insiram cu cartile de citit. Am vazut o veverita, cu blanita de un brun atat de inchis incat as fi jurat ca e neagra. Se trezea cam tarziu. Sau poate ii placea sa leneveasca. Pe la 12 isi facea aparitia, facea un traseu de salturi si trecea pe langa noi, pe gard. Am batut nucile ca sa o atragem pana cand ne-am dat seama ca in curtea noastra si cea vecina era plin de nuci. Ce-o fi fost in mintea ei? Uite-i si pe astia, eu am scorbura plina... Am hranit in schimb un catel din partea locului. Mara a botezat-o Auria. Venea dimineata si la pranz, fix pe la ora mesei, sa vada ce pica. Si a picat. Am vazut si o caprioara in curtea vecina, un uliu, o groaza de pitigoi si o ciocanitoare. Pe cea din urma mai mult am auzit-o. Ii era foarte drag lemnul cabanei unde am stat. Atat de drag incat si dimineata si dupa-amiaza vedeam pe jos rumegus de la cat ciocanea. Totusi niciodata mai devreme de ora 9. A fost liniste, asa ca am dormit multe ore. 

Punct fix

 

Toamna

Norul

Ploaia

Asfintitul

Ninsoarea

Pescarusii

Furtuna

Rasaritul

NBA: incepe sezonul 2021/2022

 

     Prins intre telenovela Simmons, cel care nu mai vrea in Philly, si telenovela Kyrie,  cel care nu vrea sa se vaccineze, era sa uit sa scriu doua vorbe despre sezonul ce sta sa-nceapa.

     In Est merg pe o finala Bucks contra Nets. Nu vad cine sa-i deranjeze pe campionii de anul trecut, care si-au pastrat formula si vor un repeat pe care Giannis l-a promis de cand a ridicat trofeul. Si nici pe KD si Harden care vor avea grija sa-si menajeze fortele astfel incat sa nu ramana fara benzina in playoff. Intre Bucks si Nets, in conditii de full strength, hmmm... greu de zis. La momentul asta as inclina pentru Nets, dar hai sa vedem cum se aseaza.

     In Vest am asteptat sa vad o mutare langa Doncic. Nu a venit deci cred ca Mavericks vor fi cumintei. Suns nu i-au dat un max contract lui Ayton, nu-mi dau seama cat se va strica chimia acolo, dar Suns nu mi se par, nici anul trecut nu ii vedem, e drept, favoriti in vreun fel. Despre Denver si Utah stim ca sunt mereu aproape, dar nu vad vreun argument ca sa ajunga chiar acolo. Kawhi nu va reveni decat foarte tarziu, sunt sanse sa nu o faca deloc. Asa ca merg pe Lakers. Cred ca LeBron va reusi imblanzirea lui Westbrook cat sa prinda o noua finala NBA.

     Sezonul se deschide noaptea aceasta cu Nets@Bucks si Warriors@Lakers. 

Squid Game v. Beat Bugs

 

     Squid Game. Am inteles ca e cel mai de succes produs lansat pe Netflix in istoria sa de pana acum. Bine, avand in vedere ca numarul de abonati creste de la luna la luna, e firesc ca recordul sa fie si el doborat din cand in cand. Firesc matematic si firesc pentru banii pe care Netflix ii pompeaza in continut.  A avut un succes atat de mare, incat pana si Dan Negru, acest guru al... ce vreti voi, a simtit nevoia sa-si proiecteze frustrarile un pic pe linkedin. Doar ca a incurcat un pic numele serialului. Neimportant, a luminat poporul cu restul.

     Pentru mine Squid Game nu a trecut testul pilotului. Nimic din ce e si cum e facut nu ma va face sa dau play urmatoarelor episoade. Sigur ca succesul lui nu e de neglijat. Trebuie analizat si inteles. Dar in materie de vizionat, eu aleg oricand sa ma uit cu Mara la un episod de Beat Bugs, tot pe Netflix. E un serial de animatie cu muzica celor de la Beatles destept integrata, bibilit cu minutiozitate la detalii grafice si cu replici absolut delicioase. Peste cateva zile vine si sezonul 3 de Succession. Unmissable.

  

Debutul lui No Time to Die la box office-ul romanesc

 

     N-am mai scris de foarte mult timp nicio postare despre box office-ul autohton pentru ca... 

     Imaginea de mai sus e preluata de pe cinemagia si reprezinta box office-ul romanesc exprimat in EUR din 2005 si pana azi. Cand e flat, cinematografele au fost inchise. In vara cand s-a dat drumul, consumul a revenit - o estimare din topor, personala - la un 70%. Fast & Furious 9 a reusit cu o lansare la final de iunie sa debuteze cu incasari de 2.9m RON. Putin totusi daca luam ca referinta debutul celui de-al 8-lea titlu din franciza care in vara lui 2017 (!!!) incasa 7.4m RON. Singurul titlu care se mai apropiase cumva de o lansare milionara in Ro a fost Black Widow - 916k RON, lansare la inceput de iulie 2021. In 2019 erau 16 titluri, nu va plictisesc cu lista lor, care debutau cu 1+m RON...

     Am citit zilele astea cum ultimul rol Bond al lui Daniel Craig a adus recorduri de incasari in diverse piete. Ce-i drept piete unde valul 4 al pandemiei fie a trecut, fie nu e nici pe departe la fel de dramatic ca la noi. Si unde nu se lucreaza cu restrictia de 50%. La noi No Time to Die sau Bond-ul cu numarul 25 a incasat la lansare 1.35m RON. Am bifat deci al doilea milionar in lansare pe 2021, dar ca reper in 2015 (!!!) Spectre lansa cu 2m RON. Cam pe aici suntem.

DNF, nu DNS

 

     Pe site-ul oficial al triatlonului de la Mamaia in dreptul numelui meu zice DNS - did not start. Fals. Am luat startul, dar nu am terminat cursa. Ceea ce echivaleaza cu un DNF - did not finish. Las insa rationalizarile, aceste mecanisme defensive simpatice, deoparte si va zic pe bune cum mi-a fost. 

     Acum nu stiu cati ani am mai facut proba de inot supersprint intr-un triatlon pe langa Brasov. Daca nu ma inseala memoria proba s-a tinut atunci in lacul Codlea. La fel ca si acum nu m-am antrenat pentru inot in vreun fel. M-am dus si am inotat cei 400m. Era o dimineata de vara insorita, apa avea aproape de 20 de grade, era curata si ioc valuri. La Mamaia la inceput de octombrie conditiile au fost diferite. Inotul s-a mutat din cauza ca marea era agitata, in spume mai pe romaneste, in lacul Siutghiol. Un lucru bun pentru siguranta participantilor. Lacul insa avea temperatura de doar 14 grade. Neopren obligatoriu. Imi cumparasem unul, ce-i drept cel mai ieftin posibil, si asa m-am prezentat la start. Innorat, racoros si, cel mai nasol, vantos. Siutghiol cu niste valuri deci. Cand am intrat in apa nu mi s-a parut vreo drama, dar pana la prima baliza - 150m parcursi - am avut parte de senzatia ca neoprenul meu nu ofera cine stie ce protectie termica. Iar apa, foarte aproape de suprafata, e plina de mazga verde. Din chestiile astea doua incep sa dau mai tare, prea tare. Evident obosesc. Ma intorc pe spate - voi fi ceva mai lent, dar o sa imi reasez un pic mintea si ma odihnesc. E solutia mea pentru astfel de momente. Cateva valuri imi trec peste cap si ma obliga sa ma intorc la loc. Ok, sa o luam incet. Cotesc stanga pe dupa baliza, dar mi se pare ca dureaza foarte mult. Habar n-am cat mai parcurg, senzatia e ca sunt lent. Vad baliza urmatoare, dar mai am pana la ea, iar apoi ar urma alti 150m inapoi la tarm. Ma gandesc ca pe ultima parte ma vor ajuta valurile si mai dau cateva brate, dar apoi ridic o mana. 

     Un caiac se apropie de mine. Ma prind de el, iar tipul din caiac rade si-mi zice: mi-e mie frig aici doar uitandu-ma la tine… vine o barca si sunt tras inauntru. Ma misc in reluare sau asa ma simt. In barca mai sunt doi "pescuiti". El e relaxat, ne privim in ochi si zambim. Are un ceas cu cronometru. Deduc ca am inotat 8 minute. Atat! 8. Ea in schimb e neagra de suparare. Schimbasem cateva vorbe inainte de cursa fiind vecina mea de rastel. Acum refuza sa ma priveasca. Chestie de asteptari banuiesc.

     Din barca hop-top pe mal. Spun ca sunt ok si nu-mi vreau decat adidasii. Cineva de treaba mi-i aduce pentru ca eu nu am voie in zona de tranzit. In timp ce-mi leg sireturile pleaca o salvare cu sirena pornita. 

August 2021 in EPL

 

     In cateva minute incepe etapa cu numarul 4 din Premier League, prima din septembrie dupa ce inceputul lunii a fost dedicat echipelor nationale. Cum a fost startul de sezon?

     Singura care a pornit cu 3 din 3 a fost Tottenham. Trupa lui Nuno - declarat intre timp si managerul lunii - a castigat cu City in deschiderea sezonului. A fost un mini-soc pe parcursul caruia fanii lui Spurs i-au cantat deseori lui Harry Kane: 

     Atacantul nu era nici macar pe banca de rezerve, vorbindu-se ca e deja ca si transferat la City. Cantecelele sau banii, nu stim inca, dar Kane a revenit in echipa si transferul sau nu se va intampla, cel putin nu in acest sezon. Ar fi o poveste pe cinste sa isi petreaca intreaga cariera la Tottenham. Apropo de astfel de povesti - Stevie G a primit un nou mural in Liverpool, nu cred ca Owen are numele scris pe vreun zid din Madrid... 

     Revenind la augustul in Premier League... City a castigat de doua ori consecutiv cu 5-0 dupa bataia incasata in prima runda. dar cele sase puncte stranse o tin inafara top 6. Ceea ce, trebuie sa recunosc, face cu atat mai interesant acest start de sezon. In fata sunt cu cate sapte puncte - West Ham, United, Chelsea, Liverpool si Everton. 

     Bomba absoluta a lunii a fost revenirea lui CR7 la United. Dupa zvonuri ca va ajunge langa Messi la PSG sau ca City va fi destinatia lui, intr-o poveste scrisa frumos de baietii de la mk, Ronaldo se intoarce (vezi mesajul sau despre Alex Ferguson) acasa. Sau cam asa ceva. Cert e ca United a vandut tricouri de peste 200m, n-am retinut daca erau euro sau dolari, nu ca ar conta. Astazi de la ora 5 p.m. se va intampla debutul.

 

wfH

 

     O saptamana nu de work from home, ci de work from Horezu. Neplanificata, fortata de valul de canicula insuportabil de indurat la 10/10 in capitala, dar 100% inspirata. Cazare in Horezu cu wifi brici si ziua de lucru terminata pe la 17. Orasul de cateva mii de locuitori si cateva sute de caini. Fara exagerare - nu exista colt de strada fara doi trei patrupezi fara stapan. Pasnici fara exceptie, dar o senzatie foarte bizara dupa ani de zile in Bucuresti fara. Dupa ora 17 puteam porni catre locuri si oameni interesanti. 

     Asa am ajuns sa vorbim cu domnul Biscu, cel mai cel dintre ceramisti dupa ochiul, mintea si sufletul nostru. Omul era abatut si pesimist. Oamenii cumpara chinezismele de la drumul principal, nu mai urca in varf de deal sa ia marfa originala si evident superioara calitativ/artistic. Mestesugul nu se mai transmite, n-are cine sa-l ia mai departe. Totusi eu vad o speranta. Un pic mai sus de casa lui se construieste un muzeu al ceramicii romanesti cu tot cu o parcare decenta. Atractia muzeului va aduce, cred, volumul de turisti dorit. 

     La Cula Maldaresti am ajuns intr-un apus bland. Teoretic era inchis fiind dupa ora 18, practic paznicul cu voce tabagica ne-a lasat sa intram si sa ne plimbam in voie la exterior. Pustiu si seren. Locul arata scos din alta tara, o Austrie sa zic. Si asa de mult mi-a placut energia locului, la 50m e o biserica cu hramul Sf. Nicolae veche de la 1700, incat am intrebat daca nu cumva casa de vizavi de biserica e de vanzare. Arata mandra, dar parasita. As fi luat-o pe loc. 

     Am trecut si pe la Manastirea Horezu. In doua randuri! Locul in sine isi merita toate superlativele pe care le gasiti online, dar adevarul gol golut e ca noi ne-am intors pentru siropurile care se vand la magazinul de produse bio al manastirii. Menta, flori de soc, trandafiri, roinita, busuioc rosu, mure, bujor de munte si tot asa. Am mai ajuns si la Manastirea Bistrita si am incercat, dar am dat inapoi din motiv ca nu suntem 4x4 si sta sa ploua, sa ajungem la Manastirea Arnota. 

      Am ajuns insa la Pestera Polovragi. Eu cam golas echipat, dar incantat de lungimea pesterii si de grupul mic de oameni cu care am intrat. Timp de poze cat vrei si destule formatiuni care sa iti gadile imaginatia. Si la Muzeul Trovantilor. O parcela de teren langa o cariera de nisip cu niste pietre cu forme neobisnuite.

 

EPL: Predictia mea pentru top 4 la inceputul sezonului 2021/2022

 

     Dupa un EURO intarziat in care englezii as zice ca au performat bine (au batut Germania si au ajuns in finala), dar tot s-a lasat cu suparare si atacuri rasiste, si dupa o telenovela Messi urmarita pe ffwd - de la lacrimi catalane la zambete sub Turnul Eiffel, fotbalul din Premier League e gata de un nou start. 

     Fereastra de transferuri nu s-a incheiat insa. Kane la City pare o iminenta. Moment la care trupa lui Pep, in care pompeaza bani seicul din Abu Dhabi, isi va acoperi singurul post unde era, sa zicem, descoperita. Plecase legenda Kun, ramasese Gabi Jesus, un jucator pe care nu te poti baza meci de meci. Pep a dat o caruta de bani vara asta si pe Grealish, adus de la Villa. Va da doua carute pe Kane. Si are la dispozitie nu o echipa, ci doua. Doua echipe de top intr-una singura. Pep o sa ne spuna ca e nevoie pentru ca City lupta in mai multe competitii, se joaca des, apar oboseala si accidentarile, bla bla. Realitatea e ca City arata atotputernica. Si visul inca nu a fost atins - trofeul UCL. Titlul in Anglia pare un default.

     Ironic sau nu, Chelsea cu un antrenor nou si cu o echipa foarte tanara, in care rusul a bagat multi bani vara trecuta, dar nerodata, a luat trofeul dupa care Pep si City tanjesc deja de ceva ani incoace. Tuchel are si el suficiente piese pentru ca sa roteasca, iar aseara s-a oficializat revenirea lui Lukaku pe Stamford Bridge. 28 de ani, varful ales in echipa EURO2020, campion in Italia cu Inter, dornic sa revina si sa dovedeasca acolo unde n-a facut-o. Chelsea si patronul ei sunt sigur ca viseaza la titlu, eu o vad pe Chelsea pe 2.

     Liverpool a stat din nou cuminte pe transferuri. Nu cred ca e ceva ce Klopp isi doreste, dar daca patronul nu da, managerul trebuie sa se descurce si sa vorbeasca frumos in fata presei. Cam asa-mi par lucrurile. Accidentarile sunt insa inevitabile - vezi deja Robertson despre care se aude ca va lipsi primele 2-3 etape - si nu vad cum ar putea cormoranii sa repete succesul din 19/20. Eu zic ca Liverpool cade pe 4.

    United l-a adus pe Varane de la Real Madrid sa-i ancoreze defensiva. Imi pare o mutare desteapta. In fata United a aratat ca are cu ce. Viteza, creativitate, efervescenta. E drept ca tot batranelul de Cavani a punctat de multe ori decisiv. Dar Cavani, folosit cu masura, mai duce un sezon. Tot in ofensiva United l-a adus si pe Sancho. Pentru OGS e un an important, a terminat pe 2 anul trecut. Dar nu-l vad repetand, zic United pe 3.

     Sunt multe, multe altele de vazut. Pentru mine sunt pumnii stransi pentru Nuno Espirito Santo pe banca lui Spurs. Sunt curios daca il va impinge pe Son varf, cat de ofensiv va juca, ce va mai inventa, daca Dele va redeveni un jucator despre care sa avem ce vorbi. Si tot pumnii stransi pentru Raul Jimenez - fotbalistul lui Wolves care revine dupa o accidentare care i-ar fi putut pune capat vietii. Un reminder ca oricat ne place un sport, competitia, victoria, viata e mai presus.

     Sezonul debuteaza in acesta seara, de la 22:00, cu Arsenal - Brentford. Si se vede pe Eurosport.

L' Immortale

 

     Sunt fan declarat Gomorra, iar personajul lui Ciro DiMarzio merita - cu aerul lui aproape supranatural - un origin story. Ceea ce producatorii n-aveau cum sa rateze. 

     Dar nici nu pot sa mint, asa ca spun ca l-am gasit pe L'Immortale necopt. Prea lent, cu o poveste prea putin polish-ata si cu o singura insertie narativa din trecut. Nu spun ca e lipsit de calitate, dar mi-ar fi placut sa fie la acelasi nivel cu seria.

Mr. Triple Double si Lakers

 

      Westbrook adus langa LeBron si AD. Asa scrie la gazeta. Miroase tare a marketing si mesaje subliminale, dar in privinta unui titlu... lasati-ma sa am indoieli. 

      Partea de mk. Lakers nu i-au lasat pe Nets sa fie povestea sezonului urmator. Si-au construit propria treime baschetbalistica despre care sa se vorbeasca mult si bine. Partea de mesaje subliminale. Westbrook nu are vreun titlu NBA, desi a jucat cu Durant in Oklahoma si cu Harden in Houston. N-am fi departe de adevar daca am spune ca si Harden, si Durant au cam simtit ca nu pot castiga alaturi de Westbrook. Deci daca LeBron iese campion alaturi de Westbrook, cam ce putem intelege de aici? Ca LeBron scoate ce e mai bun din tine, nu? De partea cealalta Kyrie a fost omul nr.2 dupa LeBron la titlul lor cu Cavs, iar Durant i-a avut pe Steph, Klay & Draymond la titlurile cu Warriors. Iarasi - daca Lakers ar triumfa cu Nets, ce ne-ar spune noua asta? Si tot asa...

     Partea cu baschetul nu e asa simpla insa. Westbrook e o masinarie de triple double-uri, cand a mers la Wizards eu am fost incantat - el isi vedea de stats-uri si ii ducea in playoff. Asa a si fost. Si, tot cum am prezis, au iesit in prima runda. Le va da energie celor de la Lakers, iar LeBron va respira. Sezonul regulat va fi mult mai usor de dus. Problema e playoff-ul. Si personalitatea lui Westbrook. Sunt prea multe exemple cand a dat chix, turn over-uri, aruncari fortate aiurea, o disperare absurda de a fi despre el si numai despre el. Imi place Westbrook, dar au fost prea multe ocazii cand n-a invatat ce-ar fi avut de invatat ca sa cred ca se va intampla asta acum. Sigur ca Lakers pot ajunge in finala, dar fata in fata cu Nets, iau Nets. Care la randul lor au inteles ca au nevoie de rim protection si ceva pe banca.

TIFF20: o editie prescurtata

 

     Intre Vizantea si Tuzla nu m-a lasat inima si am dat o fuga pe ffwd  pana la TIFF. Luni si marti, doar doua zile, de unul singur, cat sa simt Clujul in festival aniversar dupa ce anul trecut am dat skip din motive pandemice. Si sa vad cateva filme. 

      A fost un TIFF asumat on a shoestring. De la aeroport si pana-n Piata Unirii am marsaluit 8km pe jos cu o pauza de mic dejun… de la Lidl. Ca-n tinerete cand nu aveam bani de taxi sau terase. Mi-am ridicat badge-ul si mi-am luat biletele dorite. Nu prea am avut ce vedea in prima parte a zilei, in niciuna din zile, asa ca am lucrat de pe o banca din Parcul Central si mi-am luat cazarea. Am regasit Clujul avand acelasi apetit pentru constructii. De data asta si unele bulevarde mari sunt in plin proces de renovare. Sunt si destui soferi care-si pun caii putere sa faca galagie. Clujul nu mai e definitiv un oras molcom sau linistit. E plin de evenimente si de viata. Iar regulile se fac si desfac pentru ca ea sa mearga mai departe. 

     Primul film, Lobster Soup, la Cercul Militar. Scaunele sunt ok, sala e dichisita, locul e aerisit. Pentru cineva care-si aminteste proiectii chinuitoare cu scaune de lemn si miros imbacsit… e pur si simplu alta lume. Langa mine aterizeaza Sorina. Stiam ca e venita la TIFF, dar care erau sansele sa ne vedem intamplator chiar la prima mea vizionare? Documentarul e fain e de tot. Facut de niste spanioli. Despre un local unde niste fosti pescari se intalnesc si povestesc si dezbat. Un fel de Poiana lui Iocan doar ca la interior ca-n Islanda musca vantul. La final cei doi regizori apar in carne si oase pentru un q&a. Intuiesc primele doua intrebari. Daca aproape finalul e o coincidenta uriasa sau e pus cu mana acolo. Si de ce nu apar, de ce nu vorbesc personaje feminine in acest documentar. Spaniolii fac balet pe campul minat al acestor vremuri, dar producatorul islandez nu rabda prea mult. Cere microfonul si spune: in Islanda barbatii merg la pescuit. Liniste. Si islandezul completeaza: si 70% din studenti sunt de sex feminin. Joac-o p-asta, corectitudine politica! 

     Seara sunt in Piata Unirii. Daca vremea e buna, am o slabiciune sa vin aici. Locatia, decorul mi se par perfecte. Deobicei se proiecteaza filme mainstream. Azi e The Mauritanian. Dupa un caz adevarat al unui mauritan inchis si torturat la Gitmo in vremurile lui Rumsfeld & Bush fiul. Si care, mi se pare chiar mai important, a mai stat 7 (repet 7!) ani inchis pentru ca administratia Obama a pus si ea toate piedicile posibile inevitabilei eliberari. Jodie Foster si Benedict Cumberbatch. Palatabil, dar one sided.

      A doua zi e cam la fel - lucrez pana pe dupa-amiaza cand bag doua romanesti unul dupa altul. Babardeala e neconventional, dar il inteleg. Nu ma deranjeaza ca e foarte in your face, sunt zile in care asa ti se pare ca e - orasul, oamenii, lumea toata. Cu Neidentificat nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Ma prind relativ repede ce va urma, asa ca isi pierde miza cumva, iar finalul ma desumfla. Au fost mici trimiteri rasiste de-a lungul filmului, dar mie mi s-a parut ca luat cu totul e un film despre un individ, despre starea lui. Ori finalul imi zice altceva, ca e despre sistem si despre rasism. Nu vreau sa dau spoilere, dar daca il vedeti si vreti sa dezbatem, sunt ready to rumble. Eu l-as fi inchis cu cadrul cu cel intins pe caldaram. 

     Seara, inapoi in Unirii pentru Persian Lessons. O poveste clasica despre supravietuire intr-un lagar de concentrare. De data asta printr-o gaselnita norocoasa si curajoasa deopotriva. Unul dintre comandanti are o slabiciune, vom vedea la final ca e una foarte bine calculata, pentru o limba rara. Iar cand un detinut pretinde ca nu este evreu, ci iranian, incepe un joc de-a invatatul unei limbi straine imaginare pentru amandoi. Cu miza suprema - viata. Imi place cum, cu toata greutatea subiectului, e loc de umor si chiar o zona amoros ludica. Telenovela de lagar va sa zica. 

     Spre pranz, urmatoarea zi, plec spre aeroport tot per pedes. E o caldura infernala. Fac pauze dese: ii iau Marei un pop it, imi cumpar multe lichide, stau la umbra. Cand ajung la aeroport deja s-au adunat norii, pana la imbarcare ploua zdravan, fulgera si tuna. Citesc doua povestiri de Lucia Berlin. Mai toti se agita, ce fac, de ce nu ne imbarca, vociferari si miscari browniene. Ca om care a prins o furtuna in zbor, prefer sa citesc inca o ora, sa o lasam sa treaca. Langa mine e o fata cu ochii cei mai senini intr-un carucior cu rotile. Ne privim unul pe celalalt si ne zambim pe sub masti. Parem singurii pentru care e timp.

 

     TIFF done.

Jurnalul (d)in colaje de la Vizantea

       

     Ne-am intors undeva in Vrancea cum imi place mie sa-i spun locului asta. A fost cu vecinul George care ne-a dus pe coclauri, cu urcari repetate pana la troita - spre disperarea Marei care nu-ntelege care e treaba cu mersul asta, cu dusul pana la magazinul din sat - slava Domnului ca fix langa el e locul de joaca. A fost cu o piscatura de albina - macar stim acum ca Mara nu e alergica, cu izvoare tamaduitoare, dar care miros a ou stricat, cu casa lui mos Ion Roata si cu niscaiva EURO 2020, toata Vrancea tinea cu Italia ca jumatate de Vrancea a fost sau este plecata acolo, si NBA playoff 2021, asta strict pentru mine la orele diminetii. Cu peste facut de subsemnatul la gratar, cu parfum de tei scuturandu-se, cu o gradina de legume din care nu stiu daca Mishu s-a servit pana la urma cu ceva. Si cu o gramada de colaje pe care le las mai jos pentru cand o sa fiu un batranel cat mai putin senil (sper).