Trade-urile: martie 2021

 

      A trecut deadline-ul de cateva zile, s-au intamplat cateva mutari in NBA, le trec si eu in revista si le comentez pe scurt. Nu mi se pare nimic major. 

     Rondo la Clippers, Lou Williams in Atlanta. Jerry West a asteptat si a fost destept - asta e concluzia mea. Rondo vine sa fie playmaker-ul unei echipe care viseaza inca sa fie campioana. Sweet Lou se intoarce acasa. 

     Oladipo in Miami, Avery Bradley + Olynyk + un pick la Rockets. Plecarea lui Harden a fost echivalentul unei explozii nucleare. Rockets si-au batut recordul de infrangeri consecutive, sunt praf si jale. Riley simte ca nu e unde trebuie cu Heat, fata de anul trecut au luat-o in jos evident. Feeling-ul meu e ca Oladipo nu mai poate pune osul ca lumea, dar Heat nici nu au dat mare lucru pe el. 

     Aaron Gordon in Denver, Garry Harris + RJ Hampton + un pick la Magic. Denver are un nucleu puternic, dar Vestul e foarte puternic, asa ca Nuggets au plusat. Cu siguranta s-au intarit, doar ca nou venitul nu are o experienta de playoff semnificativa. Asa ca upgrade-ul nu mi se pare ca va face o diferenta.

     Vucevic la Bulls, Wendell Carter jr. + Otto Porter jr. + 2 pick-uri la Magic. Deci Magic au ales sa sparga ce construisera si sa reconstruiasca. Chicago s-a uitat la cifrele lui Vucevic - double double solid si vor forta cu el pentru un loc in playoff. Eu nu cred ca vor reusi.

     Fournier la Celtics intr-un deal cu neamtul Thies plecand din Boston. Ainge n-a rupt gura targului, dar a incercat ceva. Logica lui e ca are in Williams un inlocuitor pentru neamt, ok, iar in loc a adus un scorer de care avea nevoie. Totul face sens, dar scala e prea mica.

     Vedem ce alege Drummond dupa buyout - zvonurile sunt ca Knicks ar fi primii pe lista, Lakers pe doi.

De unde esti?

 

     Intrebarea "de unde esti?" a fost intotdeauna importanta pentru mine si am simtit-o ca fiind una profund personala, dar si complicata. Multa vreme, a fost singura intrebare de care imi era teama ori de cate ori imi era adresata. ... locul in care mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii, copilaria si maturitatea deopotriva, este de fapt altul - e Tara Povestilor.

     Elif Shafak in Cum sa ramai lucid intr-o epoca a dezbinarii

Liverpool si Lakers, sezonul lui "n-a fost sa fie"?

 

     Sunt doua competitii sportive pe care le urmaresc regulat de niste ani buni incoace: EPL si NBA. In ambele, sezonul de fata avea cate o favorita certa: campioana din precedentul. Dar in ambele cazuri accidentarile par sa schimbe semnificativ destinul sezonului. 

     In Anglia, Liverpool s-a trezit cum infirmeria plina ochi de prin noiembrie si cam asa a ramas pana acum. Van Dijk a dat tonul cand s-a rupt cu Everton. Defensiva a fost lovita din toate partile - Gomez, Matip, chiar si Henderson, reprofilat fundas, au iesit rand pe rand de pe teren accidentati. Si in atac Firmino sau Jota au lipsit accidentati. Lupta pe mai multe fronturi, banca subtire - asa e cand patronii americani au airici la portofel - si Liverpool s-a trezit intr-o situatie ingrata. E pe 7 in clasament si o despart 5 puncte de top 4. Ca nu vor lua campionatul e cert, sa rateze la anul banii din Champions League ar fi dramatic. Iar detractorii lui Klopp agita furcile - cum ca mereu neamtul ajunge in colaps cu echipele sale. Raman la parerea ca nu poti face mare lucru cu Ozan Kabak titular. Iar pe Liverpool o asteapta o dubla in UCL cu... Real Madrid. Un (alt) miracol ar fi sa castige cel mai ravnit trofeu european si in felul asta sa-si asigure locul pentru la anul.

     In State, Lakers erau acolo unde trebuie fara sa impresioneze pana ieri. Locul 3 in Vest insemna home court advantage si Lakers au aratat ca n-au nevoie de mai mult ca sa se descurce in playoff. Doar ca ieri s-a rupt LeBron James. Ii zice high ankle sprain si oricat ar fi de dornic sa revina, LeBron va fi nevoit sa stea cateva saptamani bune departe de terenul de baschet. Timp in care nici AD, intr-un regres neasteptat fata de sezonul trecut, nu va fi in teren, iar Lakers o vor lua, inevitabil, in jos. Si repede caci in Vest sunt multe echipe bune si se joaca la fiecare doua zile. Unde vor fi Lakers la finalul sezonului regulat? Pe 6 - pare un scenariu ideal. Caci de pe 7 ar juca deja mini turneul de play in. Minute in plus, riscuri suplimentare. Lakers nu sunt iesiti din cursa titlului, dar sunt departe de a mai fi favoriti. 

Old Balcony

 

20/03/2021, Tineretului

Sunset puddle

 19/03/2021, Parcul Tineretului

My Octopus Teacher

 

     De dimineata am intrat pe o pagina care promitea recomandari utile de screen time pentru copii. Printre primele se afla documentarul My Octopus Teacher. Dincolo de titlu magnetic pentru mine, am descoperit o poveste aproape magica, de la felul intim si empatic in care e spusa si pana la filmarile subacvatice incredibile. Se gaseste pe Netflix. 

     O prietenie neasteptata undeva in apele Atlanticului de la capatul Africii la care suntem martori norocosi. Un must see nominalizat la BAFTA. 

Fake Famous

      

     Cum scrollam prin social media, am dat de oameni care vazusera Fake Famous si-l recomandau. Acum ca l-am vazut, pot spune ca e o introducere buna pentru cei care n-au auzit pana acum de boti cumparati pe post de followers, de pachete de like-uri si comment-uri tot contra cost si de cum se construieste, pas cu pas, un influencer. De la capacul de toaleta de 12 dolari pe post de hublou si pana la vacantele all inclusive. Se gaseste pe HBOGo.

     Nu lasati inundatia de roz de pe afis sa va pacaleasca. Fake Famous are destule de oferit. Pentru mine a fost interesant sa vad cum din trei oameni selectati pentru acest experiment, deci teoretic cu potential de reusita, doar unul (e vorba de Dominique) a ajuns propriu-zis acolo. Pentru ca drumul de parcurs nu e deloc usor si nu toti suntem facuti pentru asa ceva. Welcome to the circus!

Tree Story

 21.02.2021, Parcul Tineretului

Intalnirea cu tata

      

     Pasajul de mai jos, din Asa sa creasca iarba pe noi de Augustin Cupsa, mi-a ramas in cap de cateva zile. Priza de constiinta aduce la un loc tristetea, frustrarea, intrebarile, frica, nevoia, setea de razbunare intr-o constructie si reconstructie din mers a scenariului mental al intalnirii cu tata. 

     "Mi-am inchis ochii si am incercat sa-mi imaginez ceva bun, cum ar fi aratat marea la Civitavecchia, albastruie si stralucitoare, intesata de barcute albe si argintii, as fi vrut sa le tin pe toate laolalta, sub pleoape, dar ele nu ramaneau pe loc nici de-ale naibii, saltau pe valuri si de duceau in larg, si dupa ele ramaneau aceleasi cercuri mov, verzi si galbene, care-mi jucau in fata ochilor, si m-am gandit la taica-mio, si la ce-o fi invartind el pe acolo, daca o mai fi fost pe acolo, si ce mutra ar fi facut daca s-ar fi trezit cu mine pe cap, uite asa, venind pe strada cand el cobora de la munca, sa zicem, si se ducea intr-o crasma de pe chei sa bea, ce tare ar fi fost sa ma fac ca nu-l vad, sa umblu cuminte cu mainile in buzunare, facandu-ma, chipurile, ca ma opresc si ma zgaiesc intr-o vitrina, sa trag cu coada ochiului la el, si el sa ma vada, si pe urma s-o iau in sus, si sa trec pe langa el fara sa-l salut, sa imi strang in dinti toata emotia care mi-ar fi urcat din stomac pana in gat, sa ma tin tare, si sa-l las in urma, fara s-o iau la gaoana, sa merg asa, usurel, ca la plimbare, ca si cum as fi de-a locului, cu banii mei si casa mea, si el sa ma strige, sa se holbeze intai la mine, sa se frece la ochi ca nu i-ar fi venit sa creada, si sa se apropie neincrezator de mine, si eu sa ma prefac indiferent, dar nu prea tare, ca s-ar fi enervat, mai bine sa par neatent si sa fiu si bucuros, si surprins ca m-am intalnit cu el, in nici un caz sa nu ma dau ranit ca o data nu mi-a trimis o vedere si nici nu m-a sunat, ca sa nu-i zic ca de ziua mea – sanatate si un praz verde, sa nu las sa se vada chestiile alea si sa nu ma scap ca stiam de la Varu’ pe unde umbla, sa-i fi zis ca sunt in trecere pe acolo, da, asa sa-i fi zis, ca sunt in trecere si ca trebuie sa ajung la Roma, inventez eu ceva, dar ca ma bucur ca l-am vazut, sa-i strang mana si sa merg mai departe pe strada in sus, stiind ca se uita dupa mine cu gura cascata, si la prima intersectie sa fac dreapta sau stanga si dupa colt s-o iau la fuga si de-abia cand sunt sigur ca am scapat sa urlu de bucurie. Asta chiar ar fi fost misto. Dar si mai misto, sa ma razbun pe el, era sa nici nu pun piciorul pe acolo, sa plec, pur si simplu, in lume, cat mai departe, sa sar de pe un vapor pe altul si sa ma invart prin toate tarile, numai pe la Civitavecchia sa nu-mi fac drum si sa nu caut sa-l vad cum arata, de fapt, doar sa-i trimit eu vederi lui din fiecare port, ca sa-l oftic."

     PS. Poza e din arhiva mea de fotografii de familie.

Contextul: o parodie de Leonardo Sciascia

 

     Contextul era una din recomandarile lui Tolo de la final de an... acum trei ani. Nu stiu exact ce m-a facut sa-mi notez titlul, nici cand si de unde l-am cumparat. Cert e ca l-am luat in vacanta de la Sacele cu mine, unde evident nu l-am citit. Dar de unde, la fel de evident, m-am intors cu o urma de vinovatie. Pe care mi-am sters-o repede. 

     Nu stiam si nici n-am sapat sa aflu foarte multe lucruri despre Sciascia, dar printre picaturi am prins ca a trait in Sicilia si ca a fost, dincolo de scris, un politician radical de stanga. Contextul e scris acum 50 de ani (!), dar e o lectura cum nu se poate mai potrivita in vremurile pe care le traim. E un spectacol  delicios si crancen al absurdului si al ridicolului societatii in care traim, deghizata intr-o poveste politista, in care fiecare intorsatura de fraza (nu exagerez catusi de putin) musteste de ironie. 

     In nota de la final, autorul insusi marturiseste ca a tinut aceasta parodie la sertar vreo doi ani. De ce? “Am inceput sa o scriu amuzandu-ma, dar terminand-o, nu ma mai amuzam deloc”. Cam acelasi lucru l-am incercat si eu ca cititor.

Contextul: o parodie, Leonardo Sciascia, editura Humanitas

Focus si Nueve Reinas: 3 puncte comune si care e mai care

      

     Filmele cu escroci sunt printre favoritele mele. Asa ca sa nu va mire ca ajung sa le compar pana la cele mai mici detalii. Aici Focus si Nueve Reinas.

#1 

Relatia de mentorat profesional cu debut in timpul programului 

     Focus: Nicky (el) e agatat intr-un restaurant de lux de Jess (ea). Merg in camera ei de hotel si, pana ca Nicky sa-si dea jos pantalonii, apare sotul gelos amenintand cu o arma. Nicky le explica ce si unde gresesc in combinatia lor, Jess tine mortis sa-i devina ucenica. 

    Nueve Reinas: Juan (el) da o teapa cu bancnote intr-o benzinarie. Cand sa iasa, observa ca se schimba casiera... Nu poate rezista si incearca aceeasi schema. Doar ca prima casiera se intoarce si Juan intra la apa. De unde il scoate jucand rol de politist Marcos (alt el). Urmeaza o secventa lunga de momeli reciproce si testari de incredere pentru ca cei doi sa se partenerieze in a da... tepe. 

    Cine e mai tare? Nueve Reinas. De ce? Pentru ca are o intentie ascunsa, ubercool, cu care decarteaza abia la final. 

#2 

Micul dictionar de tepe si tepari 

     Focus: ajunsi in locatia Superbowl-ului Nicky ii explica lui Jess, iar noua ni se arata cu imagini in cascada, cam care e retetarul teparilor la un asemenea eveniment. De la banale ciupeli din portofel la clonari de carduri, jocuri de noroc aranjate si amantlacuri. 

     Nueve Reinas: Marcos il duce pe Juan intr-o intersectie aglomerata si ii enumera, in timp ce noi ii vedem in focul actiunii, pe toti cei care opereaza ilegal acolo - suti, ciorditori, spargatori de masini, maradonisti si tot asa. 

     Cine e mai tare? Egalitate. De ce? Focus are editarea superioara, Nueve Reinas un vocabular spaniol cu diferentieri semantice absolut delicioase. 

#3 

Buenos Aires, Aires, Aires

     Focus: 2/3 din film se petrece la Buenos Aires si printre locatiile care se pot vedea sunt Mercado Central si casele colorate din La Boca. Aerul e de ghid turistic glossy. 

    Nueve Reinas: toata actiunea are loc in capitala Argentinei, cu stradutele, piatetele si pasajele sale oarecare. Vedem inclusiv zona portului. Aer de capitala - foiala multa, mezcla de chipuri si interese. 

    Cine e mai tare? Fiecare e facut bine pentru ce vrea sa fie. Focus e gandit sa functioneze in regim de high life, asa ca locatiile sunt de acolo, chit ca apasa un pic cam tare pe ele. Nueve Reinas lucreaza low & under si arata fix de acolo. Pentru corazon-ul meu castigatorul e Nueve Reinas.

La Sacele

 

     Zis si Seychelles din frustrarea mea de a nu calatori prea departe. Zis si Sicilia pentru cat de pestrita este lumea care traieste la o aruncatura de bat de Brasov. Am luat o cazare de pe airbnb care bifa cateva lucruri importante pentru noi: pets allowed pentru ca pe Bila aka Zog nu aveam in grija cui sa-l lasam, doua dormitoare si doua bai plus spatiu generos la interior - asa e cand te inghesui in 50m2 acasa la tine, cand pleci vrei sa te lafai - si o curte pe masura cu niscaiva acareturi. 

     Stiind traficul de pe Valea Prahovei, soferita a ales varianta DN1a prin Cheia. Am ajuns la destinatie asa de ametiti de la atatea ace de par incat la intoarcere am luat-o cuminte, prin statiuni, pregatiti sa induram orice ne rezerva soarta. Fiindca ne-am pus in miscare devreme, a fost ok. Pe contrasens am vazut insa kilometri intregi de masini stand pe loc intr-o zi oarecare, din mijlocul saptamanii. O vreme n-o sa mai calcam pe aici, apoi o sa uitam si o sa revenim... 

     Am luat o tranta zdravana la patinoarul in aer liber Olimpia din Brasov. Mi-a venit de hac un pusti un pic mai scund ca Mara care s-a ambitionat sa accelereze de fiecare data cand am facut-o si eu. Inca imi tratez vanataile, in rest sunt bine mersi. Iar in cele fix 10 minute pana sa ajungem unde lasesem masina parcata, pe strada Castelului, pornind de la numarul 82 si ajungand pana la 146, m-am invrednicit de cateva poze care m-au facut sa ma-ntreb daca Brasovul e fotogenic tare sau eu n-am mai plecat suficient de acasa in ultimul an si ceva... 

     M-am dat cu bobul roz (stiti al cui dupa culoare) in fata telescaunului abandonat de la Bunloc. Inteleg ca vara dealul asta e folosit ca loc de lansare de parapantisti. Acum era pustiu. Ne-am bulgarit cu Ama si Bogdan, si ei isi faceau vacanta la Brasov, asa ne-am putut intalni si la patinoar, si la bulgareala. Si am facut poze dinozaurilor de la Dino Parc. Pentru ca marimea conteaza seismosaurus a fost cel mai de interes pentru mine. Mara in schimb i-ar fi calarit pe toti. Si am aflat si in ce conditii ar sta oricand si oricat la poze: sa fie un dinozaur prin preajma. Ne-am plimbat mascati prin centrul Brasovului cu Anca, ocazie ca sa mai incerc cateva poze, de data asta pe noapte. 

     Mishu a fost incantata ca domnul la care stateam ne-a livrat inainte de plecare mancare (oua, lactate, carne) cat sa umplem frigiderul de acasa. Si clar tuturor ne-a fost bine in vacanta pentru ca am primit comanda sa ma ocup de urmatoarea. Asta pana scapam de pandemie, ca dupa aia... direct in Mauritius plecam. Gluma! Sau nu.

Ianuarie 2021 in EPL

 

     O luna in care s-a jucat la foc automat. 

     City fara rivala 

     Castigatoarea detasata a lunii ianuarie. 9 victorii consecutive indiferent de competitie, 7 dintre ele in Premier League. Efect imediat: City s-a cocotat pe primul loc in clasament. Fara Aguero mai tot acest rastimp si fara KDB la ultimele doua meciuri de campionat, trupa lui Guardiola a gasit strength in numbers. Defensiva a luat un singur gol in 7 meciuri, ofensiv au punctat 9 jucatori diferiti. Daca ar fi sa aleg un singur remarcat - acela ar fi Gundogan, e intr-o forma cum nu l-am mai vazut. 

     Chelsea, la polul opus 

     Am crezut tot timpul ca Chelsea in acest sezon va fi intre bal si spital, dar va ajunge la bal la final. Nu e inca exclus sa fie asa, dar pana una alta in ianuarie a facut o oprire la spital. Rezultatele amestecate, infrangeri cu City si Leicester, l-au facut pe Abramovici sa renunte la Frank Lampard. Da, Chelsea a bagat un sfert de miliard in transferuri si da, forma era ingrijoratoare. Dar sa-l dai afara pe Lampard, care are sangele albastru, mi se pare un gest... a la Becali. Echipa a fost preluata de Thomas Tuchel. Neamtul care a preluat BvB-ul de la Klopp acum niste ani si a mai antrenat-o pe PSG e recunoscut pentru relatiile dificile cu patronii. Funny, nu? 

     Liverpool, down & up 

     Cormoranii au luat-o la vale zdravan - au pierdut cu Saints si Burnley, au remizat alb cu United. Dar Klopp a redresat frumos lucrurile si ai sai au castigat ultimele doua etape, meciuri grele la Spurs si West Ham. Salah pare ca s-a trezit si se aude ca Liverpool va aduce un fundas central in ce a mai ramas din perioada de transferuri. Liverpool are si cele mai multe pase si goluri inscrise pana acum, semn ca sistemul lui Klopp e bine mersi. Pentru neutrii e o veste buna: lupta pentru titlu nu e inchisa, ba chiar se da in 3. 

     United si Arsenal

     Apropo de pierderi de forma si de reveniri de forma, United si Arsenal au ales sa treaca prin furtuna fara sa schimbe omul de pe banca si ambele s-au redresat cat de cat. United avea 3 infrangeri din primele 9 meciuri jucate in campionat. Au mai acumulat o singura infrangere pana in etapa 21, un esec ce-i drept rusinos cu Sheffield United, dar chiar si asa se bat la titlu City si Liverpool. Arteta, pe care eu il vedeam demis dupa cat de jos ajunsese Arsenal, a reusit sa intoarca si el situatia. Tunarii sunt inca pe o pozitie nu tocmai de laudat, dar in fapt la doar 2 puncte de top 6. Acolo unde Mou si Spurs tremura zdravan fiindca au ramas pentru o perioada fara Harry Kane.

Scarlett

 

     Asa a botezat-o Mara.

24 ianuarie 2021, Parcul Tineretului, 14 grade Celsius

Acasa, pe drum

 

     Mi-a facut cu ochiul acum multi ani din vitrina de la Humanitas Kretzulescu, dar abia de acest Craciun am primit-o de la Mosu'. Un jurnal, tinut pe parcursul al catorva ani, care alterneaza intre jurnalismul pe teme sociale grele pe care il fac autorii si timpul lor liber petrecut tot nomad, prin diverse locuri putin umblate din tara si strainatate. 

     Fotografiile lui Cosmin Bumbut, insirate in primele pagini ale lui Acasa, pe drum sunt intime si vii. Dar cumva pastreaza o distanta. In schimb scriitura Elenei Stancu te da cu mintea si sufletul de tot ce au experimentat ei de la scene de o saracie agonizanta care se intampla fix la o aruncatura de bat de noi si pana la realitatea nefardata (adica una cu foarte bune si mai putin bune) a vietii traite intr-o autorulota. Daca ar fi fost doar primele nu cred ca as fi putut sa indur cartea, daca n-ar fi fost cele din urma parca n-ar fi avut scop.

Acasa, pe drum: 4 ani teleleu, Elena Stancu si Cosmin Bumbut, editura Humanitas, 2017    

Tenet

 

     In sfarsit l-am vazut. A fost singurul film pentru care am vrut cu disperare sa ajung la cinema in pandemie. Apropo, Nolan s-a cam suparat pe Warner ca a dat drumul filmului in online si e probabil sa -si mute taraba creativa. Eu unul m-am bucurat, l-am vazut pe Tenet pe Rakuten TV, serviciu despre care habar n-aveam ca exista in Ro. Nu l-am vazut promovat nicaieri. Conditii: 13ron pentru 48 de ore, avail in HD. Cum e Tenet? Nolan pur sange. 

     Daca v-ati scarpinat in cap dupa el, e ok (gasiti pe net o gramada de articole care explica pas cu pas ce si cum). Asa sunt filmele lui Nolan cand le face dupa gustul si mintea lui. Joaca lui favorita e cu timpul. Tenet nu face exceptie. Eu am pickuit destul de bine clue-urile - daca vad o gaura intr-o fereastra, una care nu pare la locul ei, mi-e clara treaba... Dupa Inception de exemplu, am fost mind blown. Acum am mers cat de cat cu povestea, anticipand-o destul de bine. Pe alocuri muzica mi s-a parut exagerat de sus, dar avantajul vizionarii acasa e ca poti regla lucrurile. Nici partile filmate "pe dos" nu mi se par foarte ofertante cinematografic. Iarasi compar cu Inception pe care l-am gasit mai spectaculos vizual. Nu simti insa cand trec peste doua ore de film cu Tenet, Nolan stie sa iti ofere o experienta intreaga, te provoaca mental tot timpul. 

Sunset Freeze

 

     18 ianuarie 2021, Parcul Tineretului

The Rum Diary - prima si a doua vizionare

 

     Prima oara cand l-am vazut pe Rum Diary am fost la cinema, iar randurile de mai jos au fost scrise dupa acea vizionare din 2011. Eram cam pretentios si intepat:

     Creatie ce are la baza cateva manuscrise din tineretea lui Hunter S. Thompson, The Rum Diary e departe de nebunia din Fear and Loathing in Las Vegas si, mai grav, lipsit de orice directie. Cu toate astea se salveaza miraculos gratie umorului neconventional si sarmului sau exotic. 

     Jurnalist de profesie, romancier prin vocatie, Hunter S. Thompson a petrecut o parte infima din viata sa agitata la San Juan in Puerto Rico la inceputul anilor 1960. Erau vremurile cand opera cu cantitatile din ce in ce mai mari de alcool, in special de rom, dar in care LSD-ul, mescalina sau cocaina ii erau ca si necunoscute. Aceste experiente au fost filtrate fictiv prin ochii lui Paul Kemp, un alter ego al autorului, publicate 40 de ani mai tarziu si ecranizate in 2011 in regia lui Bruce Robinson, un domn care n-a mai stat la carma unei pelicule de aproape 20 de ani. Ce trebuie sa stabilim de la bun inceput e ca adevaratul autor al lui The Rum Diary este de fapt Johnny Depp, actorul principal, cel care a gasit manuscrisele, fan declarat al scriiturii lui Thompson si mai mult decat dornic de a-l aduce pe autor iarasi in fata publicului (Depp a fost vioara intai si in Fear and Loathing in Las Vegas), chiar cu riscul interpretarii unui personaj la jumatatea varstei sale reale. Thompson avea 22 de ani in 1960, Depp se apropie cu pasi repezi de jumatate de centenar. 

    Asadar Paul Kemp, un aventurier deghizat jumatate in ziarist cu CV scornit, jumatate in scriitor care isi cauta inca vocea, aterizeaza in visul tropical al Americii inscrise deja pe drumul obezitatii: o insula paradisiaca cu plaje sublime – lucru care se vede destul de clar si din pelicula, numai buna de fraierit bastinasi si de dat tunuri hoteliere. Desi nu se poate abtine de la mici intepaturi politice – aflam de exemplu ca liberalul este un comunist educat care vorbeste ca un negru – Rum Diary nu intra nicaieri pe fagasul unui manifest adevarat. Si spre final, cand spectatorul asteapta o lovitura ziaristica de rasunet, lucrurile refuza incredibil sa se intample. Pe o alta latura filmul dezvolta un triunghi amoros intre Kemp, Chenault, o femme fatale in interpretarea lui Amber Heard (ati vazut-o recent in Drive Angry), si afaceristul veros Sanderson – un Aaron Eckhart cam subfolosit. Nici aici lucrurile nu sunt explorate suficient. Chenault are in permanenta un aer gonflat, iar idila se termina in coada de peste cand Kemp, Don Juan-ul de ocazie, o postura cu care Depp e familiarizat cinematografic, se trezeste abandonat fara o explicatie. Ironia e ca, desi in film traim vremuri in care aventura e inca palpabila, nimic cu adevarat aventuros nu pare sa se materializeze. 

     Si totusi The Rum Diary are sanse bune sa castige inima spectatorului prin cateva momente de comedie iesite din tipar. Kemp e sarmant – nu stiu daca Depp mai poate fi si altfel decat sarmant, Moburg in interpretarea lui Giovanni Ribisi e un personaj secundar dintre cele mai excentrice vazute pe marele ecran, dialogurile cu dublu sens abunda, situatiile hilare sunt lasate sa se rostogoleasca in voie, iar atmosfera fermecatoare si lejera, bine imbibata de alcool, explica cumva natural o naratiune modesta. Eu unul am iesit din sala de cinematograf gandindu-ma cum ar fi fost daca Charles Bukowski ar fi trait in Caraibe. 

     

     A doua vizionare s-a intamplat in 2013 cand am cumparat filmul pe dvd (oferta irezistibila de 9,9 ron). Atunci l-am privit mai lejer si am scris mai relaxat:

     Rum Diary e genul ala de film de care ti se face cumva dor. Ce imi place la el? Pe rand: personajele principale - un grup de "ciudati", prieteni cu bautura, cu luptele de cocosi si cu vorbele mari, picatura de miez politic - care e Puerto Rico-ul adevarat - cel din hoteluri, cazinouri, sali de bowling si plaje private pentru americani supraponderali sau cel al localnicilor cultivatori de trestie de zahar?, tusele de umor fin prezente ici si colo si, nu in ultimul rand, atmosfera tropicala - locatii si decoruri, coloana sonora, figuratie. Toate defectele pe care i le-am gasit atunci: glisarea de la politica la gagicareala si inapoi, subtirimea lui generala si finalul desumflat... le iert azi parca mult mai usor. Kemp dixit: "They come off the boats like locusts. Beasts of obesity. Asses that wouldn't feel an arrow. The great whites. Probably the most dangerous creatures on earth."

Tony Parker - The Final Shot

      

     Fiindca am vazut Last Dance, Netflix m-a anuntat ca a intrat zilele trecute un alt documentar despre un baschetbalist - francezul Tony Parker. Zis si vazut!

     Concluzia mea dupa cele 90+ de minute vizionate nu e noua - capul bate picioarele! TP nu avea calitatile fizice sau background-ul care sa-l propulseze unde a ajuns: 4 inele de campion cu Spurs, MVP al unei Finale NBA, campion european cu Franta si medaliat cu Legiunea de Onoare. Mi-au placut mult detaliile despre relatia cu Gregg Popovich si imaginile a la MTV Cribs. Materialului ii lipseste insa orice umbra, orice slabiciune sau semn de intrebare. E o oda nesfarsita si atat.

Decembrie 2021 in EPL

 

     A fost o luna plina de fotbal, lucru tipic pentru EPL, dar si cu ups & downs din motive epidemiologice. Au fost primele meciuri cu spectatori, ce-i drept doar cateva mii, dar apoi in Londra si in sudul Angliei s-a revenit la jocul fara spectatori. Au fost meciuri anulate, un antrenor care si-a condus echipa de acasa, din izolare, si meciuri jucate fara jucatorii confirmati cu covid. Desigur Mou s-a suparat, nici nu mai conteaza motivul. Cel mai important e ca l-am revazut pe Raul Jimenez zambind alaturi de bannerele de sustinere afisate de cei de la Wolves. O imagine mai frumoasa nu cred sa existe. Si a fost demis primul antrenor din acest sezon - Slaven Bilic i-a lasat locul lui Sam Allerdayce. Si s-a tinut un moment de reculegere in amintirea lui Gerard Houlier, pe un Anfield in a carui tribuna l-am vazut pe Ian Rush. 

 

     Marile echipe s-au impiedicat serios. Parca la Spurs a fost cel mai evident. Firmino i-a zdruncinat dupa ce le-a luat toate punctele pe Anfield in ultimul minut de joc. Leicester i-au taxat apoi asa cum le sade bine vulpilor (2-0), iar Wolves, cu probleme mari la finalizare, tot au reusit sa le smulga un egal. De unde pareau rivali pentru Liverpool, iar Kane si Son dadeau masterclass-uri de contraatac, Spurs au coborat pe 7 in clasament si nu s-au putut aduna. Mou parcheaza prea des si prea repede autobuzul si chestia asta risca sa-i explodeze in fata. 

     Alta contraperformanta ii apartine lui Chelsea. Everton, Wolves si Arsenal i-au luat toate punctele. Iar cu Villa, Blues au luat un singur punct. Au ajuns pe 6 la general si deja discutiile despre cat de capabil e Lampard si despre transferurile prea tinere facute se intetesc. Pana si Mendy a gafat in poarta, asta dupa ce reusise in primele meciuri sa dea stabilitate defensivei. Ceva s-a dereglat si cand joci la 2-3 zile reparatiile din mers nu-s usor de facut. Sigur ca daca te uiti la Arsenal, care dupa doua victorii consecutive zace pe locul 13, situatia lui Chelsea nu e ingrozitoare. 

     City si United au pierdut si ele puncte. Mai intai a fost derby-ul local, un meci sforaitor terminat alb. City a surprins neplacut cu 1:1 cu West Brom, culmea ca dupa acest meci a fost demis Bilic! United a condus de doua ori si a fost egalata de la fel de multe ori cu Leicester. Niciuna din echipele din Manchester nu arata si nu strange puncte ca o rivala la titlu pentru Liverpool. 

     Care Liverpool nici ea nu arata si nu puncteaza ca o campioana. Da, a prins o zi de gratie cand i-a administrat lui Palace un 7-0 istoric, dar au fost si remize jenante cu Fulham, West Brom si Newcastle. In jurul lui Salah se invart tot felul de stiri - ca n-ar mai fi fericit la Liverpool, ca s-a suparat ca n-a fost pus capitan, ca ar urma transferul la Real Madrid. 

     Rezultatul final? Un clasament mai strans ca niciodata. Sunt 9 echipe in 7 puncte si cateva restante de jucat care ar putea sa stranga si mai tare lucrurile la varf. Se spune ca cine e de Craciun pe primul loc, ia titlul in Anglia. Anul acesta ar putea, la fel de bine, fi exceptia care confirma regula.