Playoff 2019: round 2, all is 2-1

     Runda 1 a playoff-ului 2019 a fost una prea putin interesanta. Ok, Clippers au fost o surpriza cu agresivitatea lor, au castigat doua meciuri contra campioanei, nimeni n-a anticipat asta. Dar cu ce efect? Doc Rivers a semnat un contract nou deja si multi free agents vor privi spre L.A la vara si-n directia lor. Cam atat! Si Spurs au dus-o pe Nuggets in cel mai bun loc din baschet, un game 7, dar cand tragem linie toate favoritele au mers mai departe. Si in cea mai mare masura, au facut-o la pas.

     In Est ma asteptam ca cele 4 (Bucks, Celtics, Sixers si Raptors) sa mearga fara probleme mai departe. Asa a si fost. Acum insa e bataie mare de tot. Pentru ca intrebarea care-si asteapta raspunsul este: in absenta lui LeBron James, cine va fi Regele Estului? Si primele raspunsuri au venit deja.

     Bucks au pierdut primul meci cand Horford si restul verzilor au reusit sa-l inchida pe Giannis. A fost zid la propriu in jurul sau. Toata lumea comenta ca Celtics sunt in forma de playoff, ca au gasit reteta sa-l opreasca pe Greek Freak, ca grecul e doar un fenomen in sezonul regulat, ca Uncle Drew is cooking... Dar in urmatoarele doua meciuri lucrurile au stat diferit. Bucks au echilibrat acasa, intr-un meci strans, si apoi au castigat fara drept de apel si la TD Garden. Giannis se dovedeste un jucator matur, iar shooterii pusi in jurul sau isi fac treaba. Pentru ca Bucks, in sfarsit, au o identitate clara si asumata.

     Bucks au 2-1 si sunt favoriti dupa mine sa mearga mai departe. Celtics se vor agata cu disperare, dar frictiunile pe care le-am vazut in timpul sezonului si faptul ca Irving va fi free agent in cateva saptamani ii vor costa. Eu zic ca va fi Bucks in 7. Iar Giannis este unul dintre cei doi care s-ar putea incorona ca Rege al Estului.

     Si in cealalta semifinala balanta de putere s-a schimbat. Dupa un prim meci dominat de Kawhi Leonard, un jucator top 5 in NBA in acest moment, Sixers s-au trezit. Au probabil al doilea cel mai bun 5 de start dupa Warriors, si au castigat doua meciuri consecutive. E 2-1 pentru ei. Sigur ca batalia nu e incheiata, dar felul in care Sixers i-au dominat pe Raptors imi spune ca nu vor avea nicio problema sa castige seria. De fapt daca o castiga sau o pierd tine doar de ei. Raptors pur si simplu nu au acel jucator care sa erupa nu doar in performanta din teren, ci si inafara lui. Raptors sunt prea cuminti, prea la locul lor. Iar Embiid pur si simplu ii mananca din priviri. Poate ca are nevoie de injectii si tratamente ca sa joace, dar dincolo de semnele de intrebare majore legate de starea lui de sanatate si de o personalitate imatura, Embiid ramane jucatorul dominant al seriei. Asa ca iau Sixers in 6. 

     In Vest, lupta dintre Warriors si Rockets e ca o finala de conferinta jucata mai devreme. Incarcatura e uriasa. Rockets au fost construiti pentru intalnirea asta, nervii au fost intinsi la maxim din cauza arbitrajului din primul meci, in al doilea Draymond i-a zgariat retina lui Harden... A fost 2-0 pentru Warriors dupa meciurile de acasa, dar Rockets si-au casitgat si ei (in OT) primul meci de acasa. E 2-1 si totul se joaca. Durant arata ca cel mai bun jucator al planetei, Draymond si Iggie au renascut in acest playoff, dar Steph nu e la nivelul sau obisnuit. Iar Klay alterneaza meciurile bune cu performante mai putin convingatoare. Iar de pe banca ajutorul care poate veni e foarte limitat. De partea cealalta Harden a mers bine si foarte bine, dar a fost nevoie de foarte binele sau pentru ca sa vina o victorie. Banca lui Rockets a tras si ea, un Austin Rivers sau un Iman Schumpert au contat. Feeling-ul meu e ca Warriors concentrati cum trebuie sunt peste Rockets. Chiar si cu un Steph cu probleme, sunt mai versatili, iar nervii celor de la Rockets pot sa-i traga in jos. Asa ca iau Warriors in 6.

     Seria dintre Nuggets si Blazers a primit probabil cea mai putina atentie. Asta pana la meciul nebun castigat de Blazers dupa patru (!!!) reprize de prelungiri. Cel mai lung meci din istoria playoff-ului. Casele de pariuri dadeau la inceput Nuggets favorita. Intre timp Blazers au 2-1 si urmatorul meci acasa. Dar Nuggets sunt obisnuiti cu viata grea, iar Jokic e un jucator special. Inclusiv cand face nasoleli - ca aceasta lovitura aplicata lui Kanter fix in umarul la care avea niste probleme de care toate lumea stia... Si, va rog, nu-mi spuneti ca acesta e un box out. Zic Nuggets in 7.

Gomorra: sezonul 4

     In vreme ce lumea beleste ochii la GoT, eu m-am delectat cu cel mai recent sezon Gomorra. Fiecare cu placerile sale. Despre Gomorra am scris de-a lungul timpului de mai multe ori - aici gasiti toate postarile anterioare.

     Deci: sezonul 4. Inceput un pic dezamagitor. Nu din cauza ca nu mai e Ciro. Pentru mine toata bucla narativa londoneza nu are ADN-ul obisnuit al seriei. E o schimbare de univers si sunt niste twist-uri pe care le-am inghitit cam greu. Dar nu trece mult si Gomorra revine in forta in matca sa obisnuita, la Napoli. Iar greutatea sezonului e impartita intre Genna si Patrizia - un personaj feminin crescut la superlativ in sezoanele precedente care duce fara probleme seria mai departe.



     E clar ca urmeaza sezonul 5, succesul international e din ce in ce mai pronuntat, producatorii se jura ca nu vor merge decat pana acolo unde ii va duce povestea si ca nu se vor repeta de dragul de a mulge audienta aiurea. Daca va fi asa, Gomorra are toate sansele sa devina una din seriile definitorii ale televiziunii.

Green takeover

     Intersectia strazilor Radu Cristian si Dimitrie Bolintineanu.

Box office Romania: debutul lui End Game

     Avengers: End Game a spart recordurile - in State, in China si peste tot in lume. Vorbim de 1.2 miliarde de dolari la lansare worldwide, vorbim de un potential all time best. Cum au stat lucrurile in Ro?

     Fara discutie data mai proasta de lansare cu greu se putea gasi in Ro. Pastele si 1 mai sunt libere in jurul carora multi romani isi iau concediu, ies din marile orase, elevii si studentii sunt si ei in vacanta, iar consumul de cinema e intotdeaua la un nivel redus. Iar in 2019 cele doua date au venit aproape lipite.

     Cu toate astea End Game a depasit 3.8m RON in lansare. Cea mai buna lansare la noi pe 2019 si la distanta mare de Captain Marvel si Oh, Ramona! De fapt e cea mai buna lansare de la Fast & Furious 8 din 2017 incoace. E drept ca atunci vorbeam de peste 7m RON si intre timp nici pretul biletului n-a stat pe loc.

     Foarte probabil urmatoarele doua saptamani vor fi foarte bune pentru End Game in termeni de incasari - se intorc multi acasa - si, la finalul anului, va fi cel mai bine vandut film in Ro.

Sapiens. Scurta istorie a omenirii

     Foarte buna si complet inutila.

     Daca nu detectati ironia subtitlului... ei bine, cam tot ce-a facut omenirea pana azi poate sa incapa condensat si esentializat in mai putin de 350 de pagini ale acestei carti. Stilul in care e scrisa e cuceritor de la exemplificarile plastice folosite si pana la explicatiile fara perdea. Perioada vanatori-culegatori si budismul ies parca cel mai putin sifonate. In rest Sapiens n-a aratat, nu arata si nici nu sunt sanse sa arate prea bine in viitor. Si nici nu prea avem ce face la nivel individual. 

     Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurta istorie a omenirii, editura Polirom

Un pic de HR

     Harghita, nu Human Resources. Dupa mai multe bilete de avion ratate din cauza de muci, ne-am decis sa mergem de Paste undeva in Romania. Cum nimeni nu avea chef sa mearga pana-n Maramu’ sau Bucovina pentru doar 2 zile full, am cautat ceva mai aproape, dar in reteta noastra, mai putin umblat si cunoscut. Asa am ajuns la Pauleni-Ciuc. Undeee? Pauleni-Ciuc, la 8km de Miercurea Ciuc, judetul Harghita. Polul frigului in Romania, miezul secuimii, hop si noi! Prognoza meteo de ploi si furtuni n-a avut nicio treaba cu realitatea (asta pana pe drumul de intoarcere, dar sa lasam povestea sa curga de la sine), gazda noastra si cazarea oferita au fost minunate, iar locurile si oamenii i-am gasit asisderea. Fiindca Pastele lor/catolic fusese cu o saptamana mai devreme, am putut sa facem de toate.

     In prima zi am ajuns la Leliceni. Ploia s-a oprit ca la comanda, asa ca am putut sa fac fotografii in voie. Locul e pur si simplu fotogenic. Biserica satului are in fata un tei - as zice 4 frati tei crescuti dintr-un singur trunchi - batran de peste 500 de ani. Imaginea lui spectaculoasa a fost dublata de un cantec unguresc care se auzea dinauntrul bisericii.

   
     Apoi am mers in Miercurea Ciuc unde noi am vrut la castelul Miko, iar Mara a vrut sa se dea in leagan. Am vazut exteriorul, curtea interioara si magazinul cu suveniruri de unde fetele si-au luat brose (si nu briose asa cum am enuntat eu la un moment dat fara vreun strop de palinca la bord). Am vazut foarte bine leaganul si celelalte elemente de la locul de joaca. Mult lemn si pietris, ciucanii nu au vreo placere dubioasa cu betonul si bordurile multiple. De fapt, cum bine remarca Mishu, in secuime drumurile sunt bune, chiar si cele neasfaltate au un pietris pe deasupra. Tot in Csikszereda ne-am clatit ochii si cu Biserica Mileniului, opera arhitecturala recenta si spectaculoasa unde avea loc o nunta.

     Dupa-amiaza am stat la parau, adica in gradina casei, unde Mishu s-a imprietenit cu Jerbu (oare asa se scrie?) - cateaua de 8 ani a gospodariei, Mara s-a extaziat ca a vazut o broasca si a incercat bicicleta fara pedale a lui Max, baiatul de 4 ani al gazdei noastre, iar eu m-am conversat cu Annamaria in romana si-n engleza. Apropo de limba, n-am avut in toata minivacanta noastra nicio dificultate sa ne intelegem cu oamenii. Pentru ca dincolo de o limba sau alta, au fost cu totii curiosi si saritori.

     A doua zi Mishu e de neoprit. Are pata pusa sa mergem la Ivo Wildpark asa ca ne imbracam in fuga si gonim o ora si jumatate ca sa prindem grupul de ora 11:00. La 11:07 suntem la doi munti distanta de cazare si pornim cu Andras si vreo 10 turisti, majoritatea mai in varsta, sa vedem caprioarele si musuroaiele, porcii mistreti si pasarile, fluturii si lacul din rezervatie. Mara mangaie o caprioara, dar ma lasa singur cand vine vorba de mistret. Are un par aspru si sarmos si ii place sa fie scarpinat.

     La plecare cerem o recomandare de loc unde sa servim pranzul si ajungem la Hanul Arpad Haza unde, uitand ca aceleasi serpentine ca la dus ne asteapta si la intors, ne ghiftuim intr-un mare fel - gulas, carnuri cu varza, lapte de pasare, sirop de afine. Toate absolut delicioase. Mara se bucura de balansoarul din curte asa ca nu e nicio graba.

     Dupa-amiaza facem o tura de Pauleni-Ciuc la pas. Gospodariile in toata Harghita sunt foarte ingrijite. Suntem la 750m altitudine, intr-o depresiune, asa ca primavara abia isi intra in drepturi, bifam un manz, caini de toate dimensiunile si atitudinile, biserica romano-catolica si scoala unde se joaca cativa copii (deci locul asta e viu!). Pe cer e concurs de pasaret - cotofene, grauri, mierle, soimi, berze.

     La dus ne-am oprit in Sfantul Gheorghe sa mancam de pranz. Fix in centru, la Gado, local cu iz hipsteresc in fata caruia se jucau in paralel mai multe meciuri 3x3 de baschet. Nu scriu intamplator de asta, dupa numarul de panouri pe care le-am vazut, as zice ca baschetul e un sport foarte popular pe aici.

     La intors alimentam cu cartofi din Miercurea Ciuc, se pare ca in Bucuresti calitatea lasa prea mult de dorit, si ne oprim sa mancam la Gainusa de munte din Cheia, o locatie de 4 margarete dichisita bine, inclusiv cu o miniferma cu tot felul de motate. Restul statiunii mi se pare in paragina sau fara personalitate. Pana la Bucuresti prindem o furtuna cu nuante apocaliptice.

Box office Romania: primele 15 saptamani din 2019

     Am adunat incasarile (asa cum sunt ele postate de cinemagia) pe primele 15 saptamani din 2019. Si le-am comparat cu aceeasi perioada a anilor trecuti. In 2019 box office-ul total a fost de 80.4m RON. In 2018 era 83.5m RON, in 2017 tot 83.5m RON. Vorbim deci de 2.9m RON mai putin, un drop de 4% year on year. Cum se explica aceasta scadere?

     In primul rand sa notam ca 2019 n-a fost din punct de vedere meteorologic vreun an atipic. Ba din contra, ultimele saptamani au adus multe precipitatii si temperaturi sub media multianuala - deci conditii ideale pentru a vedea consumatorii in salile de cinema. Nici social, politic, economic sau cultural nu a existat vreun "meteorit", vreun eveniment care sa produca efecte vizible si majore in apetitul pentru consum la cinematograf.

     In 2019 primele trei incasatoare au fost: Captain Marvel (6.7m RON), Oh, Ramona! (5.0m RON) si Alita: Battle Angel (4.0m RON). In 2018 la aceeasi data calendaristica primele trei titluri au fost: Black Panther (incasari totale de 7.5m RON), Fifty Shades Freed (incasari totale de 7.2m RON) si Maze Runner: The Death Cure (incasari totale de 3.6m RON).

     Intre Captain Marvel si Black Panther putem pune semnul egal din punct de vedere al incasarilor. Primul intra in a saptea saptamana in circuitul cinematografic si are toate sansele sa inchida cam tot pe acolo la totale cu al doilea. Filmul de Sf. Valentin pare sa fie un diferentiator important. Oh, Ramona! va termina cu cel mult 5.2m RON incasati, ceea ce reprezinta o diferenta de 2m RON fata de ultimul film din franciza Fifty Shades. Sigur ca e o diferenta uriasa intre un film local si un blockbuster (buget, promovare, etc.), dar strict din punct de vedere al incasarilor aici sunt cam 2/3 din banii care lipsesc din 2019. 

     Am vazut si anul trecut un inceput oarecum lent ca incasari, vara asta nu va fi niciun eveniment fotbalistic major, asa ca e suficient timp si loc pentru ca box office-ul sa isi revina si sa treaca pe plus. In plus, peste tot in lume Avengers: Endgame face recorduri de presale, iar in Romania supereroii Marvel nu vor face exceptie.   

Three Identical Strangers

   
     Vazut dupa o recomandare de pe suplimentu' creativ. Docu coprodus de CNN si incasator doar in State de peste 12m $.

     O poveste cu debut incredibil - un tip la 19 ani descopera intamplator ca are un frate geaman. Treaba asta prinde prima pagina a ziarelor nationale si... ce sa vezi... apare un al treilea frate. Va sa zica vorbim de tripleti. America in anii '80 o ia razna de dragul lor, circ mediatic in toata regula, atmosfera de poveste condensata frumos de unul din membrii familiei extinse reunite - they were like puppies on the floor. Lucrurile insa iau intorsaturi neasteptate atunci cand tripletii descopera ca nu sunt singuri in aceasta situatie. Si pun cap la cap tot felul de detalii. Nu dau spoilere, zic doar nature vs. nurture.


     Un viata bate filmul.

Eighth Grade

      Al treilea titlu vazut de mine in cadrul AIFF3. Cinema Pro, seara in timpul saptamanii, mai putin de jumatate de sala plina cu spectatori de toate felurile si toate varstele. Eighth Grade e o privire onesta, cand dulce, cand amara, asupra adolescentei feminine din ziua de azi din civilizatia vestica.

     Filmul lui Bo Burnham, primul sau lungmetraj, functioneaza perfect ca o lectie deschisa, pentru toata lumea. Nu ma intelegeti gresit, nu e nimic didactic in ce vezi pe ecran. Din contra, filmul curge cat se poate de natural. Kayla e in ultima saptamana din calsa a 8-a. Se fac exercitii despre cum sa reactionezi in caz de mass shooting, se tin ultimele cursuri, se dezgroaba capsulele cu mesaje de la inceputul gimnaziului, vedeta clasei da o petrecere la piscina. Si peste tot eroina isi face curaj, afla cine e, isi face prieteni, invata sa spuna "nu". Adolescentii se vor regasi pana in cele mai mici detalii, parintii isi vor intelege pentru 90 de minute copii care se transforma in adulti. Elsie Fisher - imposibil sa nu empatizezi cu ea.

       
      Autentic si actual. Probabil in 10-15 ani ne vom uita la el ca la un exponat de muzeu.

The Old Man & the Gun

     AIFF3, duminica dupa-amiaza, mai putin de jumatate de sala plina, multi spectatori trecuti de 50 de ani. O fi filmul? O fi castul? O fi ora?

     Destept construit. Multa vreme crezi ca esti intr-un a fost odata de la inceputul anilor ‘80 cu cel mai dragalas antisocial isteric. Un batranel jucat de Robert Redford. Spargator de banci cu zambet la purtator. Si indragostit cu cele mai bune intentii. Nici macar politistul de pe urmele sale nu prea stie daca vrea sau nu sa-l mai prinda. Ce sa-ti doresti mai mult? Pe dedesubt insa, David Lowery lucreaza incet si abil contrapovestea. Pana la final spectatorii au de ales unde vor sa aseze personajul si ce vor sa simta fata de el.


     Sarmant si suprinzator.

Sisters Brothers

     In deschiderea AIFF3 la Cinema Pro. Mereu imi zic sa nu mai merg la deschideri, mereu gresesc. In cazul de fata au fost intr-o ordine oarecare: caldura infernala, sala n-a avut aerul conditionat pornit nicio secunda, vecinii care fusesera parte din productie si care vorbeau nonsalant la telefoane in timpul vizionarii, unicul lor scop fiind sa vada daca apar pe end credits si absurdul de a urmari, inainte de inceperea filmului, fix trailerul acelui film, sa-mi explice cineva logica in chestia asta... Un lucru fain a fost prezenta in carne si oase a lui Jacques Audiard. Omul sinonim pentru mine cu Un Prophet a fost elegant, jovial, cu umor.

     Sisters Brothers e un western cu de toate. Intr-o reteta apropiata cu recent vazuta colectie semnata de fratii Coen, Ballad of Buster Scruggs. Moartea se produce zgomotos si fara prea multe intrebari. E dog eat dog de la un capat la altul, e gold rush despre care stii ca duce intr-un singur loc - o groapa sapata la marginea drumului. Dar dramatismul si existenta la limita vin mana-n mana cu o doza foarte necesara de umor si autoironie. In cazul de fata fratii Sisters - Joaquin Phoenix si John C. Riley - au personalitati si planuri de viitor divergente. Aceasta relatie tine filmul viu si interesant in primele doua acte. Ultimul act are marca Audiard all over it.


     Va intra in cinematografe in curand si, dincolo de faptul ca e mult efort romanesc in spatele realizarii sale, chiar poate fi vazut de un public larg. Nu e vreo fita de festival.

Playoff 2019: incepe

     S-au intamplat multe in ultimele doua zile de sezon regulat. Au fost ultimele meciuri pentru Dwayne Wade si Dirk Nowitzki. Doi jucatori epici. Magic a demisionat la o vorba cu jurnalistii. E clar ca n-a suportat criticile. Cert e ca i-a lasat Lakers in haos. Divac, dupa cel mai bun sezon cu Kings de multi ani incoace, l-a dat afara pe Joerger. Cica acesta e drumul pentru ca Sacramento sa creasca in continuare. I-am urmarit intens anul acesta, mi se pare o mutare proasta. Daca un antrenor a trecut de la grit & grind in Memphis la a doua cea mai rapida echipa dupa Warriors, indraznesc sa cred ca e capabil de multe lucruri. Si cred ca-si va gasi o echipa mai inteleapta. Warriors se pregatesc sa se mute din Oakland in San Fran si am citit un articol ok in The Guardian (?!?) despre francize sportive, suflet si bani. Il gasiti aici. Comentatorii discuta in disperare despre Zion Williamson, cum va fi LeBron la anul si eventualitatea KD & Kyrie la MSG...

     Toate insa vor amuti de sambata seara. Pentru ca sambata seara incepe playoff-ul 2019. Si la finalul lui vom avea o campioana. Aceeasi sau una noua.

     Tabloul arata cam asa:

     In Est nu cred ca vom vedea vreo supriza in prima runda. Bucks, Celtics, Sixers si Raptors vor trece fara probleme de adversarele lor. Poate Pacers sa se agate un pic. Abia din runda 2 va incepe sa fie cu adevarat intens, pe muchie in Est.

     In Vestul salbatic pariul meu e ca doua din cele patru serii vor avea castigator neasteptat. Mai intai iau Thunder peste Blazers. Fara Nurkic si mereu fara benzina in playoff, Blazers mi se par victime pentru Oklahoma. A doua serie despre care cred ca poate sa rastoarne un cap de serie nu e Rockets - Jazz, desi aici cred ca va fi iarasi o batalie pe viata si pe moarte. Cred ca Rockets vor triumfa pana la urma. Cred ca Spurs ii vor scoate pe Nuggets. Stiu, stiu Denver s-a batut pentru prima pozitie in Vest pana in ultima clipa cu Warriors, dar playoff-ul nu-i ca sezonul regulat. Spurs au alta experienta, alta cultura, poate cel mai bun antrenor. Chestiile astea vor conta.

AIFF3: Poster, spot si 4 titluri pe lista mea

     Editia cu numarul 3 pentru AIFF este foarte aproape. De ieri a aparut si spot-ul festivalului si programul  - pe care recunosc, l-am cam asteptat.


     Sunt patru titluri la care mi-am luat bilete: Audiard-ul Sisters Brothers, revelatia violenta Mandy, adolescenta la feminin din Eighth Grade si Redford in Old Man & the Gun.

Mr. 20-20-20

     In februarie '68 Wilt Chamerlain facuse prima si singura data in istorie a triple double 20.  Pana acum cateva nopti cand Russell Westbrook si-a adaugat numele in acest club.

     Cel putin 20 de puncte, 20 de recuperari si 20 de assist-uri suna a Space Jam... Si vorbim de un meci terminat in 4 sferturi, fara vreun OT. Westbrook e a triple double beast, asa ca daca cineva a reusit un 20-20-20, nu ma mir ca acela e playmaker-ul din Oklahoma. Totusi performanta a venit cu un cost.

     Westbrook a refuzat sa iasa de pe teren atunci cand Billy Donovan a vrut sa-l schimbe. Era sfertul 4, Thunder aveau 16 puncte avans, dar Westbrook mai avea nevoie de 2 recuperari ca sa atinga o performanta istorica. Si a ramas in teren. Asta arata cine conduce de fapt echipa si e nasol. Pentru ca adio autoritate, adio chain of command. Intr-un tablou mai mare cred ca aceasta pozitionare cu accent pe stats-uri personale si acest cult al personalitatii lui Westbrook au privat de fapt franciza din Oklahoma de o performanta importanta. Intotdeauna m-am intrebat cum de nu au luat un titlu cand ii aveau in teren alaturi de Westbrook pe Kevin Durant, James Harden si Serge Ibaka. Poate din cauza ca pentru Westbrook cifrele lui erau si sunt mai importante decat un inel de campion.

Charleston

     Debutul in lungmetraj al lui Andrei Cretulescu, o alta "recuperare" romaneasca pentru mine.

     Scurtmetrajele semnate de acelasi autor traiau pentru mine. Il aveau pe vino-ncoa, personaje cu atitudine, coloana sonora, o doza de nebunesc. Lungmetrajul insa, desi le pastreaza pe toate cele enumerate mai devreme, e mort de-a binelea. Desi pleaca de la o premiza care mi-a trezit interesul si unele cadre mi s-au parut eye candy. De ce? E o treaba legata de emotie, nu ma face sa-mi pese de niciunul din cei doi barbati ramasi sa-si oblojeasca ranile dupa disparitia femeii iubite. Mai am o buba si cu dialogurile. Uneori imi lipsesc, alteori, atunci cand sunt, imi zgarie timpanul. Si a treia chestie tine de supraexpunerea lui Pavlu. Scurtmetraje, lungmetraje, seriale, reclame, voice over... Ma astept, cand uit sa pun hartie igienica la buda, sa-mi arda una dupa ceafa in timp ce-mi susura despre un model nou in trei straturi.

 
     Nicio pierdere daca nu l-ati vazut.

EPL 2018/2019: Batalia finala, ultimele 6 etape

     City sau Liverpool? - asta e intrebarea.

     Au dominat copios tot sezonul - sunt la 15 puncte distanta de restul echipelor. Si mai sunt doar 6 etape. City are 80 de puncte, 1 punct avans in fata lui Liverpool. Ambele echipe sunt in forma. City are 5 victorii consecutive in campionat, Liverpool, 4 victorii si o remiza. Ambele joaca inca si-n UCL. Programul lui City arata mai dificil. Acasa cu Spurs si derby-ul din Manchester pe Theater of Dreams cu United in doar 4 zile.

     Liverpool are un singur meci tare - cu Chelsea, acasa.

     Va fi un duel, pacat ca doar de la distanta, de savurat. Va fi al doilea titlu consecutiv pentru Pep in Anglia? Sau primul titlu al lui Liverpool din 1990 incoace? Nu-l suport pe Klopp, dar parca istoria ar fi mai frumoasa cu Liverpool campioana si o batalie mai apriga intre City si Liverpool in sezonul urmator.

Johannesburg

     Cea mai asteptata vedere a sosit! Nu faptul ca a venit din Africa de Sud o face atat de speciala, ci durata care i-a luat sa ajunga la noi. Daca Tudor a notat data corecta, si tind sa cred ca a facut-o, aceasta vedere a pornit la drum in jurul datei de 10 decembrie 2018. Si a ajuns in cutia postala din Bucuresti pe 1 aprilie 2019. Trei luni si jumatate.

     Pe la sfarsitul lui februarie, in drum spre MTR, l-am sunat si din una-n alta m-a intrebat direct: auzi, vreo vedere n-ai primit? Nu primisem si am cazut amandoi de acord ca sansele sa mai ajunga sunt minime. Ar fi fost prima oara cand o vedere pe care ne-o trimit el si Roxana nu ajunge... Dar iata ca de la Craciun si pan' la Paste, miracolul s-a produs. Sa zic ca vroiam una din Cape Town? S-o lasam asa.

The Day Dinosaurs Died

     Un articol de dimensiuni dinozaurice, cred ca mi-a luat o ora sa-l parcurg, dar mesmerizant in mai multe randuri, din cea mai recenta editie New Yorker. Despre Robert DePalma, ruda cu Brian dePalma, chestie care nici nu conteaza in ecuatia vietii si descoperirii sale. Despre pasiunea lui pentru paleontologie, motiv pentru care folosea terenul de baseball la 4 ani ca sa caute fosile din Epoca de Gheata, despre prima bucata de os de dinozaur pe care a primit-o si despre cum a stiut dintotdeauna ce vrea sa faca. Despre dispartia dinozaurilor, despre cum ipoteza asteroidului a aparut, despre cum a fost negata si cum primit confirmari partiale si repetate pana la a fi imbratisata unanim. Descrierile a ce a insemnat pentru planeta sunt coplesitoare.

     Si despre paradoxul vietii: pentru Pamant asteroidul a insemnat extinctia a 99,999% dintre speciile existente, dar fara el mamiferele n-ar fi ajuns probabil niciodata "la putere" aici si acum. Si despre cum acelasi asteroid a facut ca microbi terestri sa ajunga, cel putin asa zic modelele matematice, pe mai multe planete decat ti-ai putea inchipui. Si despre un sit din care Robert dePalma scoate la iveala tot felul de minunatii care ne ajuta sa intelegem cum era viata pe planeta si cum s-a transformat ea printr-un eveniment unic.Articoul il gasiti aici.

NBA: 2 saptamani pana la playoff-ul 2019

     In Est primele 5 sunt cam stabilite. Chiar daca Celtics si Pacers vor face rocada - eu tot astept sa se intample asta, tot intre ele se vor intalni in playoff. Singura necunoscuta ramasa este cine va avea homecourt advantage.

Pentru ultimele 3 pozitii e o lupta in 4. Pe Hornets ii exclud, desi matematic nu le-ar fi imposibil, pentru ca totusi 2 meciuri diferenta cu 6-7 ramase de jucat mi se pare mult de recuperat. Raman deci Pistons, Nets, Heat si Magic. Pentru Pistons care l-au adus pe Blake Griffin ar fi tragic sa nu prinda playoff. Nets au fost uneori sclipitori pe teren, as zice ca nu merita sa plece devreme in vacanta.

     Oricum ar fi nu cred in nicio surpriza in runda 1 din playoff in Est. Bucks si Celtics, respectiv Raptors si Sixers isi vor disputa locurile pentru finala Estului. 

     In Vest se stiu cele 8 care intra in playoff. Kings au avut un sezon grozav, i-am urmarit pe Fox, Hield si Bagley jr. 3 mai mult decat orice echipa, cam cum ma uitam la Utah Jazz anul trecut, dar sunt prea departe de ultimul loc de playoff. Ceea ce nu se stie in Vest e ordinea echipelor intrate in playoff. Nuggets inca dau tarcoale liderului Warriors. Pentru Denver pozitia intai valoreaza ceva, pentru Warriors mai putin. Blazers au ramas fara Nurkic, iar Rockets ii au in bataia pustii. O rocada pare iarasi posibila. Iar intre pozitiile 5 si 8 e posibil orice - Jazz, Clippers, Thunder si Spurs sunt inghesuite intr-o diferenta de 1.5 victorii. Intr-o seara in care Thunder n-a jucat, iar adversarele ei au facut-o si au pierdut, George si Westbrook au trecut de pe locul 8 pe locul 5.

     Predictiile pentru playoff se amana. Ce zic e ca Warriors vor trece de orice adversar le pica in prima runda, iar echipa care pica cu Blazers in prima runda are sanse mari sa treaca de ei.

Matthew Walker: Despre somn

      Profesorul in neurostiinte si psihologie Matthew Walker scrie in cartea sa ca studentii de la Berkeley care studiaza cu el un semestru despre somn raporteaza ca dorm in medie cu 42 de minute in plus pe noapte. Si asta nu pentru ca li s-ar inchide ochii la cursuri si seminarii, ci pentru ca argumentele omului de stiinta sunt atat de solide si concludente incat studentii constientizeaza importanta lui si impactul direct asupra vietii.

     Scrisa intr-un limbaj accesibil, ba chiar pe alocuri ludic, ca si cum ai asista la un TED Talk, dar acoperind cu rabdare fiecare afirmatie pe care o face cu argumente evolutive, experimente detaliate si date riguroase, Despre somn te impinge sa iei decizii in ceea ce priveste viata ta si a celor din jur. Autorul nu se jeneaza sa se contreze cu big pharma, tehnologiile de ultima ora sau cu majoritatea angajatorilor - pune intotdeauna somnul, cantitatea si calitatea lui, pe primul loc. Si apropo, somnul pierdut nu poate fi recuperat.

Matthew Walker, Despre somn, editura Versant